Iama la sfeclă ... roșie

adevarul.ro

Ce contine sfecla rosie? 

Sfecla rosie contine vitaminele A, C, E, vitaminele din complexul B si minerale precum fier, cupru, zinc, iod, calciu si potasiu. Peste toate acestea se adauga cea mai mare cantitate de vitamina K, continuta intr-o leguma.

In 100 de grame de sfecla se gaseste 600% din doza zilnica de vitamina K. Aceeasi cantitate de sfecla acopera tot necesarul zilnic de vitamina A si 80 % din nevoia de vitamina C. Sfeca rosie contine o serie de fitochimicale (aminoacizi esentiali si antioxidanti), care nu se mai gasesc in alte fructe sau legume si care au actiuni binefactoare asupra organismului. Pigmentul rosu din sfecla, o adevarata infuzie de energie si sanatate, nu este alterat sau modificat prin fierbere sau coacere.

Beneficiile pentru sanatate

Sfecla regleaza activitatea cardiaca, combate aparitia celulelor canceroase, reechilibreaza apetitul si stimuleaza productia de celule rosii, in plus fiind un stimulent exceptional pentru sistemul imunitar, avand capacitatea de a „curata” de toxine, bacterii si virusuri, organismul.

Sucul proaspat de sfecla rosie este foarte bun la gust, si baut constant, in aceasta perioada de toamna, este un excelent tonic pentru organism si metabolism. Zaharurile continute de sucul de sfecla, dar si in sfecla coapta sau fiarta, reechilibreaza nivelul glicemiei in sange si stimuleaza, prin mecanisme naturale, activitatea pancreasului, avand o puternica actiune benefica asupra ficatului si tubului digestiv. Prin cantitatea foarte mare de potasiu pe care o contine sfecla rosie este un adevarat pansament pentru rinichi, echilibreaza metabolismul acido-bazic si stimuleaza eliminarea excesului de sodiu.

Sfecla rosie este un remediu eficient si pentru starile de epuizare fizica, fiind in acelasi timp si un laxativ perfect. Toate acestea fac din sfecla rosie un aliment care nu trebuie sa lipseasca de pe masa, in aceasta perioada.

Sursa:

http://www.femeia.ro/casa-si-gradina/gradina-ta/sfecla-rosie-medicament-natural-2142066

Sfecla regleaza activitatea cardiaca, combate aparitia celulelor canceroase, reechilibreaza apetitul si stimuleaza productia de celule rosii, in plus fiind un stimulent exceptional pentru sistemul imunitar, avand capacitatea de a „curata” de toxine, bacterii si virusuri, organismul.

Sucul proaspat de sfecla rosie este foarte bun la gust, si baut constant, in (aceasta) perioada de toamna, este un excelent tonic pentru organsim si metabolism. Zaharurile continute de sucul de sfecla, dar si de sfecla coapta sau fiarta reechilibreaza nivelul glicemiei in sange si stimuleaza, prin mecanisme naturale, activitatea pancreasului, avand in plus si o puternica actiune benefica asupra ficatului si tubului digestiv, scrie wh Food. Prin cantitatea foarte mare de potasiu pe care o contine sfecla rosie este un adevarat pasament pentru rinichi, echlibrand metabolismul acido-bazic si stimuland eliminarea excesului de sodiu.

Sfecla rosie este un remediu eficient si pentru starile de epuizare fizica, fiind in acelasi timp si un laxativ perfect. Este ideala in dieta convalescentilor, a copiilor si a femeilor insarcinate.

Toate acestea fac din sfecla rosie un aliment care nu trebuie sa lipseasca de pe masa, in aceasta perioada.

Sursa:

http://www.dietetik.ro/sfecla-rosie/6969.html

Istoria neprihăniților: Zaharia și Elisabeta, neprihăniții care au născut un titan

crestinism-islam.com

Luca 1:5-17

  Un titan. Cel mai sfânt om potrivit Legii nu a fost Moise, nici David și nici măcar Ilie. Titanul din perioada vechiului legământ a fost Ioan Botezătorul: 

Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s-a sculat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decât el.

                         Matei 11:11

  Ce interesant! Ioan Botezătorul a fost numărul 1 și nu citim că a vindecat leproși, că a despărțit apele, că a  înviat morții. De ce Ioan Bătezătorul, cel mai mare născut din femeie după cum îl numește Domnul Isus, s-a născut în familia lui Zaharia și a Elisabetei? De ce a ales Dumnezeu această familie? Pentru că Zaharia și Elisabeta: 

1. Deși bombardați cu mizerii nu s-au murdărit! (Luca 1:25)

   Rahela la un moment dat a rostit niște cuvinte care dovedeau pe de-o parte dorința ei de-a nu mai fi ocărâtă, batjocorită, considerată inferioară și chiar blestemată iar pe de altă parte de-a fi și ea mamă. Cuvintele ei spuse cu durere lui Iacov au fost: ”Dă-mi copii, ori mor!”- Genesa 30:1. După ce l-a născut pe Iosif, când nu o piatră i s-a luat de pe inimă cu 1 miliard de pietre, a zis: ”Mi-a luat Dumnezeu ocara!” - Genesa 30:23. 

  Să ne amintim ce cazul Anei care era înțepată de Penina pentru că Ana nu avea copii. S-a acumulat foarte multă durere în inima Anei. În fiecare zi Penina arunca cu mizerii, cu gunoaie, cu mocirlă în ea. 

  Societea de atunci, total diferită de cea de azi, o desconsidera, cam puțin spus, pe o femeie care nu putea să aibă copii. De parcă femeia ar fi fost vinovată! Dar asta era mentalitatea vremii. Să nu credem că în cazul Elisabetei a fost diferit. Nu a beneficiat de indulgență, de dragoste! Elisabeta a fost ocărâtă de oameni: ”iată ce mi-a făcut Domnul, când Şi-a aruncat ochii spre mine, ca să-mi ia ocara dintre oameni.” - Luca 1:25.  

  Cred că până când a ajuns la bătrânețe Elisabeta și Zaharia, lângă ea, au băut împreună un Atlantic de ocară pentru că nu au avut copii. Dar cu toate că erau ținta gunoaielor pe care le aruncau cei din jurul lor ei nu s-au murdărit. Foarte intereant! Cineva să arunce cu noroi în tine și tu să nu te murdărești. Cum vine asta? Au rămas neprihăniți în toate rânduielile Domnului pentru că și-au păstrat inimile curate, albe, nu au răspuns cu aceeași monedă! Ei au ales calea răstignirii, calea dragostei, calea albului! Și Dumnezeu i-a binecuvântat!

  Când suntem loviți întoarcem obrazul sau ne murdărim? Când suntem huliți răbdăm sau căutăm un baltag? 

2. Au fost robi (rob) ai lui Dumnezeu din dragoste nu de silă! (Luca 1:8)

  Încă cu mult înainte de Zaharia mulți preoți erau robi de silă. Și asta nu-i place lui Dumnezeu! Lui Dumnezeu nu-i place să faci o treabă numai că trebuie făcută. Să nu pui inimă în ceea ce faci. Să te speli pe mâini și cu asta basta! Au fost și mulți încurcă-lume fără inimă care au crezut că lucrarea lui Dumnezeu se putea face și cu jumătate de inimă, cu o formă de evlavie, și vai mulți sunt și azi. Când se duceau să tămâieze, roboții, cei fără inimă, Dumnezeu îi lovea pe loc. Dar acum era o problemă. Cum să-l scoți afară pe mort dacă nu ai voie să intri unde este el? Nu știu cum l-au scos afară evreii pe primul dar știu că au gândit un sistem prin care în momentul în care nu mai auzeau clopoțeii să poată să-l scoată afară pe mort fără să-și pună viața în pericol.  I-au legat unul dintre picioarele preotului care intra să slujească cu o funie. Când nu se mai auzeau clopoțeii poporul putea să înțeleagă că preotul A FOST un slujitor cu jumătate de inimă, un robot și că Dumnezeu l-a pedepsit. Și trăgeau de funie. 

  Zaharia a ieșit afară pe picioarele lui. Zaharia era robul lui Dumnezeu din dragoste. Făcea o slujbă că trebuia dar o făcea cu toată inima. Câți mai slujesc azi din dragoste Biserica lui Hristos? Câți mai fac azi cu toată inima lucrarea Domnului? Cei care au tarif, cei care ”slujesc” pe 300 de euro, pe 1000, dacă îl duci la hotelul x, cu siguranță că nu, ăștia nu sunt slujitori, nici măcar haiduci, sunt pungașii care sub pretextul că duc Evanghelia își îndoapă dumnezeul, pântecele. Cei care vor pupularitate, renume, funcții? Ei sunt slujitorii cu inima dată lui Dumnezeu? Nu! Ei sunt diotrefii, imperialiștii, capitaliștii, satrapii care cu vorbe mieroase se promovează pe ei nu pocăința, nu Evanghelia, nu pe Domnul Hristos! Cei care lasă casă, masă, familie, confort, cei care renunță la firea lor, la timpul lor, la plăcerile lor, cei care se frământă, transpiră, aleargă, se pleacă ... pentru Dumnezeu, pentru Hristos, pentru lucrarea Lui dovedesc că au inima întreagă, inima dată lui Dumnezeu!

