Limba ... tăcerea ... vorbele ... minciuna ... adevărul ... NESTEMATE

• Omul cel mai stăpân pe sine este acela care poate să păstreze tainele. (arab)
• Cine se grăbeşte să răspundă gândeşte puţin. (arab)
• Struneşte-ţi limba pentru a-ţi păstra trupul nevătămat. (arab)
• Limba este o fiară; dacă-i dai drumul te sfâşie. (arab)
• Limba este calul tău; dacă o struneşti te va menţine în şa, dacă nu, te va trânti. (arab)
• A fost scuipat capul unui peşte şi el a spus: “Marea întreagă nu a putut să mă spele!” (arab)
• Lătratul câinelui nu opreşte norii. (arab)
• Acela care ascultă este părtaş cu cel care vorbeşte de rău. (arab)
• Cel care trece oamenii prin ciur va fi trecut de ei prin sită. (arab)
• Nenorocirea omului este între fălcile lui. (arab)
• Dacă asculţi, foloseşti tu; dacă vorbeşti, se folosesc alţii. (arab)
• Dacă eşti întrebat: “Ai văzut un măgar alb?” răspunde: “N-am văzut nici negru nici alb”. (arab)
• Boala vorbirii este minciuna. (arab)
• Celui recunoscut pentru sinceritatea sa îi este crezută şi minciuna pe când cel mincinos nu e crezut nici când spune adevărul. (arab)
• Limba este tălmaciul inimii. (arab)
• Aruncă noroi pe zid, dacă nu se lipeşte, va lăsa totuşi urme. (arab)
• Cine vrea să spună adevărul să iasă în afara oraşului. (arab)
• Cuvântul oprit între buze e sclavul tău; cuvântul pronunţat fără rost e stăpânul tău. (arab)
• Arborele tăcerii poartă fructele păcii. (arab)
• Ceea ce salvează lumea este tăcerea celor insultaţi. (arab)
• Destinul pune două degete pe ochii omului, două pe urechile lui şi pe al cincilea pe buzele lui spunându-i: “Taci!” (arab)
• Tăcerea e sora amabilităţii. (arab)
• Limbă amuţită, viaţă liniştită. (armean)
• Decât să deschizi gura, deschide mai bine ochii. (armean)
• Vorba atât timp cât îţi este în gură e a ta; când ţi-a ieşit din gură, nu mai e a ta. (armean)
• Peştele se prinde cu năvodul, omul cu vorba. (armean)
• Celui care spune adevărul dă-i un cal pentru a se putea salva după ce l-a spus. (armean)
• Adevărul trebuie rostit uneori în glumă. (armean)
• Limba nepriceputului întotdeauna este lungă. (armean)
• Cu cât este mai multă lume adunată, cu atât e mai multă bârfă. (chinez)
• Cine se culcă bârfind se scoală calomniat. (chinez)
• Tăcerea e prietenul care nu te trădează niciodată. (chinez)
• Minciuna este ca o săritură de pe înălţimea acoperişului. (chinez)
• Unul a vorbit toată viaţa şi nimic n-a spus; altul a tăcut toată viaţa, dar nu a stat niciodată fără să spună ceva. (chinez)
• Toate calamităţile vin de la gură. (chinez)
• A bea o mie de pahare de vin cu un prieten e puţin lucru; a spune o jumătate de cuvânt celor care nu-ţi împărtăşesc ideile, este deja prea mult. (chinez)
• Un cuvânt pornit din inimă ţine cald trei ierni. (chinez)
• Ce-a ieşit din gura ta a intrat imediat în urechile altora. (chinez)
• Cine consimte uşor rareori îşi ţine cuvântul. (chinez)
• Cine mă vorbeşte de rău pe ascuns, se teme de mine; cine mă laudă în faţă, mă dispreţuieşte. (chinez)
• Limba rezistă fiindcă e moale, dinţii cad fiindcă sunt tari. (chinez)
• Cine se grăbeşte să vorbească minte când trebuie să răspundă. (egiptean)
• E de mare cinste omul care ştie să tacă. (egiptean)
• Mai bine ascultă cu luare aminte decât să pui întrebări prosteşti. (egiptean)
• Povesteşte ce ai văzut nu ceea ce ai auzit. (egiptean)
• Cele ce sunt în inima omului înţelept se găsesc şi pe limba sa. (egiptean)
• Cine nu spune nimic, nu gândeşte mai puţin. (german)
• Ai minţit o dată şi te vei căi şapte zile. (indian)
• Prostul străluceşte de înţelepciune până nu-şi deschide gura. (indian)
• Să spui ochilor: “Vedeţi!”, să spui urechilor: “Auziţi!”, iar gurii: “Taci!” (indian)
• Cine este mut trebuie să fie şi surd. (indian)
• După vorbă poţi să-ţi dai seama cine are pană în mână. (indian)
