Generalizarea este ca un ciomag în mâna unui călău! (Judecata, sfânta judecată)

www.sansanews.ro

  Ce înseamnă „a judeca”? În acest pasaj verbul nu are sensul de „a evalua”, ci de „a evalua, a cântări și a condamna”. Judecata noastră omenească nu se oprește niciodată la simpla evaluare a faptelor. Inevitabil, când ajungem să analizăm și să judecăm pe ceilalți frați, punem implicit o etichetă în dreptul lor. În 99% din cazuri verdictul nu este unul favorabil, ci negativ.  (sursa)

  Sunt convins că numai Dumnezeu poate să trimită în iad sau  în rai. Pe nici unul nu ne-a pus la poarta împărăției Lui ca ușieri. Dar la fel de convins sunt că modul în care Domnul Isus ne-a spus că-i vom cunoaște pe oameni, după roade, fapte este bun. Dacă Hristos Domnul a spus că după roade îi vom cunoaște pe oameni înseamnă că avem posibilitatea, El ne dă posibilitatea, să-i analizăm pe cei din jurul nostru, să-i judecăm, ca să vedem dacă sunt pe o cale bună sau dacă nu sunt. Atunci cum se face că tot Domnul Isus a spus: ”Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.”  Pasajul de la Matei 7:1-6 este clar, clar ca lumina! Cheia lui sunt versetele 3-5:  ”De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? Sau, cum poţi zice fratelui tău: „Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău”, şi, când colo, tu ai o bârnă în al tău?…  Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.”  

  În acest pasaj este interzisă judecata,  și cu sensul de-a analiza, celor care fac aceleași păcate, sau chiar și mai mari, decât cele pe care le fac cei pe care-i judecă. Cum ar fi ca eu să fur și să le spun unor hoți care fură, hoți care să știe că eu sunt hoț, că a fura este un lucru rău, că Dumnezeu pedepsește acest păcat? S-ar putea să ies cam șifonat daca așa ar sta lucrurile din ”dialogul” meu. La fel este și cu orice alt păcat: lăcomie, minciună, îmbuibare, mândrie ... unul care are păcat în viața lui, trăiește în păcat, nu urăște nelegiuirea, nu fuge de faptele firii ci dimpotrivă bea fărădelegea, nu mai are nici o remușcare în a se cufunda în neascultare și care are tupeul să-i corecteze el pe alții ... ,o asemenea persoană, riscă chiar să fie sfâșiată! 

  Apoi, un copil al lui Dumnezeu care are teamă de-a nu păcătui, unul care se ferește de orice întinăciune, știe că Dumnezeu nu dorește moartea păcătosului ci reabilitarea lui, întoarcerea lui. Asta înseamnă că el niciodată nu o să judece pe cineva cu sensul de a-l trimite în fundul iadului chiar dacă poate să constate că cineva din cauza păcatului o să ajungă în iad. Cred că vedem diferența. Este una ca eu să mă pun pe scaunul lui Dumnezeu și să-i trimit pe oameni unde cred eu și este total altceva ca în baza faptelor eu să constat că un om este în pericol pentru că nu (mai) ascultă de Dumnezeu, în pericolul de-a ajunge în iad, și să îi atrag atenția că dacă rămâne în starea de neascultare nu o să  sfârșească bine. 

  În ambele cazuri este vorba de judecată dar nouă ni se cere să judecăm din starea de oameni duhovnicești cu scopul ca pe cei care au căzut să-i ridicăm  ca să nu aibă parte de pierzarea vesnică și să-i protejăm pe cei care sunt în pericolul de-a fi doborâți de cei care nu vor să se pocăiască și promovează păcatul în poporul lui Dumnezeu!

  Textul interzice judecata dar specifică cui o interzice! În Noul Testament sunt foarte multe pasaje din care reiese că omul lui Dumnezeu poate judeca și este chemat să judece dar cu scopul de-a salva pe cel căzut și de-a promova pacea și sfințirea fără de care nimeni nu o să-L vadă pe Domnul! 

  A generaliza spunând că inevitabil majoritatea, 99%, judecă cu gând rău, din postura de oameni firești, ca să trimită în iad, este o poziție toxică pentru Biserică mai ales acum, în timpul zilelor din urmă căci se poate ca prin această generalizare să paralizăm anticorpii Bisericii și să deschidem ușa păcatului! Sunt și persoane care judecă cu ură dar pentru că există nu înseamnă că trebuie să interzicem ceea ce Hristos nu a interzis!