3. Au avut ca prioritate fața lui Dumnezeu nu mâna Lui!  (Luca 1:6)

  Zaharia și Elisabeta s-au rugat pentru copii, ca Dumnezeu să le dea copii. În tinerețe cred că era rugăciunea lor zilnică asta era! Cred că de fiecare dată când vedeau niște ochi ca de bou îndreptați spre ei, niște ochi plini de venin ... cred că se rugau ... Doamne vrem un copil, măcar unul. Asta a fost în tinerețe, poate până când Zaharia și cu Elisabeta au împlinit 50-60 de ani. Când i s-a arătat îngerul lui Zaharia el nu se mai ruga pentru copii. S-a resemnat. Acum el nu mai avea credință. Dar cu toate acestea Dumnezeu ne surprinde. Vedem că Dumnezeu contabilizează rugăciunile, pe toate, și pe cele făcute cu zeci de ani înainte, și răspunde rugăciunilor ... dar când vrea El! 

  Zaharia și Elisabeta dacă erau oameni care căutau numai mâna lui Dumnezeu sau mâna Lui mai mult decât fața Domnului, binecuvântările, beneficiile, palpabilul înaintea prezenței Domnului, a  neprihănirii, a slujirii, a renunțării, a rugăciunii, a smereniei, a ascultării ... ajungeau să fie niște farisei, cu sens peiorativ. Puteau să fie și ei puși în rândurile celor care credeau că Hristos este un tonomat, cel mai mare bucătar și cel mai priceput chelner! Dar ei nu-L slujeau pe Dumnezeu numai pentru că le dădea sănătate, pâinea etc. ci pentru că El este, există și apoi celelalte! Prezența Lui este deasupra binecuvântărilor Sale. Și ele sunt bune dar nu satură și nu împlinesc ca prezența Lui prin Duhul Sfânt! Să dorim binecuvântări dar înainte de a le vrea să vrem să Îl avem pe Domnul, să fim lipiți de El, să tânjim după El, să ascultăm Cuvântul Lui! Că dacă vrem numai binecuvântările, sau pe ele înainte de El, și nu le primim ajungem să ne raportăm la Dumnezeu ca la un tonomat care s-a stricat, renunțăm la El! Zaharia și Elisabeta au rămas tari, lipiți de Dumnezeu chiar dacă El le-a răspuns când ei credeau că nu se mai poate! Bucuria lor a fost Domnul. Și astfel au ajuns că aibă cel mai minunat copil de până atunci!

  Neprihăniții care au născut un titan! Noi cum suntem? 

Istoria neprihăniților: Lot, neprihănitul salvat de pucioasă și foc

 

www.riscossacristiana.it

  Petru l-a numit pe Lot neprihănit. E adevărat că unii spun despre Lot că a fost un glumeț, un lacom, cu alte cuvinte un păcătos, dar nu este adevărat ceea ce spun. Dacă apostolul Petru l-a numit neprihănit și eu așa îl numesc.  Și dacă mă gândesc bine Lot poate să fie un prototip pentru Biserica Domnului care este în lume, în mijlocul lumii, dar este separată de lume, în lume dar nu din aceeași substanță ca lumea! Și la fel ca Lot care a fost salvat de pucioasă și de foc o să fie salvată și Biserica!

Neprihănitul Lot a fost salvat pentru că: 

1. Nu s-a adaptat păcatului (şi dacă a scăpat pe neprihănitul Lot, care era foarte întristat de viaţa destrăbălată a acestor stricaţi; (căci neprihănitul acesta, care locuia în mijlocul lor, îşi chinuia în toate zilele sufletul lui neprihănit, din pricina celor ce vedea şi auzea din faptele lor nelegiuite) 1 Petru 2:7-8) 

Lot deși în Sodoma nu a fost închenunchiat de orașul Satanei. Lot, în mijlocul unei cetăți spurcate nu s-a adaptat tiparelor ei, Lot, locuitor al Sodomei dar separat de nelegiuirea care a devenit lege, drept al omului, în acest oraș. 
   Isus Hristos nu acceptă păcatul. Hristos îi căuta pe păcătoși cu scopul de a-i scoate din  nelegiuire nu de-a păcătui cu ei așa cum lăsau să se înțeleagă fariseii! Apostolii Pentru, Pavel, Iacov, Ioan, Iuda etc. au condamnat păcatul, trăirea în păcat și au luptat pentru separarea de păcat, pentru  moarte față de faptele firii, pentru răstignirea omului vechi, pentru trăirea prin Duhul! 
   Să nu ne lăsăm contaminați de păcat!

2. L-a crezut pe Dumnezeu pe cuvânt (Căci avem să nimicim locul acesta, pentru că a ajuns mare plângere înaintea Domnului împotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimis Domnul, ca să-l nimicim.” Lot a ieşit şi a vorbit cu ginerii săi, care luaseră pe fetele lui: „Sculaţi-vă”, a zis el, „ieşiţi din locul acesta; căci Domnul are să nimicească cetatea.” Dar ginerii lui credeau că glumeşte. - Geneza 19:13-14)

  Când îngerii au ajuns la Lot și i-au spus că Dumnezeu o să nimicească Sodoma Lot a crezut! Lot a crezut Cuvântul Domnului, a știut că ceea ce spune Dumnezeu este da și amin și a căutat să-i salveze pe cât mai mulți membrii din familie! Ginerii lui Lot nu l-au crezut! Nu au avut credință!

  Câți creștini sunt azi pe fața pământului, persoane care spun că sunt creștini? Două miliarde? Peste? În România câți sunt creștini? 19 milioane? Dar câți cred în rai și iad? Câți cred că pământul o să ardă? Câți cred în botezul cu Duhul Sfânt? Dar în darurile Duhului Sfânt? Câți se păzesc de ură căci cine urăște este un criminal? Credem noi cuvântul care spune că lăcomia de bani este închinare la idoli? Dar pe cel care spune să ne păzim neîntinați de lume? 

  Lot a fost salvat pentru că a crezut Cuvântul! Ferice de cine crede ceea ce este scris!

3. Nu a fost legat de materie (Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi şi s-a prefăcut într-un stâlp de sare. - Geneza 19:26). 

    Sunt sigur că lui Lot nu i-a fost ușor să lase în urmă munca de o viață. Sunt convins că nu a renunțat ușor la tot ceea ce avea, și avea foarte, foarte multe căci din cauza bogățiilor care au generat ceartă s-au despărțit, el și Avraam. Dar cu toate acestea Lot, omul neprihănit, nu a pus bogățiile deasupra lui Dumnezeu, deasupra Cuvântului Său! Când a fost vorba de renunțare, de-a asculta mai mult de Dumnezeu decât de firea lui, Lot s-a spus lui Dumnezeu! Lot a dat dovadă că nu materia este Dumnezeul lui! Dumnezeu, în cazul lui Lot, era mai mare ca și materia! 

  Câți azi uită de Casa Domnului, de Dumnezeu, pentru încă 50 de lei pe care-i câștigă pentru că muncesc și duminica? Câți azi se uită la Dumnezeu și-L văd mai mic decât ”plăcerea” de-a merge la cumpărături tocmai în Ziua Domnului! Câți nu cunosc azi 1000 de filme, cel puțin,  căci se hrănesc zilnic cu ele dar nu au stat niciodată 30 de minute cu Biblia în mână ca să mănânce adevărata hrană? Câți nu vorbesc azi la telefoane ore întregi dar când este vorba să vorbească cu Domnul Isus Hristos  nu sunt capabili să vorbească mai mult de 2 minute, ce să vorbim de ore? Am devenit orbiți de materie, de lume, de bani! Câți au dat în ultima lună o porție de mâncare, o ciorbă, în numele Domnului Isus? 

  Să nu-L dăm pe Dumnezeu pe o ciorbă lungă de linte! Să nu punem furculița deasupra lui Dumnezeu! Există o ierarhie a valorilor!

  Lot a fost neprihănitul care a fost salvat de pucioasă și de foc pentru că el nu a făcut pace cu păcatul, nu a fost diplomat cu fărădelegea. Lot a fost un om al credinței. L-a crezut pe Dumnezeu! Lot nu a fost legat de materie. Materia, bogățiile, plăcerile acestei lumi, nu i-au luat locul lui Dumnezeu în inima lui! 

  O să vină vremea când pământul o să ardă! Dacă mâine s-ar întâmpla acest lucru, azi, pe mine Dumnezeu m-ar salva ca pe Lot?  Dar pe tine, pe dumneata?

Vaticanul - poarta Iadului!

Noua Ordine Mondială - bazele!

ro.wikipedia.org

 Bazele Noii Ordini Mondiale au fost puse în Epoca Luminilor. Ca să înțelegem mai bine cum funcționează pregătirea căii lui Antihrist trebuie să vedem caracteristicile EPOCII LUMINILOR!
(Termenii iluminat și luminat în contextul de față nu au de-a face cu credința creștină, cu luminarea făcută de Duhul Sfânt!)

Epoca Luminilor în Europa s-a caracterizat prin:

1. Geneză Europeană. Epoca Luminilor a fost o epocă care și-a avut  geneza în Europa  pentru că simplul motiv că iluminismul s-a născut în Europa.[1] A luat fiinţă în Europa începând cu secolul al XVII-lea când John Locke a publicat în 1690 în Anglia Eseu asupra intelectului omenesc, când Leibnitz a scris în 1704 pe teritorul actual al Germaniei Noi eseuri asupra intelectului omenesc și când Montesquieu a  editat în 1721 în Franţa Scrisorile persane, scrieri care au început procesul de luminare al maselor.[2] Epoca Luminilor a fost o mișcare cu o geneză europeană. În consecință epoca nu poate fi înțeleasă fără a fi pusă în contextul ei European.

