miercuri, 3 februarie 2016

Doamne, Doamne!… doamnă Pippidi

Doamne Doamne
Prezența în stradă a zeci de mii de români, cu precădere evanghelici, pentru a protesta împotriva răpirii de către statul norvegian a celor cinci copii ai familiei Bodnariu, strârnește pe zic ce trece, noi reacții din partea politicienilor și formatorilor de opinie.
În primul rând, un anonim pentru presa și politicianul român, segmentul evanghelic a produs un șoc imens. O prezență extraordinară, organizare ireproșabilă, pancarte profesionale (‘’într-o engleză impecabilă’’, cum se exprima doamna Pippidi), mesaje coerente și de înaltă ținută, comporament creștin și civilizat. Contrastul între aceste demonstrații și manifestațiile ciobanilor sau ale altor grupări în spațiul public din România, nu putea fi mai mare. De aici și reacțiile unor politologi, ziariști sau politicieni, care încearcă explicații la acest fenomen.
Știu că pentru un politolog ca doamna Alina Mugiu-Pippidi, este nevoie de o explicație rațională a fenomenului, pe care nu-l poate pătrunde. Cu siguranță, trebuie să fie forțe obscure și ostile țării, la rădăcina acdestor manifestări. Cine altul decât Putin, ar putea orchestra un asemenea lanț de proteste?
Deși nu cred că stimata doamnă va citi rândurile mele (spunea că nu se uită nici la televizor, cum să navigheze ea pe blogul unui nimeni din Arizona!), încerc să-i ofer totuși, o mică explicație a fenomenului și s-o coving că rușii n-au nimic cu ceea ce se petrece.
1. Cineva spunea că leadership (conducere) înseamnă arta de ai dezamăgi pe subalterni în doze absorbabile. Când doza nu mai poate fi absorbită se naște revolta, revoluția, răscoala etc. Ceea ce făcut statul norvegian, prin răpirea celor cinci copii ai unor oameni, educați, civilizați, buni creștini, a fost picătura care a umplut paharul, a fost doza prea mare a dezamăgirii pe care ne-a administrat-o în numele bunăstării copiilor. Cei care ne-am revoltat suntem părinți și facem parte dintr-o familie creștină (concept complet stăin, se pare de dumneavoastră). Suntem crescuți și educați în ale dragostei de semni, în spirtul de sacrificiu pentru binele altora, în a simți cu cel oropsit și în suferință. Ne-au scos în stradă repulsia și revolta față de un sistem străin valorilor în care credem. Ne-a scos în stradă compasiunea față de acestă familie și altele care trăiesc asemenea drame. Puțină compasiune pentru acestă familie atât de greu încercată, nu v-ar strica nici dumneavoastră.
2.  Valul emigrației, de dinaintea căderii comunismului, și cel de după, a produs în sânul evanghelicilor români, un fenomen de care mulți politicieni din România nu sunt conștienți. Românii evanghelici au format biserici peste tot unde au emigrat. Pentru un credincios evanghelic (penticostal, baptist, creștin după evanghelie, adventist, ostaș, etc) biserica nu este o clădire la care el merge odată sau de două ori pe an, de sărbători. Biserica este parte integrantă a vieții lui. O frecventează duminică de duminică, și chiar și în timpul săptămânii. Aici primește educație creștină, el și familia lui, aici își satisface nevoiel sociale prin participarea la activitățile comunității locale. Dacă vreți, biserica este o mică Românie spirituală care trăiește din relația ei cu Christos Domnul. Cele mai mari și reprezentative clădiri românești din țările lumii sunt aceste biserici evanghelice românești. Cel mai mare eveniment românesc din afara granițelor României este Convenția anuală a Bisericilor Penticostale Românești din Statele Unite și Canada.
Știu că e prea puțin spus despre biserica evaghelică din diaspora. Un studiu mai profund în domeniu ar produce un adevărat șoc necunoscătorilor.
Ei bine, doamnă Pippidi, acești creștini evanghelici români din lume, cred la fel despre lume și viață, despre familie și creșterea copiilor. Cred că odraslele lor sunt darul lui Dumnezeu și că nimeni altul decât părinții nu le vrea binele și nu-i poate educa mai bine. Lor li se întoarce stomacul pe dos la gândul că statul vrea să fie proprietarul copiilor lor, așa cum este clară direcția politicii europene anti-familie, cu exemplul grăitor al Norvegiei.
3.  Creștinii evanghelici români pot face ceva ce nicio țară din lume n-o poate face. Statele Unite nu poate scoate în stradă mii de oameni la Viena, Londra, Dublin, Roma, Melbourne, Madrid etc. Pentru simplu motiv că nu-i are, iar dacă îi are nu-i poate motiva.
Valul protestelor împotriva Barnevarnet, în sprijinul familiior de români cărora li sa-u răpit copiii, este abia la început. Dacă această mafie de răpit copii nu returnează copii luați de la părinți, veți vedea protest de amploare în mai toate orașele din Statele Unite unde sunt mii de români. Și nu doar proteste ci organizarea boicotului produselor norvegiene pe piețele lumii.
Probabil ca va trebui să mergem din nou la București, și de data aceasta nu cu miile ci cu sutele de mii. Doar penticostalii din România sunt la 500.000. Nu cred că este o problemă de a aduna 100.000 de credincioși la București. Printre alte revendicări, poate că ar trebuie cerută demisia unor politicieni ca dumneavoastră, care lipsiți de compasiune față de cei din neamul căruia îi aparțineți, vă coalizați cu agresorul învinuind victima.
Cred că mișcarea evanghelică din România va juca de aici încolo un rol mult mai mare la stabilirea direcției morale pe care se va înscrie țara noastră, vis-à-vis de integrarea ei în Europa.
4.  Abureala prin care încercați să asociați marile manifestații cu influența rușilor, e mai mult decât caraghioasă. Majoritatea din cei aflați aici în America, am evadat din regimul comunist. Nici azi asocierea rușilor cu comunismul și suferințele pe care le-am îndurat, nu ne-a dispărut din minte. Nu cred că veți găsi nici măcar o simplă simpatie față de Rusia și politica ei la creștinii evanghelici.
Probabil că Putin e mai bun politician decât alții și știe să joace pe eroul care protejează creștinismul de invazia homosexualilor, de politica de destrămare a familiei, de totalitarismul intolerant al ateismului umanist european, de multiculturalismul care a deschis poțile Europei pentru lumea musulmană. Dacă aceste opinii coincid cu cele ale mișcării evanghelice, asta nu înseamnă în niciun fel colaborarea sau asocierea cu politica rusească.
Doamne, Doamne! Doamnă Pippidi, mă așteptam la ceva mai mult de la dumneavoastră.
Sursa: 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu