”Este esențial să ne asemănăm cu copiii în rugăciune. Omul matur gândește, compară și, adesea, se îndoiește. Pentru un copil, dimensiunea nu înseamnă mare lucru. Am văzut odată o fetiță care, în timp ce vizita cu părinții săi o rezervație din Africa, a văzut un leu care a venit periculos de aproape. Atunci ea l-a rugat pe tatăl ei să omoare leul cu paleta de muște. Era convinsă că pentru el era la fel de simplu să omoare un leu sau o insectă. ... Noi am pierdut tinerețea eternă a creștinismului și am ajuns la o atitudine calculată, specifică vârstei adulte. Rareori ne ma rugăm fierbinte pentru lucruri extraordinare, fără limite, glorioase.
Edwin & Lilliah Harvey, Triumfători pe genunchi, vol. II, Carmel Print, Arad, 2006, p. 51.
Contul Bisericii Elim unde orice sumă este foarte importantă pentru lucrarea lui Dumnezeu:
Banca CEC Bank, sucursala Voluntari, Ilfov.
Condul în lei: RO85CECEB31330RON2675542
Titular cont: Biserica Penticostală Elim, Ilfov, Voluntari, str. Andrei Mureșanu, nr. 57.
Margaret Sanger, a cărei Ligă Americană pentru Crontracepție s-a transformat în Planned Parenthood, a fost fondatoarea mișcării în favoarea contracepției. Astăzi e considerată o sfântă liberală, o fondatoare a feminismului modern și una dintre luminile călăuzitoare din panteonul progresist. Gloria Feldt de la Plannet Parenthood declară că este „de partea lui Margaret Sanger”, conducând „o organizație care duce mai departe moștenirea lui Sanger”. Primul președinte de culoare al organizației Planned Parenthood, Faye Wattleton – căreia revista Ms. i-a acordat titlul de „Femeia Anului” în 1989 – a declarat că era„mândră” să poată „călca pe urmele lui Margaret Sanger” [41]. Organizația Planned Parenthood acordă în fiecare an premii Maggie tuturor persoanelor sau organizațiilor care promovează cauza lui Sanger. Laureații compun un adevărat Who’s Who de simboluri liberale, de la romancierul John Irving la producătorii de la NBC ai serialului West Wing(Viața la Casa Albă). Ceea ce admiratorii liberali ai lui Sanger sunt gata să minimalizeze este faptul că aceasta fusese o rasistă convinsă care susbscria în totalitate la ideile lui E.A. Ross și ale altor rasiști. Într-adevăr, prin comparație cu ea, mulți dintre aceștia păreau de-a dreptul blânzi.
Sanger s-a născut în 1879, într-o familie săracă cu 11 copii, în Corning, statul New York. În 1902 a obținut diploma de soră medicală autorizată, iar în 1911 s-a mutat la New York, unde a dat peste avangarda boemă transatlantică a momentului fascist, pe atunci incipient. „Sufrageria noastră”, scria Sanger în autobiografia ei, „a devenit punct de adunare unde se puteau întâlni liberali, anarhiști, socialiști și membri ai IWW [Industrial Workers of the World, sindicat internațional al muncitorilor industriali (n.t.)]” [42]. Membră a Comitetului de Femei a Partidului Socialist din New York, ea a luat parte la toate protestele și demonstrațiile obișnuite. În 1912 a început să scrie ceea ce constituia o rubrică de sfaturi sexuale în New York Call, denumită „Ce ar trebui să știe o fată”. Tema centrală a rubricii sale era importanța contracepției.
Discipol al anarhistei Emma Goldman – o altă eugenistă – Sanger a devenit prima„martiră națională pe altarul contracepției” atunci când a fost arestată, în 1917, pentru că distribuia prezervative. Pentru a scăpa de o arestare ulterioară pentru violarea legilor referitoare la obscenitate, a plecat în Anglia, unde a devenit „sclava” lui Havelock Ellies, teoretician al sexului și un adept înfocat al sterilizării forțate. A avut și o aventură cu H.G. Wells, cel care s-a autoproclamat campionul „fascismului liberal”. Căsnicia ei s-a destrămat repede, iar unii dintre copii săi – pe care recunoscuse că-l neglijase – a murit de pneumonie la vărsta de patru ani. Într-adevăr, a recunoscut mereu că nu era făcută pentru viața e familie, admițând că nu era „persoana potrivită pentru dragoste, cămin, copii ori pentru orice altceva ce reclamă atenție sau considerație”[43].
Sub stindarul „libertății reproductive”, Sanger a promovat aproape toate vederile eugeniste menționate anterior. Ea a căutat să interzică reproducerea persoanelor insuficient înzestrate și să reglementeze reproducerea pentru noi ceilalți. Lua în râs abordarea mai blândă a eugeniei „pozitive”, numind-o o simplă „competiție a leagănelor”între cei potriviți și cei nepotriviți. „Mai mulți copii pentru cei potriviți și mai puțini pentru cei nepotriviți – aceasta este problema principală a măsurilor de contracepție”, scria cu sinceritate Sanger în cartea sa din 1922 The Pivot of Civilization (Pivotul Civilizațiilor). Cartea avea o introducere scrisă de Wells, în care acesta proclama: „Vrem mai puțini copii, dar mai buni […] și nu putem ajunge la viața socială, la pacea universală la care suntem hotărâți să ajungem, cu roiurile de cetățeni inferiori, prost hrăniți și prost educați, cu care ne tot loviți”. Două civilizații se aflau în război: cea a progresului și cea care căuta o lume„înecată într-un torent nediscriminat de progenituri”[44].
Nici o persoană nepărtinitoare nu poate citi cărțile, articolele sau pamfletele lui Sanger, fără să găsească similarități nu numai cu eugenia nazistă, ci și cu distopiile întunecate ale imaginației feministe ce pot fi regăsite în alegorii precum cea a lui Margaret AtwoodHandmaid’s Tale (Povestea Cameristei).[45]
Ca editor al revistei Birth Control Review, Sanger publica în mod regulat tipul de rasism dur pe care îl asociem de obicei cu Goebbels sau cu Himmler. Într-adevăr, după ce și-a dat demisia din funcția de editor, revista a publicat articole ale unor persoane care lucrau pentru Goebbels și Himmler. De exemplu, atunci când programul eugenist nazist începea să suscite atenție, revista a prezentat cu promptitudine nazismul într-o lumină pozitivă, publicând în paginile sale un articol intitulat „Sterilizarea eugenică: o nevoie urgentă” scris de Ernst Rudin, directorul programului de sterilizare conceput de naziști și fondator alSocietății pentru Igienă Rasială. În 1926, Sanger a ținut cu mândrie un discurs la un miting KKK (Ku Klux Klan n.r.) la Silver Lake, New Jersey.