• Cine spune adevărul nu poate să mulţumească toată lumea. (indian)
• Cine vorbeşte mult spune şi multe minciuni. (indian)
• Şi înţeleptul când vorbeşte mult te plictiseşte. (indochina)
• Să nu înghiţi fără să mesteci; să nu scoţi o vorbă fără să gândeşti. (indochina)
• Sabia are două tăişuri, limba are o sută. (indochina)
• Să rosteşti cuvântul pe măsura celor ce te ascultă. (japonez)
• A spune o minciună este începutul unui furt. (japonez)
• Nu pune uşă la gura altuia. (japonez)
• Cuvintele care n-au fost spuse sunt flori ale liniştii. (japonez)
• Cuvântul odată rostit nu mai poate fi ajuns nici cu patru cai în galop. (japonez)
• Viermii tăcuţi fac găuri în pereţi. (japonez)
• Dacă nu spui nimic nimeni nu se va certa cu tine. (japonez)
• Dacă e bivol se prinde cu frânghia, dacă e om, se prinde cu vorba. (malaez)
• La drum ai grijă de picioare, când vorbeşti ai grijă de limbă. (malaez)
• Sare broasca dar din lac nu pleacă; înşeală mincinosul, dar de ruşine nu scapă. (mongol)
• Vorba trebuie de şapte ori înghiţită. (persan)
• Cei mai mari mincinoşi sunt cei care jură. (persan)
• Cine vorbeşte seamănă, cine ascultă culege. (persan)
• Tăcerea îmblânzeşte mânia. (persan)
• Adevărul este bun la timpul potrivit. (persan)
• Buna înţelegere durează atât timp cât îţi ţii limba. (turc)
• Cine spune adevărul trebuie să stea cu un picior în şa. (turc)
• Cine-şi pune frâu limbii îşi pune capul la adăpost. (turc)
• Câţi oameni n-ar rămâne muţi dacă li s-ar interzice să vorbească bine despre ei şi rău despre alţii. (turc)
• Tăcutul îi vine de hac flecarului. (turc)
• Cine este mincinos nu trebuie să fie în nici un caz şi uituc. (turc)
• Când cocoşul cântă înainte de vreme i se taie capul. (turc)
• Ascultă de o sută de ori, gândeşte de o mie de ori şi vorbeşte doar o singură dată. (turc)
• Înţeleptul nu spune ce ştie; prostul nu ştie ce spune. (turc)
• Umple piua cu boabe şi ea are să piseze (a da ocazie la calomnii).
• Omul mut nu are duşmani.
• Monahul trebuie să trăiască Evanghelia nu să o discute.
• Secretele sunt bine ascunse numai dacă au un singur paznic. (Abu Shakur)
• Cuvântul rostit trebuie să fie asemenea rubinului, mic, dar de mare preţ. Cât timp nu ai vorbit, cuvântul a stat în puterea ta, de îndată ce l-ai rostit, el te ţine sub puterea lui. (Abu Shakur)
• Pata pe care o lasă o singură minciună nu poate fi ştearsă de o sută de vorbe adevărate. (Abu Shakur)
• Minciuna este caracteristica celor slabi. (Abolghassem Firdusi)
• Cel care ascultă bârfelile este mult mai vinovat decât cel care le răspândeşte. (Al Fadl Ibn Sahl)
• Sunt vorbe care vindecă sufletul bolnav. (Aeschilus)
• Cel ce spune ce-i place aude ce-i displace. (Alceu)
• Ce câştigă cei care mint? “că nu sunt crezuţi când spun adevărul”. (Aristotel)
• Cel care ştie multe dar nu-şi poate ţine gura este asemenea unui copil cu un cuţit în mână. (Callimah)
• Nu există ceva mai urât decât a afirma înainte de a cunoaşte. (Cicero)
• Ce să ascult vorbe, când văd fapte? (Cicero)
• Fereşte-te în conversaţiile tale de a pomeni pe larg şi fără măsură de anumite fapte şi primejdii ale tale; pentru că, dacă ţie îţi place să pomeneşti de primejdiile prin care ai trecut, nu tot aşa le place şi celorlalţi să asculte întâmplările tale. (Epictet)
• Ce vrei să-ţi spun: minciuni agreabile sau adevăruri dure? Alege! (Euripide)
• Pune o întrebare cuminte şi vei auzi lucruri cuminţi. (Euripide)
• Vorbeşte, dacă sunt cuvintele tale mai convingătoare ca tăcerea, dacă nu, taci. (Euripide)
• Calomnia este flagelul cel mai de temut, pentru că ea prezintă doi vinovaţi şi o victimă. (Herodot)
• Cel ce-şi drămuieşte cuvintele este o comoară. Măsurarea cuvintelor este cea mai preţioasă măsură. Dacă eşti bârfitor, în curând lumea te va bârfi şi mai mult. (Hesiod)
• Oricât de mari ar fi darurile, ele pier din pricina flecărelii autorului lor. (Martialis)
• Caracterul celui care vorbeşte este acela care convinge, nu vorba. (Menander)
• Caracterul celui care vorbeşte convinge, nu felul în care vorbeşte. (Menandru)
• Mai degrabă vor ţine muritorii foc în gură, decât să păstreze un secret. (Petronius)
• Vorbeşte ca şi cum va trebui să dai socoteală. (Plato)
• Vorbirea este mai grea decât orice altă lucrare şi ea nu serveşte decât celui care o cunoaşte temeinic. (Ptahhotep)
• Este ruşinos să spui una şi să gândeşti alta; cu atât mai ruşinos să scrii una şi să gândeşti alta. (Seneca)
• Cu prea multă discuţie se pierde adevărul. (Syrus)
• Trebuie să avem urechea neîncrezătoare faţă de învinuiri. (Syrus)
• Nu te grăbi să acuzi sau să lauzi pe nimeni. (Syrus)
• Observă totdeauna măsura la vorbă şi la tăcere. (Syrus)
• Cel mai rău soi de duşmani este cel al lăudătorilor. (Tacit)
• Ceva să se ascundă soţiei, ceva prietenilor şi ceva fiilor; cel înţelept să vorbească cu multă prudenţă, după ce va fi chibzuit mai întâi ce e potrivit şi ce nu. (Cukasaptati)
• Cine defăimează pe un om de treabă acela se pătează singur; cine aruncă cenuşă în aer, aceluia îi cade pe cap. (Kusumadeva)
• Persoana vrednică de stimă străluceşte vorbind, dar şi tăcând. (Lalitavistara)
• Să se spună adevărul; să se spună ce-i plăcut; să nu se spună ce-i adevărat, dar neplăcut; nici ce-i plăcut, dar neadevărat. (Manu)
• Cine nu prinde ceea ce s-a spus o singură dată sau cine n-o spune şi el la rândul său, cine nu are un mic tezaur de vorbe de spirit şi de povestiri frumoase, ce farmec mai are conversaţia aceluia? (Pancatantra)
• Tăcerea este sanctuarul prudenţei. (Baltasar Gracian)
• Discreţia nu e totuna cu ascunderea adevărului. (Balzac)
• Tăcerea adâncă este filozofia sufletelor alese. (Balzac)
• Tăcerea intră cu nouă părţi din zece în înţelepciune. (Balzac)
• Aminteşte-ţi permanent că vorbele tale pot avea mai multă greutate decât crezi şi că există o diferenţă între ceea ce spui şi ceea ce se aude. (Bruce Hyland)
• Un om convins împotriva părerii sale continuă să aibă aceiaşi părere. (Butler)
• Minciunile obligă mai mult decât orice adevăr. (Camille Goemans)
• Precât este de folos, la vreme de trebuinţă, cuvântul cuvios, pre atât este de neputincios cuvântul aceluia care, nefiind întrebat de nimeni, tuturor dă sfat. (Cantemir)
• Bună parte din vorbirea meşteşugită consistă în a şti cum să minţi. (Erasmus)
• Nu asculta pe aceia care vor discuta în mod subtil despre bine şi despre rău. Nu te lăsa impresionat de frumuseţea şi de fineţea vorbelor lor. Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în virtute. (France)
• Un dialog nu duce la nimic dacă planurile de gândire nu coincid. (G. Călinescu)
• Printr-o singură minciună se pierde întreaga reputaţie a integrităţii. (Gracian)
• Rezerva este o dovadă sigură a înţelepciunii. Limba este un animal sălbatic; când a apucat să se năpustească, greu o mai pui în lanţuri. (Gracian)
• Orice dare în vileag a unui secret este vina aceluia care l-a încredinţat. (La Bruyere)
• Unul din semnele mediocrităţii spiritului este faptul de a povesti totdeauna câte ceva. – forma mai înaltă a spiritului te duce la gruparea faptelor, la concluzii, la generalizări. (La Bruyere)
• Nimic nu apasă atât ca un secret. (La Fontaine)
• Căci ca şi cum, dacă aţi făcut mâncăruri multe şi foarte bune şi bine mirositoare, mai târziu însă amestecaţi în ele ceva urât, toate netrebnice le faceţi, tot aşa şi în cuvinte. Dacă mai înainte aţi vorbit cuvinte cuminţi şi vrednice de laudă, mai târziu însă aţi amestecat la ele vorbărie proastă, toate le-aţi stricat şi întru nimică să fie socotite le-aţi făcut. (Neagoe Basarab)