2. Febră de răspândire a culturii în scris. Răspândirea luminii, în Epoca Luminilor, dinspre centre, cei iluminaţi, spre mase, cei care urmau să fie luminaţi, a urmat calea textului într-o manieră fără precedent prin tipărirea şi traducere de cărţi, ziare, reviste, studii etc. [3] 

„Lectura ca modalitate de înfăptuire a unei vieţi luminate este una dintre imaginile predominante ale secolului XVIII. Aceasta este prima epocă în care este mult mai frecvent întâlnit cititul solitar, în tăcere, decât lectura cu voce tare”.[4]

Startul pentru scris şi citit, în mod special ziarul, a fost dat de Anglia iar de aici spiritul jurnalistic s-a răspândit şi în celelalte state.[5] Cultura scrisă a născut „copilul educat” şi meşterul care nu au mai învăţat  meseria după ureche ci citind[6], fapt care  a simplificat accesul la meserie şi educaţie pentru mai multă lume.

3. Diversitate în unitate. În Epoca Luminilor au fost o sumă identică de idei care s-au manifestat  în majoritatea statelor afectate de spiritul declanşat de iluminişti „rezultat din înseşi problemele fundamentale ale epocii”[7] dar în acelaşi timp, dat fiind faptul că „fiecare cultură are o anumită specificitate, determinată de factori interni variaţi”[8], fiecare stat a reflectat şi un luminism particular.

 Ideile generate de iluminişti nu au fost toate luate ca atare în fiecare stat. Multe dintre ideile celor iluminați au fost preluate și adaptate de către cei care au fost luminaţi încât putem spune că în fiecare stat au fost persoane care au avut  parte de o iluminare  exact în timp ce erau luminaţi din exterior. Așadar, în Epoca Luminilor, în Europa s-a văzut o unitate fiindcă au fost idei care s-au regăsit peste tot, spre exemplu ideile despre egalitate, libertate, educație dar, în același timp, epoca a fost și una a diversității fiindcă fiecare stat a avut probleme specifice.

4. O epocă între clasicism şi romantism. Mentalitatea culturală a epocii a fost una de ataşament „faţă  de doctrina estetică clasică ce propaga respectul regulilor şi al modelelor, conceptul de frumos universal, ideea că arta este produsul raţiunii”[9]. Însă această mentalitate  „interferează cu afirmarea gustului individual, apologia sentimentului şi imaginaţiei creatoare, ostilitatea faţă de regulile esteticii codificate”.[10]  A fost o epocă care a încearat să se defineasă fără a avea o definiție iar din acest motiv a împrumutat și a inovat încât a ajuns să nu se asemene nici cu clasicismul și nici să evolueze deplin spre romantism. A fost între! A introdus ca regulă nici o regulă pentru că dorea să se rupă de cultura creștină, de Evul Mediu creștin, de arta care a fost o emanație a gândirii creștine secole de-a rândul!

5. Superioritatea omului european. În acea epocă omul din Europa a devenit conştient că aparţine unui continent care datorită oamenilor care-l locuiesc este cea mai importantă parte a lumii mulţumită activităţilor pe care omul european le face: comerţ, industrie, ştiinţă, artă, literatură etc., activităţi care-l situează deasupra celorlalţi locuitori din alte zone ale pământului.[11]

6. Sistem parlamentar cu monarh luminat. A fost sistemul cel mai râvnit de către europeni în Epoca Luminilor încât Voltaire a fost de părere că „naţiunea engleză este singura de pe pământ care a reuşit să reglementeze puterea regilor împotrivindu-li-se şi care, din sforţări în sforţări, a întemeiat, în sfârşit, această guvernare înţeleaptă, în care principele atotputernic  ca să facă binele, este legat de mâini ca să nu poată face rău, în care nobilii sunt mari fără a fi obraznici şi fără a avea vasali, şi în care poporul participă la cârmuire, fără dezordine”[12], iar Lanjuinais  a scris că monarhul absolut trebuie să fie „generos, fără ostentaţie, liberal cu parcimonie, sever cu el însuşi, indulgent cu alţii, curajos, cu prudenţă. Monarh instruit şi filosof pe tron, acesta încurajează progresul raţiunii şi raţiunea, îndepărtează din domeniile sale entuziasmul şi superstiţia, aşa cum îndepărtează disputele din certurile teologice care au fost în toate timpurile flagelul statelor şi al bunului simţ”.[13]

7. De ştiinţă și nu de fideism. Epoca Luminilor a fost perioada în care accentul s-a mutat de la metafizica păcatului şi a greşelii[14] la cercetarea ştiinţifică[15]. Iluminiştii nu au mai  făcut apel la filosofie pentru a explica ceea ce era de explicat. Demersul lor pentru lămurirea nelămuritului a fost unul care se putea realiza prin domeniile de cercetare date de raţiune, de principiile generale desprinse din experimentele efectuate în domenii particulare[16]. Adevărurile până atunci considerate sacre, cele revelate, erau nesatisfăcătoare pentru iluminişti şi din acest motiv, ei, iluminiştii, au explicat ceea ce necesita explicații folosindu-se de calea raţiunii şi ştiinţei.[17] 

8. Împotriva superstiţiilor, teologiei, clerului şi a Dumnezeului creştinismului. Epoca Luminilor a fost epoca adevărului matematic ca fiind singura formă de adevăr. Din acest motiv, epoca a fost împotriva  superstiţiilor. Cei luminați nu mai puteau tolerat lumea nevăzută a îngerilor şi demonilor, a vrăjitorilor şi farmecelor, a descântecelor şi incantaţiilor[18]. Dar dincolo de faptul că se încredeau în progres prin prisma adevărului matematic și nu credeau în realitatea metafizică ei şi-au manifestat vizibil crezul adică au dus o aprigă luptă împotriva superstiţiilor, gândirii teologale[19], clerului[20], o luptă împotriva credinţei în Dumnezeu aşa cum este El descris în Biblie[21] pentru că ei au considerat că „omul nu mai este văzut în concepţia lui Dumnezeu”[22]  şi au luptat pentru o societate fericită[23], independentă de Creator.

Lupta a reuşit, din perspectiva iluminiştilor, încât la jumătatea secolului al XVIII-lea „orice persoană care se considera luminată vedea ca fiind superstiţii credinţele în existenţa îngerilor, domonilor şi a Diavolului.[24]

9. Drept natural şi  libertatea. Epoca Luminilor a fost etapa istorică în care aceşti termeni au fost infinit mai folosiţi ca până atunci. Natura, care a fost pusă în locul lui Dumnezeu, era văzută ca fiind mama tuturor oamenilor. Fiind mama tuturor, le-a dat tuturor aceleaşi drepturi şi libertăţi. „Din această cauză tirania, abuzirile, actele de asuprire sunt considerate de către gânditorii iluminişti manifestări nefireşti, care contrazic”[25] dreptul natural primit de fiecare om de la natură, drept natural care „este conceput de iluminişti ca o rezultantă a naturii noastre umane, fiind prezent în conştiinţa tuturor oamenilor, de unde şi caracterul său veşnic şi universal valabil”.[26] Aşadar, omul din Epoca Luminilor „pare a se sustrage ierarhiilor din societăţile de ordine care şi-au impus până atunci cadrul coercitiv”.[27]

10. Emanciparea oamenilor prin cultură şi educaţie deoarece sunt egali. Uşa care s-a deschis odată cu ideea dreptului natural a dus spre promovarea  libertăţii şi a accesului la cultură şi învăţământ, un învățământ după noul tipar, e educație împotriva credinței și a lui Dumnezeu, un învățământ prin care să se scoată din inima și mintea omului transcendentul. Pentru că oamenii „sunt înzestraţi cu facultăţi psihologice relativ egale”, Helvetius (1715-1771)  în Despre spirit (1758) s-a pronunţat „pentru dreptul tuturor oamenilor la cultură”.[28] Iluminiştii au dus o adevărată luptă pentru afirmarea ideii de „educaţie destinată întregului popor”[29].

Concluzionând cele redate spunem că Epoca Luminilor la nivel european[30]:

„Este o amplă mişcare de idei, afirmată în  ţările apusene în decursul secolului al XVIII-lea, mişcare ce consacră triumful raţionalismului modern  şi noua perspectivă ştiinţifică asupra lumii. Într-un plan mai general, Secolul Luminilor promovează ideea emancipării („luminării“) omului prin cultură  şi prin cunoaştere, credinţa în progresul social, încrederea omului în puterea sa de a stăpâni natura şi de a-şi organiza existenţa potrivit unor norme raţionale. Deviza sub care erau puse toate aceste valori şi atitudini era îndemnul „luminează-te şi vei putea“. Epoca Luminilor se afirmă printr-o atitudine critică faţă de religie, tradiţii şi superstiţii, faţă de „barbaria“ şi „întunericul“ Evului Mediu. Adevărată zeitate a epocii, Raţiunea este considerată o instanţă autonomă şi universală de cunoaştere, dar şi un reper ultim de apreciere a tuturor valorilor.”[31]

Fără a ne mai lungi menționăm faptul că Epoca Luminilor la nivelul Europei  a fost o mișcare între clasicism și romantism care s-a născut în Europa și a fost caracterizată de o cultură a scrisului, unitate și diversitate, conștiința superiorității omului european, accentul pus pe ideea de parlament și monarh luminat, renunțarea la fideism și acordarea încrederii științei, atitudine împotriva superstițiilor, clerului, teologiei și a lui Dumnezeu, luptă pentru libertate fondată pe dreptul natural și emanciparea oamenilor prin  o educație ruptă de credință.

Nu îmi rămâne să spun decât că VINE DOMNUL! VINE HRISTOS!

---

[1] Ibidem. p. 10.

[2] Romul Munteanu introducere la Iluminismul, vol. I. București, Editura Albatros, 1971,  p. VI.

[3] Ibidem, p. VIII.

[4] Dorinda Outram, Panorama iluminismului, p. 18.

[5] Ibidem, p. XIV.

[6] Pierre Chaunu, Civilizaţia Europei în Secolul Luminilor, Bucureşti, Editura Mediane, 1986, p. 7.

[7] Maria Bulgaru, Gîndirea iluministă în Moldova: opinii şi realităţi, p. 19.

[8] Romul Munteanu introducere la Iluminismul, vol. I. București, Editura Albatros, 1971, p. IX.

[9] Ibidem, p. X.

[10] Ibidem.

[11] Ibidem, p. XI.

[12] Voltaire, Opere alese, vol. I. ESPLA, 1967, p. 262-263.

[13] Romul Munteanu introducere la Iluminismul, vol. I. București, Editura Albatros, 1971, p. XXIII, apud. Lajuinais, Le monarque acompli, tom premier, Lausanne, 1774, p. 98.

[14] Michel Vovelle, Omul luminilor, Iaşi, Editura Polirom, 2000, p. 8.

[15] Romul Munteanu introducere la Iluminismul, vol. I. București, Editura Albatros, 1971, p. XXVI.

[16] Ibidem.

[17] Ibidem, p. XXVII.

[18] Dorinda Outram, Panorama iluminismului, p. 14.

[19] Romul Munteanu, Iluminismul... , p. IX.

[20] Ibidem, p. XXXVIII.

[21] Ibidem, p. XXXV. Spre exemplu Voltaire crede că Dumnezeu este ca un geometru „care a rânduit legile naturii, combătând ideea de providenţă”.

[22] Michel Vovelle, Omul luminilor..., p. 8.

[23] Paul Cernovodeanu, Nicolae Edroiu, coord., Istoria Românilor, vol. VII, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2002, p. 7.

[24] Dorinda Outram, Panorama iluminismului, p. 27.

[25] Romul Munteanu, Iluminismul..., p. XL.

[26] Ibidem, p.  XLI.

[27] Michel Volelle, op. cit., p. 8.

[28] Romul Munteanu, Iluminismul..., p. XXXVI.

[29] Ibidem, p. XLVII.

[30] State ca Franţa, Anglia, Germania, Italia etc.

[31] Grigore Georgiu, Istoria culturii române moderne, Bucureşti, 2007, p. 71.

Noua Ordine Mondială - Gog Lazăr

”Nu suntem canibali!”

  Acum 2-3 ore eram la Casa de Rugăciune pentru că la noi a nins. În timp ce dădeam zăpada cu lopata de pe trotuar au trecut pe lângă mine doi martori ai lui Iehova. Am intrat în discuție. Probabil că mulți le știți ”cântecul”. 

 Era un tânăr, Bogdan, undeva la 22-25 de ani, și o femeie la aproximativ 40-45 de ani. 

 Nu prea ai cum să porți un dialog cu ei pentru că discuția este aproape tot timpul deturnată spre subiectele pe care ei au impresia că le știu. Dar nu i-am lăsat în voia lor ci am vorbit cu ei despre Cina Domnului. I-am întrebat de ce ei nu se împărtășesc cu trupul și sângele Domnului? Răspunsul a fost unul care cred că avea ca scop să mă deranjeze: ”Nu suntem canibali”! 

  Martorii lui Iehova nu se împărtășesc cu trupul și cu sângele Domnului pentru că nu sunt canibali. Adică noi, cei care ne împărtășim, suntem!

  

   Dacă Hristos Domnul când a instituit Cina a numit elementele Cinei, rodul viței nefermentat și azima, trupul Lui și sângele Lui  de ce unii le numesc simboluri sau oricum altcumva numai trupul Domnului și sângele Domnului nu?  

  Să nu trecem peste ceea ce este scris! Este adevărat că elementele Cinei nu se transformă fizic în carne și sânge dar dacă Domnul Isus Hristos le-a numit trupul Lui și sângele Lui ele primesc valoarea trupului și a sângelui Domnului Isus Hristos. 

  Să nu ne temem să folosim limbajul Domnului Hristos! Să ne temem să numim ceea ce Hristos Domnul a numit într-un fel în altul!

•  
•   Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine; şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu.” Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi toţi din el; căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.  Vă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.” - Matei 26:26-29 

Confesiunea unui homosexual trezit la viaţă

I am Michael, filmul de debut al lui Justin Kelly, un protejat de-al lui Gus Van Sant, cu James Franco în rolul principal, reia biografia lui Michael Glatze, un activist homosexual care s-a convertit la creştinism şi a renunţat la viciile sale de tinereţe.

„Homosexualitatea, pentru minţile tinere, este prin natura sa pornografică. Distruge minţile impresionabile şi le aruncă în degringoladă sexualitatea aflată în dezvoltare. Nu mi-am dat seama de asta până la vârsta de 30 de ani. Mi-a devenit clar, pe măsură ce m-am gândit mai serios – şi m-am rugat mai serios – că homosexualitatea ne împiedică să ne descoperim adevăratul sine interior. Nu putem vedea adevărul câtă vreme suntem orbiţi de homosexualitate”, a afirmat Glatze, fostă mare vedetă a mişcării gay din SUA.

Integral aici:
http://www.culturavietii.ro/2015/02/06/confesiunea-unui-homosexual-trezit-la-viata/ 

Dependență! Dependență! Dependență!

 

   ”O spun cu toată seriozitatea: dacă lucrarea pare să eșueze, roagă-te! Dacă serviciile religioase devin fără viață, roagă-te și mai mult! Dacă trec luni de zile cu rezultate foarte puține sau chiar deloc, roagă-te și mai mult, și mai ia cu tine câteva persoane ca să te ajute!”

E. F. & L. Harvey,  Triumfători pe genunchi, partea I, Bucureşti 2001, p. 172.

Toţi pe baricade!

 

petricaplesa.wordpress.com

 ”O povară spirituală reprezintă o încărcătură de griji sau de tristețe. Cea mai importantă lucrare a copiilor lui Dumnezeu este mijlocirea. Nimeni nu va ajunge un veritabil câștigător de suflete dacă nu are pe inimă povara mântuirii altora. Când această povară ne apasă cu putere, nu ne mulțumim doar să ne  gândim la sufletele nemântuite, ci strigăm stăruitor la Dumnezeu pentru mântuirea lor.”

    E. F. & L. Harvey,  Triumfători pe genunchi, partea I, Bucureşti 2001, p. 150. 

Isus, la picioarele-Ți dragi - Un diamant (citiți cu mintea și inima de la cap la coadă)

bsg.ro

Isus, la picioarele-Ți dragi
Străpunse cândva pentru mine, 
Cu-o tainică forță m-atragi...
Ce chin ai răbdat, ce rușine!...




Azi vin să-ți aduc, nu să-mi dai:
Primește ființa-mi întreagă!
Tu, vrednic pe veci să mă ai, 
Fă-mi zilnica cruce, mai dragă! 

Să-mi crești al puterii izvor;
Pe-altarul zidit rugăciunii!
Slujind bucuros tuturor;
Să nu-i prețuiesc doar pe unii!

Să nu mă oprească din drum
Nici lene, nici glas ce mă cheamă!
Din lauda lumii de-acum, 
Nicicând să nu-mi fac o mahramă!

Învață-mă planul măreț, 
Să știu ce aștepți de la mine; 
Având chiar și-o mie de vieți, 
Pe toate le-aș da pentru Tine. 

O, nu vreau iubirea de bani 
Să-mi fie ogorului ploaie, 
Căci Tu mi-ai promis, peste ani:
Și pâine, și apă, și straie. 

Nu singur cu mine și-atât!
Ci singur cu Tine mi-e rostul;
Nicicând nu pot fi doborât, 
Că-n Tine-mi găsesc adăpostul. 

În ochii Tăi blânzi, când privesc, 
Aș vrea să-Ți desferec și gândul!
Ce-mi ceri, printr-un gest, să citesc
Și-apoi să mă bucur făcându-l.

Așa voi trăi, pe pământ, 
Cu Tine, o viață frumoasă, 
Sub razele Cerului sfânt, 
Mereu mai aproape de Casă ...

   A. T. Pierson

Se întâmpla în 2013 ... dar ce trist că nu în România

        Zeci de clerici ai Bisericii Ortodoxe din Georgia şi o mulţime de oameni au spart cordonul Poliţiei şi au boicotat defilarea homosexualilor în Tbilisi.

      Ţinând plancarde şi bannere cu lozinca ,,Opriţi propaganda homosexuală în Georgia!”, i-au obligat pe activiştii gay s-o ia la fugă şi să nu poată să defileze.

       Joi, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe din Georgia, Patriarhul Ilie al II-lea, a îndemnat autorităţile să nu permită manifestaţia pentru ,,drepturile homosexualilor”, spunând că aceasta constituie ,,o violare a dreptului majorităţii” şi ,,un atac ofensator” la adresa tradiţiilor georgiene. Anterior a caracterizat homosexualitatea drept ,,o anomalie şi o boală”.

Sursa: http://acvila30.ro/cler-si-popor-au-impiedicat-parada-gay-in-tbilisi-georgia-video/