Pentru penticostalismul contemporan această doctrină pare invechită, mistică şi poate specifică bătrânilor noştri bunici şi părinţi, totuși cred bazat pe cuvântul lui Dumnezeu că şi generaţia de creștini tineri din secolul XXI are nevoie de revărsarea proaspătă a Duhului Sfânt pentru a reînnoi Biserica Penticostală care deja îmbătrânită a ajuns la venerabila vârstă de 100 dea ani la nivel internaţional iar la noi de peste 85 de ani. Deşi este una din marile mişcări religioase de trezire din sânul creştinismului, cu o pondere de peste 600 de milioane de adepţi (din diferite confesiuni) penticostalismul a ajuns să se oprească din avântul înnoitor produs de Duhul Sfânt. Astfel mişcarea Penticostală clasică, se află în plin proces de instituţionalizare şi poate chiar stagnare. Din acest motiv cred că este necesar ca Biserica Penticostală să se întoarcă la doctrina ei definitorie şi anume Lucrarea şi Botezul în Duhul Sfânt. Motivele pentru căuta umplerea cu Duh Sfânt nu sunt de ordin confesional sau de tradiţie penticostală. Nu trebuie să căutăm umplerea cu Duhul Sfânt doar pentru că au experimentato părinţii şi bunicii noştri ci pentru că Sfânta Scriptură o porunceşte! Plinătatea Duhului Sfânt este un imperativ biblic afirmat într-un mod extraordinar de către apostolul Pavel în Efeseni 5:18 unde spune „fiţi plin de Duh!” Astfel umplerea sau Botezul cu Duhul Sfânt este un imperativ Biblic şi nu o tradiţie confesională.
Deşi apare tot mai mult în Bisericiile Penticostale tendinţa creştinismului modernist, comod și superficial care spune că Botezul cu Duhul Sfânt nu este necesar, cred că aceştia ar trebui să îşi aducă aminte de imperativul Scripturii care nu vorbeşte de plinătatea Duhului ca despre o alegere. Umplerea cu Duhul Sfânt nu este o opțiune cum sunt acele opțiuni extra ce pot fi alese la achiziţionarea de autovehicule în care unele dotări din fişa tehnică a maşini sunt o opţiune pentru client. Botezul cu Duhul Sfânt este o necesitate la fel cum este puterea de propulsie pentru un vehicul. Nu vreau să depersonalizez a treia persoană a Trinităţi dar cred că următoarea comparaţie este foarte relevantă: cum un autovehicul nu poate să meargă fără motor la fel viaţa credinciosului penticostal contemporan nu poate să meargă la standarde înalte fără plinătatea Duhului ci de fapt el rămâne pe loc sau în cel mai bun caz se mişcă puţin, în urma convertirii sau puțin… împins de alţii.
Un alt lucru care ar trebui să ne conștientizeze că avem nevoie să fim plini de Duhul Sfânt este evoluția Biserici Primare, care a zguduit din temelii Imperiul Roman în urma revărsării proaspete a Duhului Sfânt. Acest lucru îl spune în primul rând nu Istoria Bisericii nici Istoria Laică ci Scriptura care ne arată în mai multe pasaje din cartea Faptele apostolilor că odată cu umplerea cu Duhul Sfânt apostolii şi primi creştini au vestit cu autoritate Evanghelia, care a fost confirmată de vindecări şi minuni. Un alt argument este Istoria recentă a Biserici, şi anume cazul mişcării penticostale din România ce a fost o înviorare spirituală pentru mediul evanghelic de la noi, în special la începutul mişcării penticostale care a fost însoţită de revărsări extraordinare al Duhului care ducea adesea la manifestări supranaturale: vorbire în limbi, vindecări, minuni etc. Astfel spus pentru a avea creştini duhovniceşti şi Biserici vii umplerea cu Duhul Sfânt trebuie să fie pentru noi o necesitate nu o opţiune!
Dar Botezul şi umplerea cu Duhul Sfânt ca şi orice fenomen spiritual are anumite manifestări care îl autentifică ca fiind o experienţă reală a Duhului Sfânt. La fel cum în cazul unui om proaspăt întors la Domnu’ aşteptăm ca naşterea din nou să fie autentificată de anumite semne şi anume: un caracter schimbat şi în cazul Botezului cu Duhul Sfânt aşteptăm anumite semne care să autentifice experienţa cu Duhul. Este vorba de trei feluri de evidenţe: semnul vizibil, schimbări în relaţia cu oamenii şi mai ales transformări radicale în relaţia cu Dumnezeu.