Margaret Sanger la o reuniune a femeilor din Ku Klux Klan
Unul dintre cei mai apropiați prieteni și mai influenți colegi ai lui Sanger era Lothrop Stoddard, un partizan al supremației albe, autor al The Rising Tife of Color Against White World-Supremacy (Valul populațiilor de culoare împotriva supremației mondiale albe). În cartea sa el oferea soluții contra amenințării impuse de rasele mai întunecate: „După cum izolăm o invazie bacteriană și forțăm bacteriile să moară de foame limitându-le aria și rezerva de hrană, tot așa putem obliga o rasă inferioară să rămână în habitatul său nativ”[46]. Atunci când a apărut cartea, Sanger a fost suficient de impresionată pentru a-l invita să ocupe un loc în comitetul de conducere al Ligii Americane pentru Contracepție.
Geniul lui Sanger a constat în promovarea campaniei lui Ross în favoarea controlului social agățând campania rasist-eugenică de plăcerea sexuală și eliberarea femeii. În textul său„Code to Stop Overproduction of Children” („Cod pentru oprirea supraproducției de copii”), publicat în 1934, ea a decretat că „nici o femeie nu ar trebui să aibă dreptul legal de a naște copii fără un permis […] [și] nici un permis nu ar trebui să fie valabil pentru mai mult de un copil”[47]. Dar Sanger a inserat această agendă fascistă în argumentul potrivit căruia femeile „eliberate” nu s-ar simți deranjate de asemenea măsuri pentru că ele de fapt nici nu-și doresc o familie mare. Printr-o figură de stil care mai târziu va avea ecou la feministe precum Betty Friedan, ea argumenta că maternitatea însăși era o constrângerea socialmente impusă la adresa liberății femeilor. Era o formă a ceea ce marxiștii numeau falsa conștiință a dorinței de a avea o familie mai mare.
Sanger credea – destul de profetic – că dacă femeile ar concepe activitatea sexuală ca pe ceva în primul și în primul rând destinat plăcerii, ele ar adopta măsurile de contracepție ca pe un instrument necesar pentru propria lor satisfacție. A utilizat cu mare măiestrie limbajul eliberării pentru a convinge femeile că de fapt nu urmau o schemă colectivistă,, ci„spuneau adevărul în fața puterii”[48]. Aceasta era șmecheria pe care au folosit-o și naziștii. Ei au preluat o doctrină nietzscheană radicală a voinței individuale și au transformat-o într-o dogmă în pas cu vremurile, încurajând conformarea clasei mijlocii. Această șmecherie a rămas nucleul unei mari părți din „individualismul” la modă printre conformiștii rebeli ai stângii culturale din America zilelor noastre. Cu toate acestea, analiza lui Sanger era cu siguranță corectă și a dus direct la răspândirea pe scară largă a asocierii feministe între sex și rebeliunea politică. De fapt, Sanger a mituit femeile (și bărbații recunoscători) oferindu-le toleranță pentru promiscuitate, în schimbul acordului tacit față de schemele sale eugenice.
În 1939, Sanger a creat Proiectul pentru negri care avea ca scop să-i convingă pe negri să folosească măsurile contraceptive. Prin intermediul Federației pentru Contracepție, ea a angajat clerici de culoare (printre care și revendul Adam Clayton Powell Sr.), doctori și alți lideri negri pentru a reduce presupusul surplus de populație de culoare. Obiectivul rasist al proiectului este foarte clar. „Masa semnificativă de negri”, se putea citi în raportul proiectului, „încă se înmulțumește necugetat și dezastruos, cu rezultatul că sporirea populației negre […] are loc în acea porțiune a populației mai puțin inteligentă și adaptată.” Intenția lui Sanger este șocantă pentru zilele noastre, dar ea recunoscuse încă de atunci radicalismul extrem al ideilor sale. „Nu vrem să se răspândească zvonul că vrem să exterminăm populația neagră, iar pastorul este cel care ar putea lămuri această idee, dacă ea apare la vreunul dintre membrii lor mai revoltați.”[49]
E posibil ca Sanger să nu fi dorit cu adevărat să „extermine” populația de culoare, ci doar să-i limiteze creșterea. Totuși, mulți membri ai comunității negre au văzut lucrurile în această lumină și au rămas pe bună dreptate suspicioși față de motivațiile progresiștilor. Nu era greu să-și dea seama că acei albi, provenind din clasa de mijloc, care vorbeau neîncetat despre „suicidul rasial” în fața sălbaticilor întunecați și subdezvoltați, poate că nu aveau cele mai bune gânduri în privința negrilor. Acest scepticism a persistat decenii întregi în comunitatea neagră. Cineva care vedea relația dintre avort și rasă dintr-o perspectivă mai puțin încrezătoare a telegrafiat Congresului în 1977, exprimându-și părerea că avortul luase proporțiile unui „genocid la adresa rasei negre”. Și a adăugat cu majuscule: „CA O PROBLEMĂ DE CONȘTIINȚĂ, TREBUIE SĂ MĂ OPUN UTILIZĂRII FONDURILOR FEDERALE PENTRU SUȚINEREA UNEI POLITICE DE PRUNCUCIDERE” [50]. Era Jesse Jackson, care și-a schimbat părerea atunci când a decis să caute învestitura Democrată pentru campania prezidențială.
Doar cu câțiva ani în urmă, „bonusul” eugenic rasial implicat de dreptul la avort era ceva ce putea fi admis doar în rândurile celor dedicați trup și suflet cauzei, și chiar și atunci doar prin șoapte politic-corecte. Nu mai este așa. Acest argument a devenit din ce în ce mai mult accept de stânga, așa cum au devenit, de altfel, și cele mai generale, în favoarea eugeniei.
În 2005, mult-aclamatul economist de la Universitatea din Chicago, Steven Levitt, a distrus acest tabu prin publicarea unei lucrări cu un mare impact în rândul criticii și al publicului, Freakonomic (scrisă în colaborare cu Stephen Dubner). Cel mai senzațional capitol din această carte actualiza o lucrare pe care Levitt o scrisese în 1999 și care susținea că de fapt avortul reduce criminalitatea: „Legalizarea avortului a dus la mai puțini copii nedoriți; numărul mare de copii nedoriți duce la rate înalte ale criminalității; de aceea, legalizarea avortului duce la o criminalitate mai redusă”[51]. Cartea elimina orice referire la rasă și nu făcea niciodată legătura între faptul că, întrucât fetusurile avortate erau într-o măsură disproporționată ale unor persoane de culoare, iar negrii contribuiau în mod disproporționat la rata infracționalității, micșorarea numărului populației negre duce la reducerea criminalității. Presa a menționat această idee, dar nu a părut deranjată.
În 2005, William Bennett, un susținător devotat al dreptului la viață, a invocat argumentația lui Levitt pentru a denunța gândirea eugenică. „Știu, desigur, că e adevărat că, dacă ați dori să reduceți criminalitatea, ați putea – când acesta este într-adevăr singurul motiv – să avortați orice copil de culoare din țară și astfel rata criminalității ar scădea. Ar fi ceva imposibil, ridicol și blamabil din punct de vedere moral, dar rata criminalității ar scădea”. Ceea ce părea să-i ofenseze cel mai mult pe liberali era că Bennett împrumutase accidental anumite elemente ale logicii liberale convenționale a-și susține punctul de vedere conservator și, la fel ca în cazul darwiniștilor sociali de odinioară, acest lucru îi scotea din sărite pe liberali. Potrivit lui Bob Herbert de la New York Times, Bennett credea că „exterminarea negrilor ar fi o extrem de eficientă armă în lupta împotriva criminalității”. Diferiți purtători de cuvânt ai liberalilor, inclusiv Terry McAuliffe, fostul șef al Comitetului Național Democrat, spunea că Bennett voia să extermine „pruncii negri”. Juan William a declarat că remarcile lui Bennett atestă „un mod de a gândi profund rasist”[52].
Dintr-un anumit punct de vedere, este o uimitoare schimbare de opinie. În definitv, atunci când liberalii sunt cei care le susțin, ni se spune că prin avorturi nu se omoară „prunci”. Se elimină doar aglomerări de celule și de țesuturi sau „conținutul uterin”. Dacă ipoteticele avorturi comise în scopuri presupus conservatoare înseamnă pruncucidere, cum ar putea reprezenta altceva adevăratele avorturi, întreprinse din motive liberale?
Unii liberali sunt cinstiți în această privință. În 1992, Nicholas von Hoffman scria înPhiladelphia Inquirer:
Avortul legal și ieftin este o politică de apărare socială. Pentru a scăpa de la a fi uciși în paturile noastre și violați în plină stradă, ar trebui să facem tot ce ne stă în putință pentru a convinge femeile însărcinate care nu își doesc un copil și care nu vor avea grijă de el să scape de el înainte de a se transforma într-un monstru… La demonstrațiile lor, adversarii avortului defilează cu imagini de fetuși morți și dezmembrați. Adepții dreptului la avort ar trebui să răspundă cu aceeași monedă: cu imagini ale victimelor celor neavortați – victime ale omorurilor, violurilor, mutilărilor -, imagini ce ne reamintesc că lupta în favoarea dreptului la avort este doar o parte a luptei pentru cămine sigure și străzi sigure. [53]
Mai târziu în cursul aceluiași an, Casa Albă a primit o scrisoare de la Ron Weddington, avocat asociat în cazul Roe vs. Wade, care îl îndemna pe președinte să scoată pe piață, cât mai repede cu putință, RU-486 – pilula „de după”. Motivele lui Weddington erau încurajator de oneste:
Puteți începe imediat eliminarea segmentelor precare educate, nesănătoase și sărace din țara noastră. Nu, nu militez pentru o extincție în masă a acestor oameni nefericiți. Crimele, drogurile și bolile fac deja asta. Problema este că ei nu sunt doar înlocuiți, ci numărul lor sporește odată cu nașterea a milioane de copii în cadrul unor cupluri care nu-și permit să aibă copii. Asta e, am spus-o. Cu toții știm că e adevărat, dar abia dacă o recunoaștem în șoaptă, pentru că de pe poziția unor liberali care cred în drepturile individului, vedem orice program care i-ar putea trata pe cei dezvantajați drept discriminatoriu, răutăcios și… ei bine… atât de republican.
Guvernul va trebui să pună la dispoziție populației posibilitatea efectuării unor operații de vasectomie, legare a trompelor și întreruperea de sarcină… Au avut loc aproximativ 30 de milioane de întreruperi de sarcină în această țară, de la cazul Roe vs. Wade. Gândiți-vă la toată sărăcia, criminalitatea și mizeria existentă […] și apoi adăugați 30 de milioane de copii nedoriți la acest scenariu. Am pierdut mult teren în timpul orgiei religioase din timpul conducerii Reagan-Bush. Nu ne-a mai rămas prea mult timp [54].
Diferă cu ceva toate acestea de autointitulata „religie a contracepției” a lui Margaret Sanger, care, scria autoarea, ar „ușura povara financiară presupusă de îngrijirea [acestor copii] din fondurile publice, […] copii meniți să devină o povară pentru ei înșiși, pentru familiile lor și, în final, pentru națiune”[55]?
Problema nu privește intenția explicită a liberalilor sau justificarea pe care o invocă ei pentru a se păcăli singuri în problema avortului. E mai degrabă pentru a demonstra că, și atunci când motivele și argumentele se schimbă, substanța politicii își menține efectele. După ce Holocaustul a discreditat eugenia în sine, nici eugeniștii și nici ideile lor nu au dispărut. Mai degrabă s-au disipat în domenii precum planificarea familială, demografia și mișcări politice precum feminismul. Într-adevăr, într-un anumit sens, organizația Planned Parenthood este astăzi mai eugenică decât ar fi intenționat Sanger. Până la urmă, Sanger disprețuia avortul. Îl considera „barbar” și îi numea pe medicii care făceau operațiile„oameni însetați de sânge cu în fața numelui”. Avortul ducea la „un măcel strigător la cer”și la „uciderea pruncilor”, ceva ce nu meritau nici chiar degeneratele progenituri ale celor necorespunzători[56].
Diversiunea „Statul Islamic” se dovedește multivalent folositoare pentru creatorii săi. Pe lângă efectele deja cunoscute, iată încă unul…
Mona Sahlin, coordonatorul național al programului guvernamental suedez împotriva extremisului violent, o compară pe curajoasa moașă Elinor Grimark, care refuză participarea la avorturi, cu războinicii jihadiști: ea ar fi o „practicantă religioasă extremistă, într-o manieră similară cu cei care luptă pentru Statul Islamic”…
Doamna Sahlin este fostă viceprim-ministră (din partea, evident, a Social Democraților, partidul-stat în Suedia – da, se poartă și la case mai mari!). Retorica defăimătoare nu este neobișnuită pentru unii politicieni „liberali”: este vorba despre așa-numita tactică „dă-i cu huo” (boo word) prin care se urmărește provocarea unei frici iraționale și care previne de obicei orice apărare argumentată a celui în cauză, confruntat cu emoția terților.
Noi credem că Sahlin este, pur și simplu, o ignorantă. Adică, habar nu are despre ce vorbește. Să o ajutăm noi să priceapă faptele:
Iată ce faceun jihadist din Statul Islamic:
Și asta este ceea ce viteaza moașă, invocând obiecția de conștiință, REFUZĂ să facă:
După cum un ogor oricât de fertil, nu poate
da roadă, dacă nu e cultivat, tot astfel şi sufletul fără învăţătură. (Cicero)
Noi vrem să găsim adevărul, nu să convingem
vreun adversar. (Cicero)
În primul rând este propriu omului căutarea
şi cercetarea adevărului. (Cicero)
Fără a cunoaşte puterea cuvintelor este
imposibil să cunoşti oamenii. (Confucius)
Demetrius din Phalerae îl sfătuia pe regele
Ptolemeu să-şi procure scrierile privitoare la domnie şi conducere şi să
le citească; căci ceea ce nu îndrăznesc să sfătuiască prietenii, stă scris
în cărţi. (Demetrius Phalereus)
Există, fără îndoială, tineri cu judecată şi
bătrâni fără minte; căci nu timpul (ne) învaţă să gândim, ci o educaţie
timpurie şi predispoziţia. (Democrit)
Medicina vindecă bolile corpului, iar
filozofia eliberează sufletul de patimi. (Democrit)
Cei fără minte se iau după câştigurile
(separate ale) norocului, pe când cei care ştiu (ce înseamnă) astfel de
câştiguri, se iau după filozofie. (Democrit)
Din înţelepciune provin trei lucruri: gândire
justă, vorbire fără greş şi acţiune dreaptă. (Democrit)
Neghiobii îşi formează viaţa prin darurile
întâmplării, cunoscătorii prin acele ale înţelepciunii. – nu te rezema de umbre, pune la baza
vieţii tale cunoaşterea!(Democrit)
Pentru cei fără minte este mai bine să fie
conduşi decât să conducă. (Democrit)
·Nu este admisibil ca
omul cât este tânăr să ezite să studieze filozofia, iar când a îmbătrânit să se
considere destul de obosit ca să se mai poată ocupa de acest studiu, căci nu
este nimeni prematur sau prea matur pentru îngrijirea sănătăţii sufletului său.
(Epicur)
Cel ce spune că timpul îndeletnicirii cu
filosofia n-a sosit încă sau că a trecut este asemenea unuia care ar spune
că timpul fericirii nu-i încă sosit sau că s-a dus; de aceea amândoi, şi
tânărul şi bătrânul trebuie să caute înţelepciunea, cel de-al doilea
pentru ca, înaintând în bătrâneţe să se simtă tânăr graţie amintirii celor
trecute, iar primul ca să fie tânăr şi bătrân în acelaşi timp prin lipsa
de teamă faţă de cele ce vor veni. (Epicur)
Învăţătura este ca aurul – are preţ oriunde. (Epictet)
Adevărata înţelepciune constă în a nu părea
înţelept. (Eschil)
Mintea omenească face să fie bine conduse
cetăţile şi casele, iar în război are mare putere. Căci un singur gând înţelept biruie multe mâini, pe când prostia
bazată pe mulţime este un mare rău. (Euripide)
Fiecare zi ne învaţă ceva nou. (Euripide)
Erudiţia nu ne învaţă să avem minte. (Heraclitus)
Incultul ce vrea să înveţe seamănă cu
savantul, savantul ce vorbeşte fără discernământ seamănă cu un incult. (Ibn abi talib ’Ali)
Regii au mai multă nevoie de sfatul
înţelepţilor decât au aceştia de favoarea regilor. (Muslah-al-Din Saadi)
Fiecare îşi iubeşte ocupaţia şi-i place să-şi
întrebuinţeze timpul cu îndeletnicirea cu care s-a deprins. (Ovidiu)
Cunoaşterea cuvintelor conduce la cunoaşterea
lucrurilor. (Platon)
Nu de vorbele celor mulţi trebuie să ţinem
seama, ci de judecata celui care cunoaşte purul adevăr. (Platon)
Toate se realizează în număr mai mare, mai
bine şi mai uşor, când cineva face un singur lucru, după aptitudinea sa şi
la timpul său, lăsând la o parte celelalte. (Plato)
E cu neputinţă ca unul singur să exercite bine
multe îndeletniciri. (Plato)
Dacă nu vor domni filozofii în cetăţi, sau dacă
cei ce se numesc astăzi regi şi stăpânitori nu vor fi filozofi cu adevărat
şi-n mod adecvat, şi dacă nu vor coincide puterea politică şi filozofia…
nu există încetare a mizeriei pentru state, şi socot că nici pentru neamul
omenesc. (Plato)
Tânărul nu-i în stare să judece ce e alegoric
şi ce nu, ci orice părere primeşte el, îi va rămâne neştearsă şi
neschimbată. De aceea, fără îndoială, trebuie făcut tot posibilul ca ceea
ce aud (tinerii) pentru întâia oară, să fie expus cât mai frumos şi să se
refere la virtute. (Plato)
Mult, dar nu multe. – Pliniu precizează că pentru formarea spiritului este recomandată
multă lectură, dar nu lectura risipită a tot felul de cărţi.(Plinius Minor)
·De vreme ce sufletul
nostru are din natură dorinţa de a învăţa şi de a privi, nu este oare logic să
dezaprobăm pe acei care întrebuinţează rău această tendinţă pentru audiţii şi
spectacole fără nici o valoare, şi neglijează pe cele frumoase şi utile? (Plutarch)
Învăţătura cere înzestrare şi exerciţiu. Profesorii au adeseori prilejul să
observe printre elevii lor naturi mai mult sau mai puţin înzestrate pentru
învăţătură. Totuşi înzestrarea, talentul nu se dezvoltă decât prin
exercitarea lui căci , observă Protagora : Arta nu este nimic fără studiu
şi nici studiul fără artă. Studiul însuşi presupune deprinderi formate de
timpuriu, după cum observă Protagora: Din tinereţe trebuie să începi a
învăţa.(Protagoras)
După cum nu este de nici un folos medicina,
dacă nu alungă boala din corp, tot aşa nu e de nici un folos filozofia,
dacă nu alungă răul din suflet. (Pytagora)
Remediile sufletului au fost descoperite de
cei vechi. Dar cum să fie întrebuinţate şi când, aceasta este sarcina
noastră de a căuta. (Seneca)
Tot ce-i salutar trebuie gândit şi meditat
des, ca să nu ne fie numai cunoscut, dar şi la îndemână. (Seneca)
Parte a virtuţii constă în învăţătură, alta
în exerciţiu; trebuie de o parte să înveţi, pe de alta să întăreşti prin
practică ce ai învăţat. (Seneca)
Domnul Isus l-a numit pe Abel, în Matei la cap. 23:35, neprihănit! Abel, în istoria omenirii, a fost primul neprihănit. Înainte de el nici un om nu a fost ca el, să fie născut în păcat și totuși să trăiască curat. Putem intui că dorința lui după neprihănire s-a născut în copilăria lui, tinerețea lui, când Adam și Eva cu durere, cu inima sfâșiată, cu patimă, îi povesteau lui, și probabil că și altor frați de ai săi, dulceața pierdută a părtășiei cu Dumnezeu, grandoarea comuniunii pierdute cu Creatorul, splendoarea și măreția prezenței de altădată a Celui de trei ori sfânt!
Nu putem să spunem exact ceea ce l-a motivat să fie neprihănit dar Abel a fost neprihănit, primul, neprihănitul din zorii istoriei pentru că:
1. Nu a fost o mumie. Cain fratele său a reușit să fie o mumie, nu prima căci prima a fost Diavolul în Eden când i-a înșelat pe primii oameni, când s-a dat altul, a lăsat impresia că vrea binele. Cain a fost și el o mumie. A încercat să pozeze bine, în religios, ca fiind un al varorilor eterne, om preocupat de Dumnezeu dar el era era doar o spoială, o vopsea ieftină peste rugină, o mască care ascundea urâtul. Interiorul lui Cain era moarte, putreziciune, venin.
Abel nu a fost așa. Dumnezeu care privește dincolo de ceea ce se vede a văzut că sufletul, inima, lui Abel erau curate. Abel nu a fost o mumie. Abel nu a vrut să pară altceva decât ceea ce era. El a fost sfânt!
Preotul și levitul din Pilda samariteanului milos, alte mumii, oameni care par a fi ceva dar când este să dovedească ceea ce sunt atunci se vede adevărata substanță a inimii lor.
Câte mumii nu sunt printre noi azi? Câți pocăiți falși? Câți pocăiți doar cu o formă de evlavie? Câți Ananii și câte Safiri își așteaptă osânda dacă nu se pocăiesc? Câți nu predică azi dar viața lor este racordată la păcate mari și grele? Câți nu cântă azi dar Dumnezeu privește cu scârbă jertfa lor?
Abel nu a fost o mumie! Abel a fost neprihănit, primul! Avea inima curată!
2. Dacă nu a putut merge în Eden a adus Edenul la el! Cel mai minunat în Eden a fost Dumnezeu! Prezența Lui! Abel nu a avut acces niciodată acolo pentru că Edenul era păzit. Dar el a înțeles că esența Edenului, relația cu Dumnezeu, a fi neprihănit cum cere Dumnezeu, se poate nu doar în Eden. Abel a fost omul care a adus Edenul în inima lui, în viața lui.
Câți nu vor azi să ajungă în locul care nu poate să fie descris în cuvinte omenești? Vrem să ajungem acolo unde nu va mai fi leșin, durere, suferință, acolo unde Hristos, prezența Lui, va lumina! Da vrem! Dar câți încep a trăi în Împărăția lui Dumnezeu de aici de jos? Câți fac din inima lor Edenul, locul în care să se coboare Hristos?
”Din inima lui vor curge râuri de apă vie” ... dacă vrem ca din inima noastră să fie Edenul și el să curgă afară trebuie să căutăm plinătatea Duhului Sfânt! Cea mai minunată lucrarea este momentul în care Dumnezeu se coboară în om în plinătatea Duhului și face din el o grădină a Edenului, un templu pentru Cel infinit!
3. A fost primul martir datorită valorilor sale. Abel a fost ucis de fratele său pentru că faptele lui erau bune, pentru că era un neprihănit, pentru că îl iubea pe Dumnezeu.
Valorile noastre ce-i determină pe cei din jurul nostru să spună despre noi? Din păcate unii ”pocăiți” sunt considerați de cei din lume mai lumești ca și lumea! Din păcate unii ”creștini” trăiesc în păcate mai grele ca mulți din lume! Da, nu vorbesc despre păcate ca și curvia ci de materialism, lăcomie, ură, indiferență, îmbuibare, egoism, închinarea la idoli ... . Abel a fost ucis pentru că a fost neprihănit. Noi pentru ce o să fim uciși? Pentru că suntem plini de nelegiuire? Mulți ”evanghelici” din cauza păcatului lor o să moară. Ei nu sunt martiri! Oamenii care sunt prigoniți datorită respectării Cuvântului în detaliu, sfinții care trăiesc neprihănirea cerută de Mântuitorul, cei care caută să umble în Duhul ... ei, pentru că trăiesc ca Domnul lor, o să fie vânați chiar și de ”frații” lor! Ei sunt martirii! Ei sunt grâul! Ei sunt comoara! Abel, primul, întâiul neprihănit! Noi? Eu? Tu? Dumneavoastră? Dacă nu sunt Abel nu am altă variantă decât să fiu Cain!
Poate că sună ciudat ca cineva să fie protectorul lui Dumnezeu. Cel infinit, Cel veșnic, Cel atotputernic are nevoie de protecție? Da! Într-un anumit sens, da!
Până Domnul Isus a devenit un adult, cel puțin în primii ani de viață Iosif l-a protejat, i-a purtat de grijă, Dumnezeu s-a folosit de Iosif ca să se protejeze pe Sine! Poate că sună bizar dar vă dau un simplu exemplu: fuga de Irod în Egipt. Dumnezeu nu a ales calea teleportării ci l-a înștiințat pe Iosif ca să ia Pruncul și pe mama Lui și să fugă în Egipt. Iosif a fost protector al Domnului Isus, Dumnezeu adevărat!
Când Pavel, Iacov, Pentru, Iuda, Ioan ... protejează Biserica de iudaizatori, proroci falși, de cei care promovau o altă evanghelie ... ei apărau trupul lui Hristos! Iosif, într-un mod direct, l-a protejat pe Domnul Isus. De ce Dumnezeu i-a acordat această onoare?
1. Iosif era un om al crucii. Nu vorbesc despre crucea ca obiect care nu are de-a face cu sfintele Scripturi. Vorbesc despre jertfă, acceptarea sacrificiului, acceptarea răstignirii eului și punerea lui Dumnezeu și a lucrării Sale pe locul I. Iosif a fost un astfel de om. Cel puțin în perioada dinaintea nașterii Domnului Isus și până când Mântuitorul a împlinit 12 ani. Dumnezeu a văzut că Iosif era un om dispus să renunțe la pretenții, confort, eu, mândrie, frică ... și de aceea a primit soțul (logodnicul) Mariei harul de a-l proteja pe Pruncul Dumnezeu!
Sacrificiu, cruce, nu vorbesc de cei care au fost dați la fiare sau de cei care sunt aruncați în foc pentru credință, vorbesc de timp pentru rugăciune, timp pentru Biblie, timp pentru a pregăti o cântare, timp pentru a vizita un bolnav, timp pentru a pregăti o mâncare pentru unul care are nevoie de ea, timp pentru a-L sluji pe Dumnezeu și a face lucrarea Lui! Suntem oameni ai sacrificiului? Suntem capabili să renunțăm la dreptul nostru, la bunul nostru, la ”meritul” nostru pentru Dumnezeu, pentru lucrarea Lui?
2. Iosif era un om al acțiunii duhovnicești. Dumnezeu i-a vorbit lui Iosif și i-a spus ce să facă cu subiect și cu predicat. Iar el de fiecare dată a făcut întocmai. Când Dumnezeu i-a spus să o ia pe Maria căci copiul pe care o să-l nască este zămislit de Duhul Sfânt a acceptat. A mers înainte. După ce Maria l-a născut și a primit poruncă ca să meargă în Egipt, o călătorie nu tocmai comodă, și apoi să se întoarcă din Egipt, Iosif a pus în practică ceea ce Dumnezeu i-a cerut.
Dumnezeu vorbește și azi, când într-un fel când în altul, dar El vorbește. Câți facem, aplicăm, ascultăm de vocea Lui? Câți ne supunem cuvintelor Sale? Câți punem teama de El și împlinirea chemării Lui deasupra intereselor noastre? Câți acționăm împlinind planurile Sale?
Pavel a făcut mii de kilometri pentru Dumnezeu, Ezra, Neemia, Estera, Mardoheu ... persoane care au transpirat, au alergat, pentru lucrarea lui Dumnezeu! Indiferența, dacă erau indiferenți, însemna moarte? Noi, azi, cum suntem?
3. Iosif era un om cu ochii deschiși. Iosif a înțeles planul lui Dumnezeu. Iosif s-a încrezut în Dumnezeu. Avea ochii deschiși. Dacă era un om fără perspectivă duhovnicească, dacă era un om firesc, un orb spiritual, unul care nu înțelegea limba cerului, putea să o învinuiască pe Maria de curvie ... și curvia era aspru pedepsită. Însă Dumnezeu a știut cui îi încredințează onoarea de-a fi protector al Său.
Un om al lui Dumnezeu într-o împrejurare s-a rugat Celui care deschide și nimeni nu poate închide ca să-i deschidă și robului său ochii și să vadă adevărata realitate. Noi azi cum străm cu vederea? Vedem bine? Avem ochii deschiși? Înțelegem planul lui Dumnezeu cu privire la noi? Înțelegem că planul lui Dumnezeu pentru noi, toți copiii lui Dumnezeu, potrivit Matei 25 este să fim plini de Duhul asemenea fecioarelor înțelepte? Înțelgem că trebuie să slujim cu ceea ce Dumnezeu ne-a dat căci nu este nici o persoană care să nu fi primit ceva cu care să slujească lui Dumnezeu? Înțelegem noi că suntem chemați să rodim, să facem, să trăim Cuvântul căci numai astfel vom da dovadă că suntem în Hristos și vom fi chemați la dreapta Lui? Doamne deschide-ne ochii!
Iosif, cu mai bine de 2000 de ani în urmă a primit o mare onoare? Ceea ce l-a calificat pe el, pe acest neprihănit, să fie folosit de Dumnezeu ne califică și pe noi?
Sfecla rosie contine vitaminele A, C, E, vitaminele din complexul B si minerale precum fier, cupru, zinc, iod, calciu si potasiu. Peste toate acestea se adauga cea mai mare cantitate de vitamina K, continuta intr-o leguma.
In 100 de grame de sfecla se gaseste 600% din doza zilnica de vitamina K. Aceeasi cantitate de sfecla acopera tot necesarul zilnic de vitamina A si 80 % din nevoia de vitamina C. Sfeca rosie contine o serie de fitochimicale (aminoacizi esentiali si antioxidanti), care nu se mai gasesc in alte fructe sau legume si care au actiuni binefactoare asupra organismului. Pigmentul rosu din sfecla, o adevarata infuzie de energie si sanatate, nu este alterat sau modificat prin fierbere sau coacere.
Beneficiile pentru sanatate
Sfecla regleaza activitatea cardiaca, combate aparitia celulelor canceroase, reechilibreaza apetitul si stimuleaza productia de celule rosii, in plus fiind un stimulent exceptional pentru sistemul imunitar, avand capacitatea de a „curata” de toxine, bacterii si virusuri, organismul.
Sucul proaspat de sfecla rosie este foarte bun la gust, si baut constant, in aceasta perioada de toamna, este un excelent tonic pentru organism si metabolism. Zaharurile continute de sucul de sfecla, dar si in sfecla coapta sau fiarta, reechilibreaza nivelul glicemiei in sange si stimuleaza, prin mecanisme naturale, activitatea pancreasului, avand o puternica actiune benefica asupra ficatului si tubului digestiv. Prin cantitatea foarte mare de potasiu pe care o contine sfecla rosie este un adevarat pansament pentru rinichi, echilibreaza metabolismul acido-bazic si stimuleaza eliminarea excesului de sodiu.
Sfecla rosie este un remediu eficient si pentru starile de epuizare fizica, fiind in acelasi timp si un laxativ perfect. Toate acestea fac din sfecla rosie un aliment care nu trebuie sa lipseasca de pe masa, in aceasta perioada.
Sfecla regleaza activitatea cardiaca, combate aparitia celulelor canceroase, reechilibreaza apetitul si stimuleaza productia de celule rosii, in plus fiind un stimulent exceptional pentru sistemul imunitar, avand capacitatea de a „curata” de toxine, bacterii si virusuri, organismul.
Sucul proaspat de sfecla rosie este foarte bun la gust, si baut constant, in (aceasta) perioada de toamna, este un excelent tonic pentru organsim si metabolism. Zaharurile continute de sucul de sfecla, dar si de sfecla coapta sau fiarta reechilibreaza nivelul glicemiei in sange si stimuleaza, prin mecanisme naturale, activitatea pancreasului, avand in plus si o puternica actiune benefica asupra ficatului si tubului digestiv, scrie wh Food. Prin cantitatea foarte mare de potasiu pe care o contine sfecla rosie este un adevarat pasament pentru rinichi, echlibrand metabolismul acido-bazic si stimuland eliminarea excesului de sodiu.
Sfecla rosie este un remediu eficient si pentru starile de epuizare fizica, fiind in acelasi timp si un laxativ perfect. Este ideala in dieta convalescentilor, a copiilor si a femeilor insarcinate.
Toate acestea fac din sfecla rosie un aliment care nu trebuie sa lipseasca de pe masa, in aceasta perioada.
Un titan. Cel mai sfânt om potrivit Legii nu a fost Moise, nici David și nici măcar Ilie. Titanul din perioada vechiului legământ a fost Ioan Botezătorul:
Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s-a sculat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decât el.
Matei 11:11
Ce interesant! Ioan Botezătorul a fost numărul 1 și nu citim că a vindecat leproși, că a despărțit apele, că a înviat morții. De ce Ioan Bătezătorul, cel mai mare născut din femeie după cum îl numește Domnul Isus, s-a născut în familia lui Zaharia și a Elisabetei? De ce a ales Dumnezeu această familie? Pentru că Zaharia și Elisabeta:
1.Deși bombardați cu mizerii nu s-au murdărit! (Luca 1:25)
Rahela la un moment dat a rostit niște cuvinte care dovedeau pe de-o parte dorința ei de-a nu mai fi ocărâtă, batjocorită, considerată inferioară și chiar blestemată iar pe de altă parte de-a fi și ea mamă. Cuvintele ei spuse cu durere lui Iacov au fost: ”Dă-mi copii, ori mor!”- Genesa 30:1. După ce l-a născut pe Iosif, când nu o piatră i s-a luat de pe inimă cu 1 miliard de pietre, a zis: ”Mi-a luat Dumnezeu ocara!” - Genesa 30:23.
Să ne amintim ce cazul Anei care era înțepată de Penina pentru că Ana nu avea copii. S-a acumulat foarte multă durere în inima Anei. În fiecare zi Penina arunca cu mizerii, cu gunoaie, cu mocirlă în ea.
Societea de atunci, total diferită de cea de azi, o desconsidera, cam puțin spus, pe o femeie care nu putea să aibă copii. De parcă femeia ar fi fost vinovată! Dar asta era mentalitatea vremii. Să nu credem că în cazul Elisabetei a fost diferit. Nu a beneficiat de indulgență, de dragoste! Elisabeta a fost ocărâtă de oameni: ”iată ce mi-a făcut Domnul, când Şi-a aruncat ochii spre mine, ca să-mi ia ocara dintre oameni.” - Luca 1:25.
Cred că până când a ajuns la bătrânețe Elisabeta și Zaharia, lângă ea, au băut împreună un Atlantic de ocară pentru că nu au avut copii. Dar cu toate că erau ținta gunoaielor pe care le aruncau cei din jurul lor ei nu s-au murdărit. Foarte intereant! Cineva să arunce cu noroi în tine și tu să nu te murdărești. Cum vine asta? Au rămas neprihăniți în toate rânduielile Domnului pentru că și-au păstrat inimile curate, albe, nu au răspuns cu aceeași monedă! Ei au ales calea răstignirii, calea dragostei, calea albului! Și Dumnezeu i-a binecuvântat!
Când suntem loviți întoarcem obrazul sau ne murdărim? Când suntem huliți răbdăm sau căutăm un baltag?
2. Au fost robi (rob) ai lui Dumnezeu din dragoste nu de silă! (Luca 1:8)
Încă cu mult înainte de Zaharia mulți preoți erau robi de silă. Și asta nu-i place lui Dumnezeu! Lui Dumnezeu nu-i place să faci o treabă numai că trebuie făcută. Să nu pui inimă în ceea ce faci. Să te speli pe mâini și cu asta basta! Au fost și mulți încurcă-lume fără inimă care au crezut că lucrarea lui Dumnezeu se putea face și cu jumătate de inimă, cu o formă de evlavie, și vai mulți sunt și azi. Când se duceau să tămâieze, roboții, cei fără inimă, Dumnezeu îi lovea pe loc. Dar acum era o problemă. Cum să-l scoți afară pe mort dacă nu ai voie să intri unde este el? Nu știu cum l-au scos afară evreii pe primul dar știu că au gândit un sistem prin care în momentul în care nu mai auzeau clopoțeii să poată să-l scoată afară pe mort fără să-și pună viața în pericol. I-au legat unul dintre picioarele preotului care intra să slujească cu o funie. Când nu se mai auzeau clopoțeii poporul putea să înțeleagă că preotul A FOST un slujitor cu jumătate de inimă, un robot și că Dumnezeu l-a pedepsit. Și trăgeau de funie.
Zaharia a ieșit afară pe picioarele lui. Zaharia era robul lui Dumnezeu din dragoste. Făcea o slujbă că trebuia dar o făcea cu toată inima. Câți mai slujesc azi din dragoste Biserica lui Hristos? Câți mai fac azi cu toată inima lucrarea Domnului? Cei care au tarif, cei care ”slujesc” pe 300 de euro, pe 1000, dacă îl duci la hotelul x, cu siguranță că nu, ăștia nu sunt slujitori, nici măcar haiduci, sunt pungașii care sub pretextul că duc Evanghelia își îndoapă dumnezeul, pântecele. Cei care vor pupularitate, renume, funcții? Ei sunt slujitorii cu inima dată lui Dumnezeu? Nu! Ei sunt diotrefii, imperialiștii, capitaliștii, satrapii care cu vorbe mieroase se promovează pe ei nu pocăința, nu Evanghelia, nu pe Domnul Hristos! Cei care lasă casă, masă, familie, confort, cei care renunță la firea lor, la timpul lor, la plăcerile lor, cei care se frământă, transpiră, aleargă, se pleacă ... pentru Dumnezeu, pentru Hristos, pentru lucrarea Lui dovedesc că au inima întreagă, inima dată lui Dumnezeu!
3. Au avut ca prioritate fața lui Dumnezeu nu mâna Lui! (Luca 1:6)
Zaharia și Elisabeta s-au rugat pentru copii, ca Dumnezeu să le dea copii. În tinerețe cred că era rugăciunea lor zilnică asta era! Cred că de fiecare dată când vedeau niște ochi ca de bou îndreptați spre ei, niște ochi plini de venin ... cred că se rugau ... Doamne vrem un copil, măcar unul. Asta a fost în tinerețe, poate până când Zaharia și cu Elisabeta au împlinit 50-60 de ani. Când i s-a arătat îngerul lui Zaharia el nu se mai ruga pentru copii. S-a resemnat. Acum el nu mai avea credință. Dar cu toate acestea Dumnezeu ne surprinde. Vedem că Dumnezeu contabilizează rugăciunile, pe toate, și pe cele făcute cu zeci de ani înainte, și răspunde rugăciunilor ... dar când vrea El!
Zaharia și Elisabeta dacă erau oameni care căutau numai mâna lui Dumnezeu sau mâna Lui mai mult decât fața Domnului, binecuvântările, beneficiile, palpabilul înaintea prezenței Domnului, a neprihănirii, a slujirii, a renunțării, a rugăciunii, a smereniei, a ascultării ... ajungeau să fie niște farisei, cu sens peiorativ. Puteau să fie și ei puși în rândurile celor care credeau că Hristos este un tonomat, cel mai mare bucătar și cel mai priceput chelner! Dar ei nu-L slujeau pe Dumnezeu numai pentru că le dădea sănătate, pâinea etc. ci pentru că El este, există și apoi celelalte! Prezența Lui este deasupra binecuvântărilor Sale. Și ele sunt bune dar nu satură și nu împlinesc ca prezența Lui prin Duhul Sfânt! Să dorim binecuvântări dar înainte de a le vrea să vrem să Îl avem pe Domnul, să fim lipiți de El, să tânjim după El, să ascultăm Cuvântul Lui! Că dacă vrem numai binecuvântările, sau pe ele înainte de El, și nu le primim ajungem să ne raportăm la Dumnezeu ca la un tonomat care s-a stricat, renunțăm la El! Zaharia și Elisabeta au rămas tari, lipiți de Dumnezeu chiar dacă El le-a răspuns când ei credeau că nu se mai poate! Bucuria lor a fost Domnul. Și astfel au ajuns că aibă cel mai minunat copil de până atunci!
Neprihăniții care au născut un titan! Noi cum suntem?
Petru l-a numit pe Lot neprihănit. E adevărat că unii spun despre Lot că a fost un glumeț, un lacom, cu alte cuvinte un păcătos, dar nu este adevărat ceea ce spun. Dacă apostolul Petru l-a numit neprihănit și eu așa îl numesc. Și dacă mă gândesc bine Lot poate să fie un prototip pentru Biserica Domnului care este în lume, în mijlocul lumii, dar este separată de lume, în lume dar nu din aceeași substanță ca lumea! Și la fel ca Lot care a fost salvat de pucioasă și de foc o să fie salvată și Biserica!
Neprihănitul Lot a fost salvat pentru că:
1. Nu s-a adaptat păcatului (şi dacă a scăpat pe neprihănitul Lot, care era foarte întristat de viaţa destrăbălată a acestor stricaţi; (căci neprihănitul acesta, care locuia în mijlocul lor, îşi chinuia în toate zilele sufletul lui neprihănit, din pricina celor ce vedea şi auzea din faptele lor nelegiuite) 1 Petru 2:7-8)
Lot deși în Sodoma nu a fost închenunchiat de orașul Satanei. Lot, în mijlocul unei cetăți spurcate nu s-a adaptat tiparelor ei, Lot, locuitor al Sodomei dar separat de nelegiuirea care a devenit lege, drept al omului, în acest oraș. Isus Hristos nu acceptă păcatul. Hristos îi căuta pe păcătoși cu scopul de a-i scoate din nelegiuire nu de-a păcătui cu ei așa cum lăsau să se înțeleagă fariseii! Apostolii Pentru, Pavel, Iacov, Ioan, Iuda etc. au condamnat păcatul, trăirea în păcat și au luptat pentru separarea de păcat, pentru moarte față de faptele firii, pentru răstignirea omului vechi, pentru trăirea prin Duhul! Să nu ne lăsăm contaminați de păcat!
2. L-a crezut pe Dumnezeu pe cuvânt (Căci avem să nimicim locul acesta, pentru că a ajuns mare plângere înaintea Domnului împotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimis Domnul, ca să-l nimicim.”Lot a ieşit şi a vorbit cu ginerii săi, care luaseră pe fetele lui: „Sculaţi-vă”, a zis el, „ieşiţi din locul acesta; căci Domnul are să nimicească cetatea.” Dar ginerii lui credeau că glumeşte. - Geneza 19:13-14)
Când îngerii au ajuns la Lot și i-au spus că Dumnezeu o să nimicească Sodoma Lot a crezut! Lot a crezut Cuvântul Domnului, a știut că ceea ce spune Dumnezeu este da și amin și a căutat să-i salveze pe cât mai mulți membrii din familie! Ginerii lui Lot nu l-au crezut! Nu au avut credință!
Câți creștini sunt azi pe fața pământului, persoane care spun că sunt creștini? Două miliarde? Peste? În România câți sunt creștini? 19 milioane? Dar câți cred în rai și iad? Câți cred că pământul o să ardă? Câți cred în botezul cu Duhul Sfânt? Dar în darurile Duhului Sfânt? Câți se păzesc de ură căci cine urăște este un criminal? Credem noi cuvântul care spune că lăcomia de bani este închinare la idoli? Dar pe cel care spune să ne păzim neîntinați de lume?
Lot a fost salvat pentru că a crezut Cuvântul! Ferice de cine crede ceea ce este scris!
3. Nu a fost legat de materie (Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi şi s-a prefăcut într-un stâlp de sare. - Geneza 19:26).
Sunt sigur că lui Lot nu i-a fost ușor să lase în urmă munca de o viață. Sunt convins că nu a renunțat ușor la tot ceea ce avea, și avea foarte, foarte multe căci din cauza bogățiilor care au generat ceartă s-au despărțit, el și Avraam. Dar cu toate acestea Lot, omul neprihănit, nu a pus bogățiile deasupra lui Dumnezeu, deasupra Cuvântului Său! Când a fost vorba de renunțare, de-a asculta mai mult de Dumnezeu decât de firea lui, Lot s-a spus lui Dumnezeu! Lot a dat dovadă că nu materia este Dumnezeul lui! Dumnezeu, în cazul lui Lot, era mai mare ca și materia!
Câți azi uită de Casa Domnului, de Dumnezeu, pentru încă 50 de lei pe care-i câștigă pentru că muncesc și duminica? Câți azi se uită la Dumnezeu și-L văd mai mic decât ”plăcerea” de-a merge la cumpărături tocmai în Ziua Domnului! Câți nu cunosc azi 1000 de filme, cel puțin, căci se hrănesc zilnic cu ele dar nu au stat niciodată 30 de minute cu Biblia în mână ca să mănânce adevărata hrană? Câți nu vorbesc azi la telefoane ore întregi dar când este vorba să vorbească cu Domnul Isus Hristos nu sunt capabili să vorbească mai mult de 2 minute, ce să vorbim de ore? Am devenit orbiți de materie, de lume, de bani! Câți au dat în ultima lună o porție de mâncare, o ciorbă, în numele Domnului Isus?
Să nu-L dăm pe Dumnezeu pe o ciorbă lungă de linte! Să nu punem furculița deasupra lui Dumnezeu! Există o ierarhie a valorilor!
Lot a fost neprihănitul care a fost salvat de pucioasă și de foc pentru că el nu a făcut pace cu păcatul, nu a fost diplomat cu fărădelegea. Lot a fost un om al credinței. L-a crezut pe Dumnezeu! Lot nu a fost legat de materie. Materia, bogățiile, plăcerile acestei lumi, nu i-au luat locul lui Dumnezeu în inima lui!
O să vină vremea când pământul o să ardă! Dacă mâine s-ar întâmpla acest lucru, azi, pe mine Dumnezeu m-ar salva ca pe Lot? Dar pe tine, pe dumneata?
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
