Prin îndurarea lui Dumnezeu dacă privesc spre familia extinsă din care fac parte mă simt extraorinar de bogat. Am stat și am numărat peste zece pastori și prezbiteri, doctori, asistente, directori, ingineri, constructori, meseriași de primă mână etc. etc. Dar am constatat că cea mai mare bogăție pe care o am (avem) este moștenirea pe care ne-au lăsat-o bunicii și sfinții din familia noastră care au plecat la Domnul sau care încă mai sunt în viață.
Azi, 13.11.2024 am participat la serviciul de înmormântare al bunicii noastre. Și-a sfârșit maratonul de 95 de ani (fără câteva zile) în brațele Domnului și Mântuitorului dumneaei și al nostru, Isus Hristos!
Mamaie a fost un reper pentru familia noastră de dragoste hristică. Niciodată nu aștepta nimic de la nimeni. Ne aștepta pe noi, doar pe noi. La plecare încerca tot ce i-am dăruit să ne dea înapoi. Mamaie niciodată nu aștepta ce aduceam noi. Interesul dumneaei eram noi și atât. Într-o lume în care majoritatea trăiește pentru a i se da, a primi, a i se întinde covorul roșu, a profita, a fi servit .... Mamaie a făcut parte din categoria samariteanului milostiv pentru care era mai ferice să dai decât să primești. A trăit modest toată viața dar niciodată pentru sine. O dragoste pe cale de dispariție.
Bunica noastră a avut un bun simț copleșitor. Nu dorea să deranjeze pe nimeni. Era grijulie și extrem de atentă dar era și foarte responsabilă. Ca bunică și-a învățat nepoții să fie harnici, să muncească și mai ales principiile sănătoase ale Bibliei! Nepoții din grija dumneaei erau pe mâini responsabile, ocrotitoare și binecuvântate.
Rămânem tot mai săraci. S-a născut o generație ca pe vremea lui Eli care batjocorește în cel mai josnic mod perii albi. Noi să ne prețuim bătrânii și să păstrăm moșntenirea pe care Dumnezeu ne-a lăsat-o prin ei la loc de cinste!