• Nu merită să-ţi calci pe inimă pentru a spune adevărul unor oameni care au obiceiul de a privi cu neîncredere tot ceea ce le spui, fie că e adevărat sau nu. (M. Twain)
• Spune adevărul, şi atunci nu va trebui să mai ţii minte nimic. (M Twain)
• Ceea ce nu încredinţăm nimănui e mai secret decât ceea ce încredinţăm celui mai discret dintre toţi oamenii. (Oxenstierna)
• Uşurinţa de a face promisiuni şi greutatea de a le ţine sunt aproape inseparabile. (Oxenstierna)
• Elocinţa continuă plictiseşte. (Pascal)
• Dai dovadă de prostie, dacă întrerupi pe cineva care vorbeşte ca să-ţi exprimi tu părerea. (Saadi)
• Dă fiecăruia urechea ta, dar la puţini glasul tău. (Shakespeare)
• Nu da limbă gândurilor tale, nici acţiune vreunui gând nepotrivit. (Shakespeare)
• De copacul tăcerii atârnă fructul său, pacea. (Schopenhauer)
• Înfloriturile retorice în cuvântări şi în discursurile serioase, sunt ca florile albastre şi roşii presărate în grâu, plăcute celor care vin numai pentru a se distra, dar dăunătoare celui care culege profitul. (Swift)
• Secretul de a fi plicticos constă în a spune totul. (Voltaire)

Glumele ... perle de la ”păgâni”

zutv.ro

• Cine râde prea mult pierde respectul celorlalţi. (proverb arab)
• Gluma este ca lâna; dacă o torci prea mult se rupe. (p. armean)
• Gluma este pe jumătate ceartă. (p . armean)
• Omul cult râde din ochi, omul rău din dinţi, prostul din gât iar înţeleptul nu râde niciodată. (p. indian)
• Glumeşte, dar numai dacă tu însuţi suporţi glumele altora. (p. persan)
• Vântul aduce ploaia, gluma – bătaia. (p. persan)
• Gluma sfârşeşte rău. (p. turc)
• Cine glumeşte cu măgarul său să nu se supere dacă va fi lovit. (p. turc)
• Mai bine pierzi un prieten, decât un cuvânt de spirit. Zugrăveşte o categorie de glumeţi nestăpâniţi, amatori de succese uşoare. (Quintilian)
• Comicul este negaţia continuă a naturii. Natura nu este niciodată comică ; comic este ceea ce o contrazice. (Hebbel)
• Cei care nu sunt niciodată serioşi când sunt tineri, vor fi melancolici când vor fi bătrâni; pe când “cei care seamănă în lacrimi vor recolta în bucurie”. (Lubbock)

Toleranța românului

”Toleranta adevarata, insa, nu se lasa siluita. A fi tolerant inseamna, in primul rand, a arata o anumita doza de dragoste si de compasiune fata de celalalt. Inseamna a nu vedea intr-un homosexual un bandit absolut, ci o fiinta umana al carei chip a fost schimonosit de pacat si de a carui vindecare se vor bucura “toti ingerii din cer”, dupa cum ne asigura Hristos. Inseamna, de asemenea, a nu-l injura pe cel care nu iti da prioritate cand aceasta “ti se cuvine”, gandindu-te ca, intr-un fel sau altul, in spatele actiunii lui “nedrepte” se ascunde cu siguranta o suferinta, fie ea concreta si palpabila, fie, mai probabil, o suferinta sufleteasca care i-a deformat modul de manifestare.

Din acest punct de vedere, mi se pare ca poporul nostru a dat dovada, dintru inceput si pana astazi, de o toleranta extraordinara, de o dragoste de aproapele aproape nemaiintalnita in lume. Pentru a intelege acest lucru trebuie sa ne gandim numai la situatia din Dobrogea, unde sute si chiar mii de ani oameni de toate rasele, religiile si natiile au convietuit in pace si liniste, tolerandu-se unii pe altii fara dusmanie. Sau ne mai putem aduce aminte de modul in care acesti tarani romani, care au trait mereu pe marginea sfinteniei (si care poate de aceea au fost atat de urati de comunisti si de neo-marxistii de astazi), modul minunat in care acestia i-au tratat pe pilotii americani care le bombardau orasele si casele in al doilea razboi mondial. Cum i-au ingrijit, cum i-au ascuns de germani, cum le-au aratat o dragoste pe care urmasii acelor piloti o rasplatesc astazi cu superioritate si dezgust.”

http://www.crestinortodox.ro/editoriale/toleranta-intoleranta-romanilor-147673.html

P. S. Generalizarea este rea: nu poporul în întregime a făcut  bine ci unii din popor. Raportarea la homosexuali trebuie să fie făcută cu dorința ca cei care trăiesc în asemenea păcate să se pocăiască. Și încă ceva: nu faptele bune ne fac copii ai lui Dumnezeu iar faptele bune făcute de unii în trecut sunt tot mai rare azi ... dar este bine că mai avem unele modele!

Morții ... în picioare

 ”Viața noastră începe să se sfârșească din ziua în care nu mai vorbim despre lucrurile care contează”. Martin Luther King 

  Profund și în același timp adevărat. Ceea ce iese din gura cuiva definește ceea ce este în inima lui. Dacă pe buze sunt cuvinte aducătoare de viață, care îndeamnă la pocăință, la apropiere de Dumnezeu, cuvinte pline de forță ... acel care vorbește asemenea cuvinte este viu. Dar dacă pe buzele cuiva sunt cuvintele lăcomiei, ale mândriei, ale prostiei, cuvinte de nimic ... acel cineva chiar dacă are etichetă și chiar legitimație de sfânt și de slujitor este mort chiar dacă funcțiile lui vitale funcționează normal. 

  Mă întreb: câți morți nu se cred plini de viață? Câți morți sunt morți cu diplomă, cu licență, cu legitimație, cu faimă ...? Dar ei sunt morți din cauza faptului că au încetat să mai vorbească ceea ce contează! 

  Sunt mulți morți ... unul l-a sunat pe un prieten (a vorbit vorbe care au trădat o inimă coruptă) și sub masca ajutorului a profitat de pe urma nevoii pe care prietenul meu o avea și, vorba românului, i-a dat cu o mână și i-a luat cu două. Problema este că prietemul meu este ortodox iar cel care l-a sunat se crede pocăit. Vorbele lui nedrepte, care mai târziu au devenit fapte, au indicat că este mort! Problema cea mai mare este că și prietenul meu și-a dat seama că miroase a putred și cu toate acestea pentru că a fost prins la colț a acceptat ”oferta”! 

  

  Vorbele noastre, nu numai cele de la amvon, demonstrează că suntem vii sau morți! 

  Trăim într-o lume, Europă, Românie cu foarte puțini oameni care au viață tocmai pentru că nu  sunt vorbite cuvintele care aduc viața! 

 Vorbind cuvintele lui Dumnezeu, cuvinte sfinte, cuvitele adevărului, cuvintele dragostei, cuvintele pocăinței, cuvintele sfințeniei ... morții vor învia!

Consumul de alcool

P. S. O perspectivă destul de corectă despre consumul de alcool!  Nu știu cine este cel care vorbește dar aici cam are dreptate!

IPS Ciprian: romanii mai controlați ca pe vremea lui Ceaușescu

Vladimir Pustan și Țapos Adrian revocați de Biserica Penticostală pentru abateri grave

Consiliul Bisericesc al Cultului Creştin Penticostal — Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România, întrunit în data de 21 octombrie 2o14, analizând propunerea Comitetului Executiv din data de 3 aprilie 2o14, privind revocarea din slujba de pastor a lui Pustan Ioan, domiciliat în Beiuş, judeţul Bihor, şi a lui Ţapoş Adrian din aceeaşi localitate, a luat prezenta 

HOTĂRÂRE:

- constatându-se temeinice motivele de abateri grave şi repetate de ordin moral şi spiritual care au stat la baza suspendării temporare a lui Pustan Ioan din slujba de pastor, conform art.39, din Statutul Cultului Creştin Penticostal, cât şi faptul că în perioada suspendării, cel în cauză nu şi-a revizuit comportamentul care a condus la suspendare conform art.40, alin I şi a acţionat în detrimentul unităţii Cultului Creştin Penticostal din România, Consiliul Bisericesc al Cultului Creştin Penticostal — Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România hotărăşte în unanimitate revocarea din slujba de pastor în Cultul Creştin Penticostal a lui Pustan Ioan, fără drept de a sluji în vreo biserică penticostală aparţinând Cultului Creştin Penticostal;

– având în vedere că pastorul Ţapoş Adrian, cunoscând în detaliu situaţia lui Pustan Ioan, s-a raliat poziţiei lui Pustan Ioan privitoare la atitudinea faţă de Cultul Creştin Penticostal din România, depunându-şi în acelaşi timp legitimaţia de pastor, Consiliul Bisericesc al Cultului Creştin Penticostal — Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România a hotărât revocarea sa din slujba de pastor şi retragerea dreptului de a sluji în vreo biserică penticostală aparţinând Cultului Creştin Penticostal.

http://www.stiricrestine.ro/2015/01/20/un-nou-comunicat-din-partea-cultului-penticostal-din-romania-cu-privire-la-pastorul-vladimir-pustan/

Deasupra tuturor

walls.ro

   Casa de Rugăciune trebuie să fie locul unde copilul lui Dumnezeu trebuie să se simtă cel mai minunat.
  Unii cred că dacă o să ajungă în Elveția, Paris, Londra etc. o să fie împliniți. Nici un loc de pe fața acestui pământ nu trebuie să aducă copilului lui Dumnezeu, pocăitului, mai multă satisfacție, împlinire, pace, siguranță, sens, motivație, dorință de sfințire ca și  Casa de Rugăciune, locul unde finitul întră în contact direct cu Cel infinit, locul unde firul de nisip se ridică către Cel care nu poate să fie cuprins de timp și spațiu, locul unde omului trebuie să i se ofere posibilitatea înduhovnicirii. 

  Trebuie să ajungem să iubim Casa de Rugăciune, trebuie să ajungem să tânjim după comunicarea cu Dumnezeu căci acest loc este deasupra oricărui loc de pe fața acestui pământ tocmai pentru că-i oferă omului calea îndumnezeirii!

