În articolul „Darea de socoteală – o valoare personală și comunitată de redescoperit” fratele pastor Rițișan atinge niște probleme sensibile:
„Ani la rând am reflectat și eu cu durere și tristețe asupra multora dintre cazurile rușinoase de faliment moral despre care am aflat. Pornind de aici am curajul să afirm că marea majoritate a faptelor reprobabile cu care ne confruntăm în biserică, sunt mai degrabă probleme de sistem, de modul de operare, de organizare și de lucru din organizație, decât chestiuni care țin de natura umană coruptă. ”
Împărtășesc unele puncte de vedere ale fratelui pastor și constat că are dreptate. Din păcate, în ultimii ani, în loc să vedem o creștere a cunoașterii Domnului Hristos prin Cuvânt și trăire, precum și o plinătate a Duhului tot mai mare, a credincioșilor, din nefericire constatăm că granițele dintre adevăr și minciună, lumină și întuneric, Ierusalim și Atena, sfințire și întinare dispar tot mai mult. Constatăm că natura umană coruptă câștigă tot mai mult teritoriu și a îmbolnăvit sistemul tot mai tare.
Prima
problemă deosebit de gravă pe care o subliniez este părăsirea smereniei, a
supunerii în dragoste și cu teamă sfântă față de Dumnezeu și Scriptură. Trăim o
occidentalizare agresivă a mediului penticostal din România. A fost dat la
o parte filtrul care trebuia să elimine impuritățile din bisericile lumești din
Occident: Biblia, textul scris, și unii parcă iau la indigo totul de la ceilalți fără să elimine
aspectele care nu sunt aprobate de Biblie. Aspecte clare ale Bibliei, scrise
negru pe alb, care nu sunt negociabile au fost mutate în sfera încredințărilor
sau a chestiunilor care țin de sfera culturii:
- - imperativul botezului și a plinătății Duhului Sfânt pentru fiecare credincios – eliminate sistematic;
- - slujitorii cu o vârstă mai mare de 65
(70) de ani care dovedesc maturitate și de care Biserica are nevoie ca de
oxigen, sunt înlăturați contrar principiilor din Biblie, vorbiți de rău, desconsiderați;
- - închinarea în multe locuri a devenit una
lumească: îmbrăcăminte care scoate în evidență părțile trupului și trezește
poftele carnale, sexuale, dansuri, aplauze, țipete și podoabe (cercei,
lănțișoare, brățări), bărbați care se închină (și prin cântare) acoperiți, păr lung sau prins în coc, fiind în pas duhul acestui veac iar
femei care se închină cu capurile descoperite, cu accentul pe fizicul lor până
acolo că sunt case de rugăciune unde vorbim nu doar de unghii false ci și de
implanturi;
- - rugăciuni rostite fără reverență stând în șezut pe scaune sau bănci (Dumnezeu, Împăratul împăraților înțelege cazurile de neputință trupească);
- - eliminarea spălării picioarelor;
- - unitate și atât sau unitate în diversitate. Unitatea fără a avea ca fundament Biblia și sfințirea nu este posibilă. Temelia unității este Dumnezeu însuși, Adevărul și Duhul Sfânt.
- - femei care înainte de slujirea lor prin
cântare sau poezie rostesc câte un mic îndemn sau predică;
- - acceptarea ecumenismului, dărâmarea
barierelor, bariere care nu sunt stabilite de confesiuni ci de Dumnezeu prin
Biblie și ele trebuie păstrate cu sfințenie. S-a ajuns până acolo încât s-a
afirmat că o soră penticostală se poate mărita cu un ortodox și că este o
practică acest lucru în anumite case de rugăciune. Chiar oferirea amvoanelor
unor credincioși care au crezuri și practici total contrare voii lui Dumnezeu
din Biblie sau participarea la slujire cu cei care nu rămân la ce este scris;
- - difuzarea filmelor (numite de unii
creștine) în spațiul numit casă de rugăciune;
- - colaborarea cu mișcări, organizații,
misiuni, asociații care nu acceptă toată Biblia și sunt după modelul Bethel
Church sau Hillsong;
- - înțeleg că se dorește o autonomie în care fiecare casă de rugăciune să fie cum dorește conducerea ei chiar dacă se înlocuiește Biblia/parte din Biblie cu încredințarea sau cultura. Pe principiul autonomiei cei care au convingeri biblice să nu aibă „hate” (ură) față de modelele occidentale. Ceilalți să nu poată să aducă mustrare sau corectare deoarece încalcă principiul autonimei. Fiecare să își vadă de treaba lui, se postata lui. Poziție nebiblică.
O altă problemă deosebit de gravă care de vreo 20 de ani
a luat o amploare tot mai mare este cultivarea urii față de generațiile
înaintașilor și față de cei care le iubesc, generații care au trăit având
rădăcinile în Biblie și care au principii „legaliste” cum le numesc cei care au
fost prinși în acest curent de denigrare sistematică a bătrânilor și a fraților
care iubesc Biblia și nu doresc să treacă peste ce este scris, indiferent de
vârsta lor.
Odată cu „Răscumpărarea memoriei”, pe care când am
citit-o am simți că prin ea s-a dat un atac nedemn și care nu ar mai trebui
permis și repetat niciodată asupra generațiilor care au trăit pocăința într-o
vreme deosebit de grea, am avut sentimentul că o dată cu această carte lupta împotriva înaintașilor a
fost oficializată și dusă pe față. Am simțit că prin această carte s-a dorit nu
doar ruperea față de trecut ci o declarație de război împotriva „legaliștilor”
care nu doresc să se conformeze. (Rezolvarea problemelor legate de colaborarea
cu securitatea trebuia să fie pentru toată țara și trebuia să fie făcută de
către un departament condus de oameni duhovnicești cu scopul pocăinței dar și de a învăța principii care să ne unească și
mai mult astfel încât Biserica să știe
cum să se comporte în relația ei cu Cezarul. Dacă am fi învățat această lecție
cu toți azi nu am mai fi atât de deschiși la liberalizare, la intruziunea
politicului în Biserică iar în pandemie Biserica nu ar fi fost prinsă
nepregătită. Mulți care au fost atât de încântați de „Răscumpărarea memoriei”
în pandemie au comparat strângerea Bisericii împreună cu servirea mesei la
restaurant și s-au transformat în apologeții statului care a cerut închiderea
caselor de rugăciune.)
Prin tragedia de la Dej Dumnezeu ne-a vorbit răspicat și
a chemat să fie stins războiul cu generațiile care l-au iubit și Îl iubesc atât
de mut pe Dumnezeu și Cuvântul Său, rânduielile duhovnicești, încât atunci
când văd pe ce cale au luat-o unii frați simt „durerile nașterii”, se
consumă, nu au cum să fie indiferenți.
Prin tragedia de la Dej Dumnezeu ne-a vorbit răspicat că înaintașii
nu sunt legaliști fiindcă ei sunt mântuiți prin credință iar duhul „așa vreau
eu” trebuie eradicat și înlocuit cu așa scrie în Biblie! Duhul „asta e
încredințarea mea, asta e călăuzirea mea”, autoritatea pe un singur om,
autoritatea unui singur om care nu dă socoteală comitetului, bătrânilor și
Adunării Generale (fiecărei întrebări din Adunarea Generală) conduce la
dictatură și dezastru. Este corectă poziția fratelui pastor Rițișan: „
Prin tragedia de la Dej Dumnezeu ne-a vorbit răspicat că
drumul multora din generațiile de azi nu este bun. Trebuie neapărat ca să
existe o întoarcere profundă a părinților (spirituali) spre copii (spirituali)
și o supunere a tinerilor față de bătrâni, chiar dacă tinerii sunt pastori, în
învățătura Bibliei. Cine are un duh de superioritate și de mândrie, „așa vreau
eu”, chiar și când e vorba de mutarea unui pahar, nu are cum să fie slujitor în biserica
Domnului tocmai pentru că nu poate înțelege și slujii conform principiului „cel mai mare trebuie să
fie slujitorul tuturor”. Dumnezeu nu dorește moartea păcătosului și iartă, dacă există o pocăință reală și o abandonare reală a păcatului, dar nu orice păcătos iertat se mai poate califica pentru orice slujire.
Cel mai mare trebuie să fie slujitorul tuturor fiindcă cel slujit este al Domnului Isus Hristos. Cel mai mare să fie slujitorul care nu caută la fața omului, slujește cu dragoste și dreptate, fără să poată fi cumpărat cu bani sau orice alte privilegii prin care și-ar pierde mântuirea. Slujește după modelul Domnului Isus în plinătatea Duhului!
Dumnezeu să dea putere Bisericii lui în aceste vremuri
grele să stea în Adevăr și să caute plinătatea Duhului!
Brădeanu Mircea Levi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu