"Din nou primii chemarea de a sacrifica eul meu spre binele sufletelor. A trebuit să jertfesc tovărăşia micului nostru Henry şi să pornim în consacrare, fără rezervă, în lucrare. Sănătatea mea era foarte slabă şi dacă mi-aş fi luat copilul, desigur că el mi-ar fi răpit o mare parte din timp. Era o încercare grea, totuşi nu îndrăzneam să-l las a-mi fi piedică în calea împlinirii datoriei mele. ...
Timp de cinci ani familia fratelui Howland purta toată răspunderea pentru Henry. Ei îl îngrijiră fără nici un fel de răsplată, dându-i îmbrăcăminea necesară, afară de un dar care-l aduceam odată pe an, ca şi Ana lui Samuel".
Ellen G. White, Schiţe din viaţa mea, Editura Păzitorul adevărului, Suceava, p. 90-91.
"În primăvara anului 1850 ne-am hotărât să vizităm Vermont şi Maine. Am lăsat pe micul meu Edson care avea nouă luni, sub îngrijirea sorei Bonfoey, în timp cei pornirăm în drumul nostru, a face voia lui Dumnezeu".
Ellen G. White, Schiţe din viaţa mea, Editura Păzitorul adevărului, Suceava, p. 100.
"În 1860 moartea păşi peste pragul căminului nostru şi rupse pe cel mai tânăr vlăstar din arborele arborele familiei noastre. Micul Herbert, născut pe ziua de 20 Septembrie 1860, muri pe 14 Decembrie a aceluiaş an. ... Dar vai, când muri alesul nostru Henry în vârstă de şasesprezece ani şi când am dus la mormânt pe dulcele nostru cântăreţ şi nu mai fu auzit cântecul lui de dis-de-dimineaţă, căminul nostru rămase pustiu."
Ellen G. White, Schiţe din viaţa mea, Editura Păzitorul adevărului, Suceava, p. 129.
"Sora" Ellen G. White a luptat, toată viaţa ei, împotriva legilor lui Dumnezeu, dar a ţinut Sabatul, şi totuşi ea a crezut că este călăuzită de cel Preaînalt si că-L slujeşte pe El. Grav! Cum putea crede că este o slujitoare a lui Dumnezeu când ea a răsturnat rânduielile lui Dumnezeu? Dumnezeu nu i-a cerut ei şi nici nouă azi nu ne cere să ne neglijăm copiii, familia. NU! Înainte de a sluji în Biserică şi pe câmpul de misiune noi trebuie să ne ocupăm de familie! Nu eu am stabilit aceste reguli ci Dumnezeu!
"Totuşi ea va fi mântuită prin naşterea de fii, dacă stăruie cu smerenie în credinţă, în dragoste şi în sfinţenie". 1 Timotei 2:15.
"Dacă
nu poartă cineva grijă de ai lui, şi mai ales de cei din casa lui, s-a
lepădat de credinţă şi este mai rău decât un necredincios". 1 Timotei 5:8.
La 1 Timotei 2:15 Dumnezeu le cere mamelor să îşi crească copiii astfel încât să ajungă smeriţi, credincioşi, plini de dragoste şi umblând pe calea cea îngustă! Dumnezeu nu le-a cerut mamelor să predice în adunări, nu le-a pus în poziţii de conducere în Casa lui Dumnezeu şi nici să facă mii de kilometri cu Evanghelia când ele au copii. Sarcina lui Dumnezeu pentru mame, în primul şi în primul rând este familia, copiii. La fel este şi nu taţii: mai întâi să aibe casa în rânduială şi apoi, dacă stau bine la acest capitol, dacă se ocupă cum trebuie de familie, sunt calificaţi şi pentru a sluji în Biserică. Este ştiut faptul că cei dintâi 7 ani din viaţă sunt fundamentali pentru caracterul şi sănătatea copilului. Copilul are nevoie de mamă mai mult ca de orice în aceşti ani ca să se dezvolte armonios pe toate planurile!
Ellen G. White a schimbat şi aici rânduiala lui Dumnezeu! Nu s-a ocupat, în calitate de mamă aşa cum ne cere Dumnezeu în Scriptură, de copiii ei. Neglijarea copiilor a avut efecte grave! Dumnezeu să ne dea înţelepciune căci prin omitere ne putem distrugere copiii fizic dar şi pentru veşnicie!
Halal prorocii, slujitorii ... care zic că ei se ocupă de lucrarea lui Dumnezeu şi familiile lor sunt lăsate la mila altora!