Iarnă de vis - 30 decembrie 2014

Tataie Victor, tataie cel tânăr, cu Levi

Stupii ... în repaus

Laura, Simona, Emi și Levi (mătușile, unchiul și nepotul)

Unchiul și nepotul

Emi, Levi și Simona

Dana ... după o cursă infernală :)

Dana, Simona, Laura, Levi și Emi ... 

Dorința mamei

Americanii și gogoșile lor ... (unii)!

sport.ro

  Recent am văzut un film pe laptopul cumnatului meu. Filmul, prea plin de violență, are și un scop mai mult sau mai puțin subtil: să ne facă să credem că rușii sunt răi, rușii sunt criminali, rușii se ocupă cu traficul de arme, rușii sunt violenți ... 

  Sunt convins că s-a creat o mentalitate în societatea din țările vestice dar și în România, în mod controlat, planificat, încă din timpul Celui de al II-lea Război Mondial și din perioada Războiului Rece în care rușii sunt receptați ca fiind ciuma omenirii, ființe cu coarne și coadă, răutatea absolută ... 

  Acestă mentalitate acum este hrănită, din câte observ, în mod special, prin producțiile cineaștilor din Statele Unite ale Americii, și nu numai, care parcă vor să-l determine pe omul contemporan să-l respingă pe rus, să aibă convingerea că rusul este rău, că tot ceea ce este mai malefic este de la ruși. 

  Gogoșile unor regizori americani sau din Statele Unite ale Americii sunt mâncate, înghițite, de mulți ... dar nu de toți. Cum nu pot să spun că toți americanii sunt homosexuali, cum nu pot să afirm că toți americanii se împușcă pe stradă, cum nu aș putea să cred chiar dacă s-ar spune în toate filmele făcute de ruși că toți americanii se droghează, nu pot să cred că rușii, toți, așa cum vor unii să ne facă se credem, sunt după modelul Lenin, Stalin ... 

   Sunt și ruși răi, sunt și ruși buni la fel cum sunt și americani criminali dar și americani care nu ucid. Sunt ruși care au inima plină de iubire cum sunt și ruși care au sufletul negru. Dar la fel stau lucrurile și în Statele Unite - există și oamenii plini de dragoste dar există și sataniști. Dar dacă unii ruși au fost criminali nu înseamnă că toți rușii sunt negrii la fel cum nu putem crede că toți americanii au cap numai ca să nu-i plouă în gât doar  pentru că unii cred că în România trăiește ”celebrul” Dracula creat de Bram Stoker! 

   Și rușii ... și americanii  ... și românii ... au nevoie de Dumnezeu, de Domnul Isus Hristos, de Duhul Sfânt!

  P. S.  Îmi plac gogoșile ... dar cele pe care le fac eu!

Je suis hypocrite

bbc.com

”Concentrarea jurnaliștilor pe atacul din Paris și cvasineglijarea dramei din Nigeria (o nedreptate, într-adevăr, dar ale cărei resorturi, de altfel dificil de explicat, nu fac obiectul acestui articol), a trezit în unii un elefantiazis deontologic. (două exemple - AICI și AICI)

 Pe scurt, articolele date ca exemplu ridică falsa dilemă "ce masacru e mai important",  culpabilizează cinismul liderilor mondiali, modul în care presa alege să acopere o tragedie în detrimentul alteia și lipsa de empatie generală pentru evenimente petrecute la mii de kilometri distanță.”

http://www.dcnews.ro/boko-haram-nigeria-je-suis-hypocrite-sau-care-masacru-e-mai-important_465005.html

Pocăiții ... extremiști?

www.stiricrestine.ro

   Ieri am citit o părere despre un fost coleg de la ITP. Era numit extremist! Nu știu dacă respectivul care l-a etichetat ca fiind extemist știe care este sensul acestui cuvânt dar eu știu că deși părerile  pocăiților, adevărați nu a celor deghizați, sunt considerate exagerate ei nu-și impun prin violență punctul duhovnicesc de vedere. 

   Că despre pocăiți se crede că au o conduită extremă, mod de viață care este rezultatul pocăinței reale, nu este un fapt îngrijorător, dimpotrivă, această etichetă pusă pe pocăiți este indicatorul că ei sunt separați de lume, de duhul lumii, că sunt pe calea îngustă, că trăiesc precum a trăit Domnul lor! 

• Matei 5:44 Dar Eu vă spun: iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc,

• Matei 10:22 Veţi fi urâţi de toţi, din pricina Numelui Meu; dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit.

• Ioan 15:19 Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteţi din lume şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea. 

  Problema pocăiților este când lumea nu-i mai numește exagerați. Când ”pocăiții” beau, urăsc, devin materialiști, narcisiști, ucid, caută plăcerile de-o clipă, râd la glumele lumii, urmăresc interesele lor mărunte, sunt plini de lume ... atunci să ne punem semne mari de întrebare? Atunci să ne întrebăm dacă în adevăr mai suntem ai lui Hristos, dacă mai trăim potrivit Cuvântului Său, dacă mai suntem în El?

                    Ferice de pocăiții care sunt considerați exagerați!

O lume nedreaptă ...

https://www.facebook.com/110190352472/photos/a.10150385417687473.358715.110190352472/10152625945622473/?type=1&theater

Roata se învârtește ...

Criminalii ...

  ”Ai 16 ani şi trăieşti într-un oraş prăpădit din Nigeria. Ai plecat de la şcoală, spre casă, alături de alte 4 colege. Maşina în care eşti se opreşte brusc. Din spate apar 5 indivizi cu batice pe frunte. Îşi ţin mândri şi nonşalant mitralierle îndreptate spre voi. Ştiai ca avea să ţi se întâmple şi ţie asta. Unul dintre ei se apleacă şi îţi spune: „pe voi vă căutam. Voi sunteţi alea cu capetele mari care insistă să meargă la şcoală când noi am spus clar că  înseamnă. Vă vom ucide acum, aici“. Vina ta este că te-ai născut în Nigeria.”  

http://adevarul.ro/international/in-lume/terorism-paris-nigeria-bogatii-nu-vor-niciodata-prieteni-saracii-aceeasi-poveste-doua-orase-1_54b9196e448e03c0fda84b06/index.html# 

Răspunde-mi când strig

Doamne ... toarnă untdelemn

Mogulul ...

Brutalitatea profetului

en.wikipedia.org

  ”Însă în ziua de azi, mulți care se numesc creștini nu sînt creștini și care se numesc mozaici nu sînt mozaici. Și ei fac rău și Allah îi va pedepsi. 

 De aceea noi credem în Allah și în tot ce a spus el către moșii și strămoșii oamenilor, prin oamenii lui aleși: Abraham, Ismael, Isaac, Iacob ... Moise și fiul Mariei. 

  Și vom da o luptă cu toți care au uitat învățătura lui Allah și cu toți care nu-l cunosc și își fac chip cioplit. 

  Ucideți chiar. Moarte tuturor celor care se opun învățăturii lui și nu tăgăduiesc ceea ce tăgăduiește el. Nu vă fie frică de moarte. Cel ucis în apărarea credinței, acela va avea fericirea veșnică în sînul lui Allah.” 

             Mehmet Ablai, Arabii,  Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1968, p. 32. 

Muhammad vs. Isus

www.litscape.com

  "Iisus îndeamnă să se bage în teacă sabia, căci acela care trage sabia de sabie va muri; Mohamed porunceşte să se scoată din teacă sabia, căci acel care o foloseşte va trăi din sabie; Iisus îi goneşte cu biciul pe negustori din biserică şi sinagogă;  Mohamed - el însuşi este negustor şi organizează caravane pentru schimbul de mărfuri; în preajma lui Iisus nici o opoziţie faţă de cei care l-au dus la Golgota; Mohamed, el însuşi agresor, practică diversiunea şi spionajul, bineînţeles pentru cauze supreme, lăsînd o moştenire pentru generaţii întregi de credincioşi; se constituie trăsături psihologicce deosebite; creştinii deschid larg porţile mănăstirilor, mahomedanii îi cheamă spre cîmpul de bătaie, pornind lupta împotriva necredincioşilor, iar toată istoria islamului n-a cunoscut mănăstirile"

     Mehmet Ablai, Arabii,  Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1968, p. 6-7.