Semnul vizibil este asociat cu o manifestare fizică pe care noi ca penticostali credem că trebuie să fie supranaturală. Este vorba de vorbirea în limbi, deşi în ultimul timp începe să se vorbească tot mai mult despre o multitudine de manifestări supranaturale care să fie evidenţe ale faptului că un om a fost Botezat cu Duhul Sfânt. Totuşi Scriptura și în special cartea Faptele Apostolilor arată că majoritatea botezurilor cu Duhul Sfânt au fost autentificate de vorbire în limbi. Este cazul zilei Cinzecimii prezentate în Fapte capitolul 2 în care apostolii au fost umpluţi de Duhul Sfânt iar manifestarea care a însoţit umplerea cu Duh Sfânt a fost vorbirea în limbi. Iar Petru a interpretat a această manifestare ca fiind revărsarea Duhului spunând în Fapte 2:33 despre Hristos că după ce s-a înălţat „şi a primit de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt a turnat ce vedeţi şi ce auziţi” cu alte cuvinte manifestarea ce o vedeau ei era felul în care se manifestă Duhul când se revarsă din ceruri peste credincioşi. Un alte text care vorbeşte despre acest lucru este Fapte 10:45-46 unde se spune că „toţi credincioşii tăiaţi împrejur cari veniseră cu Petru au rămas uimiţi când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a revărsat peste neamuri căci îi auzeau vorbind în limbi” Prin urmare motivul pentru care credincioşi iudei au înțeles că Duhul Sfânt s-a revărsat peste cei din casa lui Corneliu nu a fost intuiţia lor, sau perspectiva ce trecea dincolo de realitatea naturală, nu pentru că au avut o sensibilitate paranormală sau niște ,,ochelari spirituali care ajutau să se vadă dincolo de trup,, ci după cum spune versetul 46 au ştiut „căci îi auzeau vorbind în limbi”. Pentru creştini din Biserica primară argumentul suprem că un creştin era umplut de Duhul Sfânt era vorbirea în limbi.
Dar a ne opri aici cu evidenţele care confirmă că un om este plin de Duhul Sfânt ar putea să fie o mare greşeală dat fiind că mai sunt încă două evidenţe importante şi aume:
Relaţia cu Dumnezeu se bucură de transformări semnificative în bine, realitate ce este o evidenţă a umplerii cu Duhul… Odată cu botezul Duhului legătura cu Dumnezeu în comuniunea rugăciuni este mult mai profundă, atât în rugăciunile inteligibile cât şi în rugăciunea în limbi despre care Pavel spune că zideşte (întărește) pe credincios conform 1Corinteni 14:4. În plus omul care deja este în relație cu Dumnezeu experimentează schimbări radicale în comportamentul său și în viața sa de credință.
Caracterul creștinului care are deficiențe este transformat. Ca de exemplu omul umplut de Sfântul Duhu nu se mai rușinează de relația sa cu Dumnezeu, pentru că aceasta este mult consolidată în urma experienței botezului cu Duhul Sfânt. Prin urmare credinciosul mărturisește despre ea, o afirmă, lucru evident în cazul apostolului Petru care în vinerea mare se lepădase de Domnul (lipsa de loialitate este un defect de caracter) iar în urma umplerii cu Duhul Sfânt de la Cinzecime lașitatea este înlocuită de curaj, încât apostolul îi confruntă pe iudei cu adevărul Evangheliei.
O altă evidenţă a faptului că un om este umplut cu Duhul Sfânt este relația cu oamenii care se schimbă, astfel credinciosul va fi echipat pentru a putea mărturisii cu îndrăzneală Evanghelia deşi până atunci fie nu făcea acest lucru fie îl făcea rar şi timid. Exact acest lucru s-a întâmplat cu ucenicii după ce au fost umpluţi cu Duhul Sfânt. Petru a avut curaj să confrunte în predicarea sa criminalii Domnului Isus şi să-i conştientizeze de nevoia lor de-a se pocăi iar în Fapte 4 se spune despre ucenici că în urma rugăciunii „toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală” Interesant este că în Fapte de fiecare dată când se vorbeşte despre revărsarea Duhului Sfânt fenomenul care însoţeşte prezenţa Duhului mai des decât vorbirea în limbii este proclamarea cu putere a Evangheliei. Iar acest lucru se întâmpla dat fiind că umplerea cu Duh Sfânt nu ar trebuie să aibă scop doar manifestările supranaturale, ci vestirea Evangheliei! De fapt Botezul în Duhul nu este un scop în sine, ci mijlocul prin care Duhul Sfânt începe să domnească în viaţa noastră pentru a-L mărturisi şi proslăvii pe Hristos Domnul. Duhul Sfânt nu vine ca să posedăm noi putere ci a fi plin de Duhul Sfânt înseamnă a fi condus de El, înseamnă că Duhul Sfânt este Domn în viaţa noastră şi nu noi facem ce vrem cu El ci facem ce zice El. Dumnezeu să umple fiecare credincios din Biserica Penticostală din Săcele cu Duhul Sfânt spre a fi o mărturie pentru oameni și pentru gloria lui Dumnezeu!
Sursa:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu