Pornografia - adâncimile Satanei

   

Există între noi o anumită pudoare greşit înţeleasă atunci când cităm Scripturile sau când folosim un limbaj religios. Ne ferim de anumite cuvinte şi le evităm, considerând că nu sunt potrivite unui limbaj bisericesc. Şi, cu siguranţă, trebuie să avem mare grijă pentru că Dumnezeu spune că vom da socoteală de fiecare cuvânt nefolositor pe care l-am rostit. Ceea ce spunem cu gura noastră ne va afecta atât pe noi cât şi pe cei de lângă noi. Poate că niciodată aşa ca în vremurile în care trăim oamenii nu au mai folosit un limbaj atât de murdar şi de vulgar iar consecinţele vor fi veşnice. Dar ceea ce vreau eu să spun este că un creştin nu trebuie să se ferească să-i spună păcatului pe nume şi să acuze păcatul folosind termeni pe care cei din jur să-i înţeleagă. Uneori, din cauza acelei false pudori de care aminteam, vorbim despre păcat atât de voalat încât mulţi nici nu înţeleg despre ce este vorba. În felul acesta nu le suntem oamenilor de prea mare ajutor.
          Dacă citim cu atenţie Scripturile vom vedea că scriitorii inspiraţi de Duhul Sfânt au spus lucrurilor pe nume. Păcatul a fost numit în termenii cei mai clari cu putinţă, în aşa fel ca să nu fie nici un dubiu. Spre exemplificare multe pasaje de felul acesta putem cita din Scripturi dar ne oprim doar la două astfel de pasaje.
          Tot capitolul 16 din cartea Ezechiel vine în sprijinul acestei afirmaţii că Dumnezeu a spus lucrurilor pe nume, folosind uneori cuvinte grele. Din tot capitolul citez doar trei versete, specificând că Dumnezeu acuză poporul Său, Israelul din vremea Vechiului Legământ, de faptul că s-a închinat altor dumnezei:
          32 „Ai fost femeia prea curvă, care primeşte pe străini în locul bărbatului ei!
33 Tuturor curvelor li se plăteşte o plată; dar tu ai dat daruri tuturor ibovnicilor tăi, i-ai câştigat prin daruri, ca să-i tragi la tine din toate părţile şi să curveşti cu ei.
34 Ai fost cu totul altfel decât celelalte curve, întrucât nimeni nu umbla după tine, ci tu plăteai celor ce veneau la tine, în loc ca tu să fii plătită de ei. De aceea ai fost cu totul altfel decât altele.”
          Să cităm şi un pasaj din Noul Legământ. Este vorba despre Epistola lui Pavel către galateni, capitolul 5:19 „Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute, şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrînarea, 20 închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, desbinările, certurile de partide,21 pizmele (invidiile), uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.”          Pavel pune în capul listei de păcate, a acelor practici care îi vor despărţi pe oameni de Dumnezeu, preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, toate practici care au de-a face cu imoralitatea, cu păcatele sexuale atât de prezente astăzi. Probabil că în original aceste formulări care descriu starea de păcat sunt şi mai puternice, mai expresive.
          Una dintre direcţiile pe care cel rău a lucrat pentru a-i duce pe oameni în confuzie şi a-i ţine acolo a fost să îndulcească termenii, a-i face să nu mai spună ceea ce de fapt trebuie să spună. Aşa ca în grădina Edenului el vine şi azi şi spune: „Nu este chiar aşa. Nu este atât de grav”. Astfel că ori păcatului nu i se mai spune pe nume ori termenul este deja uzat şi nu mai are relevanţă pentru că ne-am obişnuit prea mult cu el, folosindu-l cu prea multă îngăduinţă şi tolernaţă. Când preşedintele Barack Obama a introdus o lege prin care intenţiona să-i protejeze pe cei din serviciile militare ale SUA de o altă orientare sexuală decât cea normală, s-a folosit fraza deja celebră: „don’t ask, don’t tell”. Adică „nu întreba, nu spune”. Nu vorbi despre orientarea ta sexuală iar tu nu întreba pe cel de lângă tine în legătură cu aceasta.
          Toleranţa mult propovăduită astăzi merge pe aceeaşi direcţie a evitării adevărului, mai precis a negării adevărului şi a tăcerii în privinţa lui. A nu vorbi despre ceea ce ar putea să-i ofenseze pe cei de lângă noi a devenit deja o lege.
          Aşa cum spuneam Biblia, Dumnezeu, nu procedează în felul acesta, pentru că numai adevărul, oricât ar fi acesta de dur şi de trist, poate să-i fie omului păcătos de folos. Un om aflat într-o stare de păcat nu are şansa iertării lui Dumnezeu până când nu-şi cunoaşte starea rea şi până când nu vine la Dumnezeu ca să-şi ceară iertare, să se pocăiască după cum spune Scriptura. Ori azi s-a ajuns în acea situaţie ca păcatului să nu i se mai spună pe nume, din diferite motive. În lume, aşa cum am spus, pentru că Satan vrea să îi ţină pe oameni în ignoranţă şi în întuneric, făcându-i să creadă că acea stare este normală. În Biserică pentru că am acceptat cu prea multă uşurinţă modelul prezentat de lume sau, aşa cum spuneam, dintr-o falsă ruşine şi sfială, sfială pe care am apreciat-o ca fiind bun simţ şi evlavie.
          Există azi un păcat despre care Biblia nu vorbeşte în termenii moderni pentru că în acea vreme acest păcat nu exista în forma care există acum. Este acelaşi păcat vechi dar care a îmbrăcat haine noi şi care azi face mai multe victime ca şi orice alt păcat, chiar şi în ceea ce numim adunarea copiilor lui Dumnezeu. Este vorba despre pornografie.
          Sunt convins că dacă Pavel ar trăi azi şi şi-ar scrie epistolele lui către biserici ar striga în gura mare şi ar spune: FERIŢI-VĂ DE PORNOGRAFIE!
          El a vorbit despre aceasta dar în alţi termeni. Aşa cum am citat din epistola lui către galateni el spunea clar că preacurvarii, curvarii, desfrânaţii, nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu, pentru că ei trăiesc în păcat iar cei ce trăiesc în păcat, după cum afirma şi apostolul Ioan, nu sunt născuţi din Dumnezeu ci sunt de la diavolul (1 Ioan 3:8-9).
          Pornografia este forma maximă de desfrânare şi când mă gândesc la acest păcat îmi aduc aminte de „adâncimile Satanei”, expresie folosită de Domnul Isus în cartea Apocalipsa, atunci când îi scrie bisericii din Tiatira. Era vorba acolo despre o femeie care îşi zicea proorociţă şi care a învăţat poporul să se dedea la desfrânare. „Adâncimile Satanei” au de-a face, cu siguranţă, cu pornografia.
          Orice desfrâu este păcat. Orice formă de imoralitate, curvie, preacurvie, îi desparte pe oameni de Dumnezeu şi îi expun la osânda veşnică, dar pornografia este mai mult decât orice. Este adâncimea cea mai mare, adâncul cel mai adânc. Pentru că este şi accesibilă tuturor, indiferent de vârstă sau sex, şi are şi conscinţe mai dramatice ca şi orice altă desfrânare.
          Ca să păcătuiască prin desfrânare (curvie sau preacurvie) un om (bărbat sau femeie) trebuie să planifice acest lucru, să găsească un partener, apoi să găsească un loc propice planului pe care şi l-a făcut, departe de ochii celorlalţi şi, chiar dacă şi-ar fi dorit, nu o putea face oricând. Dar pornografia deschide o oprtunitate de a păcătui fără nici o oprelişte. Toţi au acces rapid şi oricând. Şi copii şi oameni în vârstă, şi bărbaţi şi femei, şi pastori şi preoţi, de orice condiţie socială, şi oricând îşi doresc, la orice oră din noapte sau din zi! Practic nu mai există nici o barieră.
          În felul acesta consumul de pornografie (statisticile o dovedesc) începe la vârste atât de mici încât parcă nu ne vine să credem. Copii care nu ar fi trebuit niciodată nici măcar să se gândească la aceste „adâncimi ale Satanei”, care ar fi trebuit să se joace cu păpuşile sau cu găletuţa de nisip, ajung să fie familiarizaţi cu lucruri la care nici adulţii nu ar fi trebuit să aibă acces. Iar cei bătrâni care ar trebui să dea un sfat bun celor mai tineri sau să aibă grijă de nepoţi şi să-i ferească de murdăriile lumii ajung şi ei să-şi petreacă nopţile desfrânându-se în faţa televizorului sau computerului.
          Ispita vine şi păcatul „înfăşoară cu uşurinţă” şi pentru că nu vorbim despre rău, considerând că dacă băgăm capul în nisip nimic nu se întâmplă. Şi ceea ce este foarte trist este că acest păcat se întâmplă în adunările copiilor lui Dumnezeu. Cunosc multe cazuri de tineri, peste tot în ţară, care trăiesc în acest păcat, care au ajuns dependenţi de pornografie, care nu ar mai vrea să consume dar nu se pot opri. Au ajuns aici, în mare parte, din curiozitate, din accident – navigând pe Internet, dar şi pentru că cineva nu le-a spus, nu i-a avertizat despre pericol şi nu a vegheat asupra lor.
          Un părinte care azi îşi lasă copilul fără discernământ singur în faţa computerului, care îi facilitează copilului să aibă în camera lui acces la Internet şi să se poată uita la tot ce vrea este un inconştient. Dar nu doar computerul este problema ci şi telefonul mobil prin care copilul, mai nou, are acces nelimitat la Internet. Se ajunge, iată, într-o situaţie care pare fără ieşire. Exact ceea ce şi-a dorit diavolul.
          Scriam în editorialul precedent despre faptul că azi nu mai avem tineri creştini dedicaţi, aşa cum erau altădată. O cauză este şi pornografia. Din discuţiile pe care le-am avut cu diverse persoane care au fost implicate în pornografie am aflat că doar o singură vizionare a unui astfel de material face ca gândurile acelei persoane să fie mereu asaltate de imaginile murdare pe care le-a văzut şi prezenţa acestor gânduri să persiste ani în şir. Să nu mai vorbesc dacă au fost două astfel de vizionări sau dacă au fost şi mai multe. De obicei după două trei vizionări se instalează dependenţa iar după un timp apar şi problemele: anxietate, lipsă de viaţă, depresii, gânduri de suicid, probleme psihice care duc chiar la pierderea facultăţilor mintale şi la stăpâniri demonice. Cum să mai fie cineva dedicat lui Dumnezeu în aceste condiţii? De fapt o astfel de persoană nici măcar nu îi mai aparţine lui Dumnezeu, chiar dacă continuă să frecventeze o biserică. O vreme se ascunde de ceilalţi şi pozează ca şi cum totul ar fi bine dar, în timp, regresul lui în cele spirituale este tot mai vizibil, în final ajungându-se la moarte spirituală şi uneori chiar fizică.
          Am observat, de-a lungul timpului, că anumite organisme internaţionale, guvernele ţărilor, fac eforturi mari pentru a introduce Internetul în fiecare colţ al lumii. Evident că scopul declarat este spre binele omenirii şi accesul la informaţie. O doamnă cu funcţie importantă în Europa unită a fost în vizită în România şi s-a declarat nemulţumită de faptul că încă mulţi români nu au acces la Internet. Aceasta a fost în urmă cu cîţiva ani, azi cred că ar fi mulţumită deoarece am aflat că în România există reţele care difuzează Internet la capacităţi mult sporite chiar faţă de ţări mai dezvoltate. M-am întrebat chiar de atunci care este scopul în spatele acestei dorinţe a doamnei cu pricina, dar azi înţeleg mai bine. Nu ştiu câţi tineri din România au beneficiat cu adevărat de informaţiile de pe Internet dar ştiu sigur că cei mai mulţi au ajuns consumatori de pornografie.
          Ispita cu care vine diavolul chiar la părinţii creştini este că dacă copilul lor nu va avea acces la Internet atunci nu va putea ţine pasul cu şcoala. Ceea ce este o mare minciună. Internetul nu ajută tinerii la şcoală (mă refer în special de cei de până la liceu dar chiar şi după aceea) nici 0,1 %. Îi „ajută” în schimb să cunoască „adâncimile Satanei”.
          Am cunoscut o familie de creştini care au şapte copii. În casa lor nu există nici televizor, nici computer şi nici Internet. Ştiu ce veţi spune: că sunt fanatici şi extremişti şi că în casa lor este ca la închisoare. Dar rar mi-a fost dat să simt o prezenţă atât de plăcută într-o casă şi o atmosferă care să te facă să te simţi confortabil. Şi copiii acelei familii sunt printre cei mai buni la şcoală, cu rezultate dintre cele mai bune. Cu acei copii te poţi înţelege, poţi relaţiona cu ei, sunt bine crescuţi şi amabili. Ceea ce nu prea mai găseşti azi. Pentru că am fost şi în case în care copiii crescuţi cu televizorul şi Internetul sunt irascibili, obraznici, retraşi. Nu sunt ei de vină cât părinţii lor.
          Citeam că cea mai mare rată de răspândire o au azi bolile de natură psihică. Au o rată de creştere chiar mai mare decât a cancerului. Violenţa din filme, sexualitatea şi pornografia sunt cauze majore şi principale în răspândirea bolilor de natură mintală. Şi, după câte se vede, va fi şi mai rău.
          Domnul Isus avertiza împotriva păcatului curviei şi preacurviei care se poate săvârşi doar privind, în gând. El spunea că dacă cineva a privit la o femeie şi a poftit-o în inima lui a şi săvârşit păcatul. Atunci nu exista posibilitatea vizionării de pornografie. Acum există şi oricine are acces la aceasta. Trist este că acest păcat este prezent şi în adunări, la tineri şi bătrâni, la slujitori chiar şi nu la puţini.
          Cred că trebuie să vorbim despre acest mare rău pentru a-i avertiza pe cei ce nu ştiu la ce se expun. Orice păcat duce la consecinţe grave, dacă nu se rezolvă. Dar pornografia are un potenţial mai distructiv datorită faptului că cel ce ajunge să consume pornografie, şi doar limitat, ajunge să fie bântuit de gânduri murdare şi stari de confuzie şi chiar posesiuni demonice de care să nu mai poată scăpa niciodată. Pentru că ruşinea nu îl va lăsa să mărturisească, se va ascunde în frământările gândurilor lui murdare şi a temerilor lui, intrând tot mai adânc în acele lucruri care îl vor lega şi îi vor fura şi ultimul strop de putere şi speranţă. Acuzele din partea duşmanului îi pot da lovitura finală. Şi totul a început cu o joacă, cu o glumă, cu o imagine care ar fi trebuit respinsă.
          Marele om al lui Dumnezeu, Iov, spunea că a făcut un legământ cu ochii lui şi nu şi-ar fi oprit privirile asupra unei fecioare (Iov 31:1). Umblând prin lumea aceasta este tot mai greu să nu vedem cu ochii lucruri pe care nu ar trebui să le vedem şi pe care chiar nu vrem să le vedem. Dar ceea ce putem face este să nu ne oprim ochii asupra acestor lucruri. Dacă nu zăbovim asupra lor, ba chiar ne îndepărtăm privirea cât mai repede de la ele şi privim la Isus Hristos, aşa cum ne îndeamnă şi apostolul Pavel, atunci vom fi feriţi şi ocrotiţi. Pornografia, aşa ca televiziunea şi alte mijloace vizuale, tocmai asta face: îi îndeamnă pe oameni ca să-şi oprească privirile, ba chiar să privească cu nesaţ şi dorinţă lucruri pe care nu ar fi trebuit să le vadă niciodată. Dar psalmistul scria în Psalmul 119 cu 37: ”Abate-mi ochii de la vederea lucrurilor deşarte, înviorează-mă în calea Ta!”. Iar apostolul Pavel scria credincioşilor:
          18 „Fugiţi de curvie! Orice alt păcat, pe care-l face omul, este un păcat săvârşit afară din trup; dar cine curveşte, păcătuieşte împotriva trupului său.
19 Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi, şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri?
20 Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, deci, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu” (1 Corinteni 6).

Sursa: 
http://www.radiounison.ro/editorial/pornografia-”adancimile-satanei”.html

Curvia

Înainte de a scrie despre curvie vreau să dau definiţia acestui cuvânt:

„A curvi„– a avea relaţii sexuale înainte de căsătorie.

În Scriptură se foloseşte şi „preacuvie ” ceea ce presupune relaţii sexuale cu alte persoane decât partenerul de căsătorie (adulter). Deoarece cartea Proverbe vorbeşte mult despre curvie şi preacurvie, înţeleg că aceasta poate fi o adevărată capcană pentru cei căsătoriţi. În acest articol vreau să relatez ce spune Biblia despre femeia curvă  şi de ce trebuie să ne păzim de curvie.

Femeia curvă are o vorbire ademenitore .

Ea are un fel de vorbire care atrage bărbaţii exact ca  şi sirenele .

Ea „întrebuinţează vorbe ademenitoare” cu care atrage bărbaţii . Însă la sfârşit duc la moarte

„Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decît untdelemnul; dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.” (v.5:3-4)

Astfel de femei sunt fără ruşine, iar cine se ia după ele va ajunge să regrete amar cele făcute.

Dacă eşti fată, ce fel de vorbire ai? Cochetezi tot timpul? Faci aluzii obraznice?

Cum trebuie să fie  vorbirea ta?

O astfel de femei este frumoasă .

Biblia nu ne spune că aceste femei sunt urâte, ba dimpotrivă. Astfel ea ademeneşte bărbaţii, ca mai apoi să-i folosească pentru câştig. Nu pentru o viaţă de căsnicie, nu pentru a-i creşte copii, nu pentru că-l  iubeşte, ci pentu că  aceasta este sursa ei de existenţă .

„ N’o pofti în inima ta pentru frumuseţa ei, şi nu te lăsa ademenit de pleoapele ei. Căci pentru o femeie curvă, omul ajunge de nu mai rămâne decât cu o bucată de pâine, şi femeia măritată întinde… o cursă unui suflet scump.”(v.6:25-26)

Umbalarea la femei străine duce la moarte

Dumnezeu pedepseşte curvia şi preacurvia cu moartea .

„ Picioarele ei pogoară la moarte, paşii ei dau în locuinţa morţilor, aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge.” (v. 5:5-6)

Mai este scris :

„Poate cineva să ia foc în sîn, fără să i se aprindă hainele? Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinşi, fără să-i ardă picioarele?” (v.6:27-28)

Să nu crezi că vei cocheta doar cât vrei tu. Curvia te duce acolo până unde nu ai crezut că vei ajunge.

Astfel vei ajunge să fii dispreţuit de cei din familie, rude şi întreg poporul

„ Dar cel ce preacurveşte cu o femeie este un om fără minte, singur îşi pierde viaţa cine face aşa. Nu va avea decît rană şi ruşine, şi ocara nu i se va şterge.” (v. 6:32-33)

Cartea Proverbe relatează despre un tânăr neîncercat care s-a lăsat ademenit de o femeie uşuratică. Fiţi atent cum este numit :

„ Deodată a început să meargă după ea, ca boul care se duce la măcelărie ca un cerb care aleargă spre cursă, ca pasărea care dă buzna în laţ, fără să ştie că o va costa viaţa, pînă ce săgeata îi străpunge ficatul.” (v.7:22-23)

Căci „Casa ei este drumul spre locuinţa morţilor, drumul care pogoară spre locaşurile morţii.”  (7:27)

Femeia uşuratică nu pune preţ pe familie.

„Străina… care părăseşte pe bărbatul tinereţei ei, şi uită legămîntul Dumnezeului ei.” (2:17)

Dacă nu pune preţ pe familie s-ar putea ca principiile ei morale să fie dubioase, şi nu va fi greu să o identifici. Mulţi tineri nu mai preţuiesc familia, şi aceasta se vede în comportamentul lor (relaţii înainte de căsătorie, pornografie, glume obsene ), şi ei sunt cei care vor trăi conform felului în care gândesc. De aceea …

Ai grijă ca mintea ta să fie curată.

Ai grijă la ce te uiţi, la ce fel de filme, emisiuni TV; ce muzică asculţi, cu cine vorbeşti. Toată informaţia va fi depozitată în creier, şi nu o vei putea uita uşor, şi ea îţi va apărea tot timpul în faţa ochilor.

„ Păzeşte-ţi inima mai mult decît orice, căci din ea ies izvoarele vieţii.  Izgoneşte neadevărul din gura ta; şi depărtează viclenia de pe buzele tale! Ochii tăi să privească drept, şi pleoapele tale să caute drept înaintea ta. Cărarea pe care mergi să fie netedă, şi toate căile tale să fie hotărîte: nu te abate nici la dreapta nici la stînga, şi fereşte-te de rău.” (v. 4:23-27)

Alege modul decent şi curat de trai. Nu te lăsa influienţat de cei răi. Alege singur viitorul tău, deoarece nimeni nu va trăi viaţa în locul tău.

Acceptă o relaţie intimă doar cu soţul /soţia ta

„ Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei! Şi pentruce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină, şi ai îmbrăţişa sînul unei necunoscute? Căci căile omului sînt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui.” (v. 5:19-21)

Oamenii pierd mult timp pentru a fi pe plac altora, însă mai puţin pentru a place partenerului.

Ce atitudine ai faţă de partenerul de căsătorie?  Mai lupţi pentru atenţia lui şi acum? Ce s-a schimbat de atunci? Dacă partenerul nu merită, atunci cine?

„Bucură-te de nevasta tinereţii tale.” (v.5:18) 

Dacă ai ajuns să comiţi adulter, sau ai relaţii cu cineva care crezi că îţi va fi soţ/soţie; nu vă faceţi rău unii altora – opriţi-vă. Pedeapsa lui Dumnezeu nu va întârzia să apară. Cere-I iertare acum, căci El în bunătatea Sa te va ierta. Dacă nu ştii ce paşi trebuie să faci, vezi aici .

Sursa:

https://www.google.ro/amp/s/alexcurbet.wordpress.com/2008/03/18/principii-pentru-viata-de-familie-fereste-te-de-curvie-proverbele-lui-solomon/amp/

MOZAIQ - MESAJ CLAR DE INSTIGARE LA VIOLENŢĂ ŞI INTOLERANŢĂ DIN PARTEA ACTIVIŞTILOR LGBT

cuvantortodox

În data de 9 martie 2017 după ce grupuri de activişti LGBT au încercat fără succes să perturbe prin violenţa verbala şi calomnii conferinţele Coaliţiei pentru Familie atât la Cluj-Napoca cât şi Timişoara, pe pagina de facebook aparţinând MOZAIQ , organizaţie ce se ocupa cu promovarea și apărarea drepturilor și libertăților persoanelor LGBTI, a apărut acest mesaj clar de instigare şi incurajare la ură, intoleranţă  şi violenţă: 

“ …ne bucurăm să auzim că la conferințele organizate în întreaga țară există rezistență și contestare din partea cetățenilor, care își doresc o societate egală în drepturi pentru toți.”

Desi intregul discurs al activiştilor LGBT este construit pe accentuarea agresivă a statutului de victime ale intoleranţei publice  şi lipsei de acceptare  din partea celorlalţi, mesajul nu ne surprinde nefiind prima dată când  tocmai grupurile de activisti LGBT provoacă, perturbă şi chiar instigă la violentă şi intoleranţă faţă de cei ce nu sunt ca ei.

Ştiind că în viitorul apropiat  vor urma mai multe evenimente de promovare a vieţii si ale familiei dintre care cel mai important fiind “Marşul pentru Viaţa”  in data de 25 martie, ne intrebăm retoric: Să ne asteptam şi la alte acte de “rezistentă si contestare” din partea unor cetăteni bine organizaţi, intens pregătiţi şi foarte vocali ?”

Probabil unii stiu deja raspunsul…. 

       

                                 C. V. 

Să stăm înaintea lui Dumnezeu pentru familie, pentru copii, pentru valori. Să ne uităm la El! Să nu obosim!

Pericolul amabilitäții - Dan Bercian

     Mi-am pus această întrebare în urmă cu câteva săptămâni, fiind internat pentru câteva zile în spital. Atunci am observat atitudinea unora din corpul medical. Cu toţii cunoaştem situaţia din sistemul de sănătate, în special cum stau lucrurile atunci când ajungi la spital. Oamenii sunt sau nu sunt amabili şi binevoitori şi aceasta funcţie de felul în care te porţi cu ei. Nu zic mai mult dar toţi veţi înţelege despre ce este vorba. Am observat că, cel puţin la spital în România, amabilitatea se poate cumpăra.
     Dar nu doar despre spital este vorba. Acelaşi lucru l-am observat în călătoriile cu avionul. Însoţitoarele de bord au, după mine, o amabilitate falsă. Dar în spatele ei stă tot un interes: dacă nu sunt amabile compania renunţă la serviciile lor. Am surprins-o pe o astfel de însoţitoare zâmbindu-i larg unui călător care a întrebat-o ceva pentru ca în secunda următoare, când şi-a întors faţa în altă parte, faţa ei să devină de piatră şi rece. Amabilitatea ei consta în faptul că, dacă dorea să câştige bani, trebuia să poarte o mască atât timp cât se afla la slujbă.
     Când am ajuns pentru prima dată în SUA şi am intrat într-un magazin mare am fost şocat de atitudinea unora din personalul magazinului faţă de mine. Aveam impresia că mă reîntâlnesc cu prieteni foarte buni pe care nu i-am văzut de cincizeci de ani. Dar cei care mă însoţeau şi care erau acolo de mai multă vreme mi-au spus: „Lasă-i în pace. Aşa se poartă ei cu toţi”.
     O tânără plecată de pe meleagurile noastre a ajuns în Irlanda. La şcoala la care s-a înscris toţi erau amabili şi ea era foarte încântată de aceasta. Într-o zi s-a întâlnit pe holul şcolii tocmai cu directorul şi acesta a avut faţă de ea aceeaşi atitudine de amabilitate. S-a oprit în dreptul ei şi a întrebat-o ce mai face. Tânăra a fost foarte bucuroasă şi a început să-i explice directorului cu lux de amănunte ce mai face. Dar imediat a constatat că atitudinea directorului nu mai era cea de dinainte şi că acesta nu era deloc interesat de ce face tânăra şi că abia aştepta să fie lăsat în pace.
     Am constatat că, de foarte multe ori, amabilitatea are de-a face cu făţărnicia şi are în spate un interes personal al celui ce se arată a fi amabil. Domnul Isus ne-a spus să ne ferim de aluatul fariseilor care este făţărnicia. Fariseii erau răi de nu se putea mai mult (Domnul îi numeşte „morminte văruite”, „fii ai diavolului”, „pui de şerpi”) şi, cu toate acestea, ei erau foarte apreciaţi de marea majoritate a oamenilor pentru că ştiau să poarte o mască de sfinţi, de supersfinţi.
     O doamnă amabilă, dar făţarnică, poate sta în faţa unei alte doamne cu un zâmbet larg pe faţă, părând un înger, dar imediat ce trece în camera alăturată sau întoarce capul în altă parte, să murmure printre dinţi: „scroafa!”; dovedind că de fapt nu este un înger ci un drac.
     Eu cred că în proporţie care se apropie sperietor de 100% toate ambilităţile de genul: „vai, tu, ce bine îţi stă cu freza sau cu haina asta”; „ce casă sau maşină minunată ai”; „cât mă bucur că ai reuşit să primeşti slujba aceasta”; etc. sunt doar minciuni spuse cu răutatea care vine din invidie. Dar zâmbetul poate fi larg cât uşa şi putem fi înşelaţi.
     Sunt unii care sunt maeştri ai făţărniciei. Nu sunt făţarnici de duzină ci din aceia care au făcut din asta o profesie, specialişti. Profesie care le asigură un trai regesc. Domeniul religios este unul de acest fel. Dar nu este nimic nou sub soare pentru că mai înainte am amintit despre fariseii din vremea Domnului Isus. Fariseii de azi o duc foarte bine şi reuşesc să păcălească pe cei mulţi şi creduli. Papi, episcopi, teleevanghelişti, noi apostoli, pastori, profeţi, vindecători şi făcători de minuni, hristoşi falşi, etc. se găsesc în topul celor mai falşi-amabili oameni de pe acest pământ. Cu cât capacitatea de a seduce şi a înşela este mai mare iar mijloacele puse la dispoziţie mai sofisticate şi mai complexe cu atât mulţimile care îi urmează pe aceştia sunt mai mari. Domnul Isus avertiza şi spunea: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva”. Dar urechile care mai pot auzi sunt tot mai puţine şi de asemenea şi ochii care mai pot vedea.
     Biblia vorbeşte despre unul care va fi cel mai mare făţarnic dar şi cel mai amabil om care a existat vreodată, adică aşa va părea. De fapt eu cred că el deja se află printre noi şi că în viitorul apropiat se va arăta lumii. Este vorba despre Anticristul, aşa cum îl numeşte Biblia, dar ce nume omenesc va avea nu ştiu. El va face promisiuni de bine cum nimeni n-a făcut, va avea un zâmbet atât de seducător încât „artiştii” de la Holywood îl vor invidia, va părea atât de blând încât oamenii vor fi copleşiţi de blândeţea şi farmecul lui, va avea o capacitate de a-i seduce pe oameni cum nu a mai avut nici un alt om, va fi atât de convingător în a face promisiuni de bine oamenilor încât aproape toţi, marea majoritate a oamenilor, îl vor crede şi îl vor urma. Lucrurile vor merge atât de departe încât oamenii chiar se vor închina înaintea lui şi îl vor venera ca Dumnezeu. Cu toate acestea el va fi cel mai mare mincinos, ipocrit, făţarnic, înşelător om care a existat vreodată, în toată istoria omenirii. Şi nu va trece multă vreme, după ce îi va înşela pe oameni, când se va dovedi că nu este binefăcătorul omenirii ci cel mai mare şi crunt duşman al ei.
     Toţi oamenii religioşi (mână în mână cu politicienii) care lucrează acum de zor pentru a-i pregăti calea, care lucrează la unitatea care Îl va da la o parte pe Hristos ca Singur Mântuitor, toţi care promovează o cale a păcii fără de Hristos sau cu un hristos fals pus alături de toţi idolii din hinduism, budism, mahomedanism, New-age, zoroastrism, etc, sunt oameni cu mult farmec, şarm, bunăvoinţă aparentă, dragoste aparentă, specialişti ai făţărniciei şi ai manipulării. Cred că au venit vremurile când ar trebui să ne temem mai mult de cei ce zâmbesc mieros şi fac oferte ce par irezistibile decât de cei ce tună şi fulgeră. Şi în vechime profeţii mincinoşi erau preferaţi adevăraţilor profeţi pentru că primii aveau o vorbă dulce şi un zâmbet binevoitor în timp ce cei din urmă erau un spectacol trist şi aveau un mesaj cutremurător. Domnul Isus mustra Ierusalimul pentru că a ucis cu pietre pe profeţii adevăraţi şi a primit cu braţele larg deschise pe cei ce i-au adus nenorocirea, profeţii amabili. Când privesc pe Internet şi văd după cine aleargă marile mulţimi de oameni, după ce profeţi, predicatori, papi şi toată suita de aşa zis slujitori, mă doare sufletul şi mi se întristează inima pentru că văd că vremurile lepădării de credinţă au ajuns la noi. Şi în vremea în carea trăit apostolul Pavel existau înşelători plini de farmec şi amabili. La 2 Corinteni 3-4 scrie: „Dar mă tem ca, după cum şarpele a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gândurile voastre să nu se strice de la curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos. În adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască un alt Isus pe care noi nu l-am propovăduit sau dacă este vorba să primiţi un alt duh pe care nu l-aţi primit sau o altă Evanghelie pe care n-aţi primit-o, oh, cum îl îngăduiţi de bine!” Şi Iuda în epistola sa scria, la rândul său: „4 s-au strecurat printre voi unii oameni, scrişi de mult pentru osânda aceasta, oameni neevlavioşi, care schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru, şi tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn Isus Hristos. (…) 10 Aceştia, dimpotrivă, batjocoresc ce nu cunosc, şi se pierd singuri în ceea ce ştiu din fire, ca dobitoacele fără minte.11 Vai de ei! Căci au urmat pe calea lui Cain! S-au aruncat în rătăcirea lui Balaam, din dorinţa de câştig! Au pierit într-o răscoală ca a lui Core! 12 Sunt nişte stânci ascunse la mesele voastre de dragoste, unde se ospătează fără ruşine împreună cu voi, şi se îndoapă de-a binelea; nişte nori fără apă, mânaţi încoace şi încolo de vânturi, nişte pomi tomnatici fără rod, de două ori morţi, desrădăcinaţi; 13 nişte valuri înfuriate ale mării, care îşi spumegă ruşinile lor, nişte stele rătăcitoare, cărora le este păstrată negura întunericului pentru vecie.” După cum văd eu lucrurile astăzi situaţia este mult mai critică decât atunci şi avem o inflaţie de înşelători amabili bine primiţi şi toleraţi de o parte însemnată a celor ce se numesc creştini.
     O caracteristică a adevăraţilor profeţi din vechime era să prevestească nenorocirea, dacă poporul nu se întoarce la Dumnezeu cu pocăinţă. Cei falşi, în aceleaşi vremuri, prevesteau binele şi pacea, un viitor strălucit. Azi lucrurile stau la fel. Falşii şi amabilii profeţi de azi prevestesc un viitor strălucit pentru omenire într-o pace şi unitate pe care oamenii o vor lucra şi care nu va fi un rezultat al pocăinţei şi al binecuvântărilor trimise de Dumnezeu ci un rezultat al unirii între toţi, prin renunţarea la Hristos. Este turnul Babel la care se lucrează de zor şi nici măcar nu se mai sfieşte nimeni să se ascundă şi să o facă în secret. Deja lucrurile sunt pe faţă.
     După ce am lipsit o vreme din mijlocul fraţilor, din motive de sănătate, când m-am întors am văzut în ei şi la ei ceva ce m-a umplut de bucurie. Era vorba despre dragostea cu care m-au aşteptat şi revăzut. Feţele lor spuneau mult mai mult decât cuvintele. De fapt nici nu mai era nevoie de cuvinte. Nu trebuie să-ţi spună nimeni nimic doar să-i prinzi privirea de la distanţă şi să-i simţi dulceaţa dragostei sfinte şi ştii şi cunoşti ce simte şi nutreşte pentru tine. Dacă aş fi găsit amabilitate la ei inima mea ar fi fost întristată. Dar era dragoste, ceva cu totul diferit de amabilitate.
     Nu am găsit nicăieri în Biblie cuvântul amabilitate. Am găsit altceva: bunătate, milă, îndurare şi, peste toate, DRAGOSTE. Dumnezeu nu este amabil ci este Dragoste şi la fel cel ce-i sunt copii, născuţi din El. Satan ştie să fie amabil şi în şcoala lui învaţă mulţi azi, ucenici ai lui bine instruiţi care îi pregătesc calea. Dar, din nefericire, găseşti amabilitate multă şi în biserici. Îmbrăţişări de complezenţă, bătăi pe spate, strâns mâna la întâlniri, zâmbete forţate, etc. Trist este că ne mulţumim şi cu atât şi nu ne înfiorăm la cuvintele Domnului Isus: „Ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi”.
     În curînd va veni pe scena omenirii un fals mesia amabil. După o vreme îşi va da arama pe faţă şi va deveni un crunt dictator. Nu trebuie să fie nici o mirare pentru că amabilitatea se poate schimba în ură la o fracţiune de secundă. Dar, nu la multă vreme după aceasta, va apărea Adevăratul Mesia, Isus Hristos Biruitorul. Nici o urmă de amabilitate la El dar o plinătatea a dragostei pe care toţi care L-au aşteptat o vor simţi, o vor absorbi, se vor desfăta în ea. Şi aşa va fi pentru veşnicie. Pentru că dragostea rămâne dragoste pentru totdeauna, pentru veşnicie.
     Feriţi-vă de oamenii amabili cu zâmbetul larg, adică nu vă încredeţi în ei, pentru că au un interes al lor. Dar mai ales să ne ferim să nu fim şi noi între ei – aceasta ar fi o tragedie imensă. Să căutăm cu toată fiinţa noastră şi să ne dorim să fim ca Domnul Isus, adică dragoste. Dacă vom fi aşa nimeni nu ne mai poate înşela şi nici face vreun rău

Sursa: http://www.radiounison.ro/editorial/pericolul-amabilitatii.html

Un referendum --- Oradea, azi!

Greşelile părinților distrug

Sursa

A început ofensiva maşinii Sodoma cu numele adevărul , urmează Pleşu, şi legiunea, favoritul acoperiților evanghelici şi al naivilor

Zilele acestea vedem mugurii unei noi campanii publice de stigmatizare a persoanelor LGBT (lesbiene, gay, bisexuali şi persoane transgender) şi de negare a unor drepturi fundamentale unor cetăţeni români.

Coaliţia pentru Familie a împânzit zilele astea universităţile din România cu flyere pentru un turneu naţional “Un referendum pentru România. Definirea căsătoriei şi a familiei în Constituţie”. Invitaţi speciali: Mihai Gheorghiu, preşedintele Coaliţiei pentru Familie, fost deputat PNŢCD, a activat în comisia parlamentară pentru controlul SIE, Pavel Chirilă, editor al deja infamei cărţi “Faţa nevăzută a homosexualităţii”, care patologizează persoanele LGBT şi atacă mişcările sociale construite în jurul comunităţilor LGBT, şi Adina Portaru, reprezentantă a Alliance Defending Freedom, o organizaţie care a fost declarată un grup de ură în SUA şi care are conexiuni cu Yelena Mizulina, principala promotoare în Duma de stat a Rusiei a legislaţiei anti-LGBT.

Coaliţia pentru Familie a împânzit zilele astea universităţile din România cu flyere pentru un turneu naţional “Un referendum pentru România. Definirea căsătoriei şi a familiei în Constituţie”. 

Deja încep să apară mesaje de la persoane LGBT din Cluj şi Timişoara, care semnalează posterele Coaliţiei pentru Familie la Universitatea de Vest şi la Universitatea Babeş Bolyai. Prezenţa Coaliţiei pentru Familie nu pare să-i stânjenească pe administratorii acestor universităţi, care chiar sunt dispuşi să găzduiască evenimentele organizate de aceasta. Manifestări similare avem şi la Iaşi sau Botoşani. În plus, la ce te poţi aştepta, când în fruntea UBB, de exemplu, îl avem pe reacţionarul Ioan Aurel Pop? În definitiv, şi universităţile româneşti găzduiesc aceleaşi mentalităţi retrograde, conservatoare şi discriminatorii care există în întreaga societate. În plus, mai are rost să ne punem întrebări cu privire la felul în care este finanţată Coaliţia pentru Familie? Opacitate totală. 

De cealaltă parte, asistăm la un asalt coordonat de înăbuşire a parteneriatului civil. Dacă până acum focusul era pe iniţiativa de modificare a articolului 48 din Constituţie, se pare că pe cei din zona religioasă (instituţii şi societate civilă de factură religioasă) îi interesează foarte mult şi alte chestiuni ce ţin de statul laic, de legiuitor. Simţind parcă că există poate o portiţă de oportunitate pentru parteneriatul civil, o suită de entităţi au ieşit public împotriva unei astfel de legi.

(...) mai are rost să ne punem întrebări cu privire la felul în care este finanţată Coaliţia pentru Familie? Opacitate totală. 

Lăsând la o parte faptul că reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe sau ai Coaliţiei pentru Familie au fost constant prezenţi la dezbaterile parlamentare privind parteneriatul civil, în ultimele zile iureşul pare să se fi înteţit. Pe 28 februarie, Coaliţia pentru Familie iese public cu un comunicat apocaliptic cu privire la efectele negative ale parteneriatului civil şi a tarelor “concubinajului”. Biserica Ortodoxă Română a plusat în aceeaşi zi şi a ieşit public să spună că “familia se naşte exclusiv prin căsătoria dintre un bărbat şi o femeie. Parteneriatul civil nu ar face decât să încurajeze concubinajul şi să deresponsabilizeze pe cei doi parteneri în detrimentul mamei şi al copilului”.

Pe 3 martie, Virgil Achihai, preşedintele Uniunii Bisericilor Creştine după Evanghelie din România numeşte parteneriatul civil o “urâţenie”, menit să distrugă familia, lucru reiterat şi de Viorel Iuga, preşedintele Uniunii Creştine a Baptiştilor din România. Tărăboiul nu avea cum să se termine, evident. Pe 5 martie iese la rampă Arhiepiscopul de Târgovişte, IPS Nifon, zis “preotul cu microfon” pentru “informările” sale date statului ceauşist cu privire la Mihai de Hohenzollern şi Ion Raţiu. Mai recent, pe 6 martie, apare şi Biserica Catolică în peisaj, cu un mesaj sfâşietor despre “mutaţia civilizaţională” pe care ar reprezenta-o parteneriatul civil, mutaţie promovată de “o ideologie îndreptată în mod explicit spre subminarea moralităţii şi a instituţiilor acestei Civilizaţii – începând cu familia – cu scopul declarat de a o distruge”.

Atât cultele, cât şi societatea civilă religioasă se implică tot mai agresiv şi tot mai mult în treburile laice ale statului român. 

Iată, aşadar, cum cultele şi Coaliţia pentru Familie îşi folosesc la maximum puterea şi influenţa pentru a nega unor cetăţeni nişte drepturi. Iubirea semenilor se pare că a fost uitată pe undeva pe holurile întunecate şi opace ale acestor instituţii. Mai mult, BOR se implică direct şi în organizarea Marşului pentru Viaţă 2017, îndreptat împotriva dreptului la avort al femeilor, pe 25 martie. Atât cultele, cât şi societatea civilă religioasă se implică tot mai agresiv şi tot mai mult în treburile laice ale statului român. De-aici înainte nu ne putem aştepta decât la o creionare tot mai accentuată a unui discurs construit în jurul unei “moralităţi publice”, controlată şi definită de elemente religioase. Drumul spre teocraţia România e doar la început.

Sursa:

http://m.adevarul.ro/news/societate/asaltul-primavara-1_58bdb0ac5ab6550cb8151793/index.html

SCRISOARE DESCHISĂ adresată Parlamentului României

sursa

Obiect: Biserica Catolică din România dezaprobă Propunerea legislativa privind Parteneriatele civile între persoane de același sex – PL 498/2016 şi solicită retragerea acestei inițiative legislative pe care o consideră un atac la demnitatea persoanei şi la integritatea familiei

Biserica Catolică din România a luat act de Proiectul de lege privind Parteneriatele civile între persoane de același sex – PL 498/2016.

Dat fiind proiectul de lege mai sus amintit, episcopii catolici din România doresc să aducă la cunoștința forurilor abilitate şi a societăţii civile poziţia Bisericii Catolice față de viață și căsătorie.

Societatea are drept celulă de bază familia. Prin recunoașterea oficială a instituției căsătoriei, societatea aduce o recunoaștere specială angajamentului asumat din dragoste, în mod liber și responsabil, de către un bărbat și o femeie, de a întemeia o familie, legându-și viețile într-o relație de fidelitate, stabilă, durabilă, în care se vor naște și vor fi educate noile generații.

Biserica doreşte să amintească faptul că darul nepreţuit al vieții are un curs firesc, iar natura are legile sale înscrise în Creație. Această recunoaștere din partea societății este legată de faptul că familia, astfel definită, aduce un serviciu de cea mai mare importanță binelui comun, asigurând supraviețuirea biologică și culturală a comunității. Recunoașterea din partea societății a instituției familiei nu reprezintă, așadar, o simplă oficializare a unei relații private între persoane.

Instituția familiei are un fundament natural și nu este un construct arbitrar. Legea familiei este deplina concordanță cu legea firii.

Relația dintre un bărbat și o femeie e diferită prin natura sa de relația dintre doi bărbați sau dintre două femei. De aceea, nu se poate vorbi de vreo nedreptate sau „discriminare”, atunci când societatea abordează în mod diferit aceste tipuri de relații.

Revendicarea unor ”drepturi speciale” legate de anumite preferințe sexuale, este o ideologie îndreptată în mod explicit spre subminarea moralității și a instituțiilor acestei Civilizații – începând cu familia – cu scopul declarat de a o distruge.

Acest lucru este confirmat de faptul că în toate țările în care a fost legalizat ”parteneriatul civil” între persoane de același sex, a urmat invariabil și legalizarea ”căsătoriei” homosexualilor cu noi revendicări de ”drepturi” pentru cupluri de același sex, precum adopția de copii și reproducerea asistată medical.

Vocația pro-occidentală a națiunii noastre nu presupune copierea modelelor ideologice distructive. Dimpotrivă, românii, ca popor creștin, sunt chemați să ajute Europa și Civilizația din care facem parte să-și refacă rădăcinile creștine și morale.

Legalizarea „parteneriatelor civile”, respectiv a „căsătoriei” homosexualilor, reprezintă o mutație civilizațională fundamentală, posibil ireversibilă, într-o direcție ideologică ale cărei consecințe negative pentru societățile occidentale sunt în prezent evidente. Nu este onorabil să fie susținută promovarea – rapidă și lipsită de transparență – a unor asemenea proiecte, despre care se știe că nu se bucură de sprijin în societatea românească.

Constituția conferă Statului dreptul și datoria de a ocroti căsătoria și familia. Orice formă de subminare a familiei întemeiate pe căsătoria adevărată (dintre un bărbat și o femeie) este și un atentat la adresa drepturilor copiilor. Viitorul României, ca existență fizică, precum și culturală și spirituală, depinde de familia firească. Legislatorii trebuie să înțeleagă că, înainte de toate, dau seamă în fața lui Dumnezeu pentru activitatea lor în slujba binelui comun.

Prin urmare, Biserica Catolică din România consideră că „Proiectul de lege privind stabilirea parteneriatelor civile” este un atac la demnitatea persoanei, la integritatea familiei, implicit la echilibrul vieții sociale și la viitorul nației noastre.

Pentru binele comun al societăţii şi al familiei, cât şi pentru demnitatea fiecărei persoane, Biserica Catolică din România solicită retragerea Proiectului de lege 498/2016 trimis spre adoptare Camerei Deputaților din Parlamentul României.

Cardinal LUCIAN
Președinte al C.E.R.

Sursa:

http://www.bisericacatolica.ro/scrisoare-deschisa-cu-privire-la-propunerea-legislativa-privind-parteneriatele-civile-intre-persoane-de-acelasi-sex-pl-4982016/

Ce legătură este între neprihănire şi fărădelege ...

Cartea ortodoxului Virgiliu Gheorghe, " Efectele televiziunii asupra minții umane", este o revelație. Bunicii noştri au combătut şi blamat televizorul cu argumentele lor sărace şi simple. Şi azi unii râd de penticostalii care predică împotriva televizorului. Se cred mari şi tari cei puternici când este vorba să apere televizorul şi să-i disprețuiască, umilească, murdăreascä pe cei care văd adevărata față a televizorului. Se cred apostoli ai adevărului cei care apäră unealta de îndobitocire care actionează prin TV. 

Dumnezeu are căile Lui de a-i umili pe cei trufaşi când e vorba de a apăra răul. Un ortodox, nu un evanghelic, şterge pe jos cu TV-ul şi arată efectele distructive ale lui. Ce mai spun acum apostolii televizorului?

Apostoli ai TV-ului care vă lăudaţi cu studii ... dacă pe cei plini de Duhul nu îi luați în seamă, pe părinți şi bunici, măcar acum ascultați de un ortodox şi dați afară bestia care ucide frumosul!

Eroticul, goliciunea şi sexualitatea ...

Comunicat - Alianța Evanghelică din România

Iulian Calistru - chemare la pocăință

Necesitatea botezului cu Duhul Sfânt și evidențele acestui fapt - Şarto Marius, absolvent ITP promoția 2010

Pentru penticostalismul contemporan această doctrină pare invechită, mistică şi poate specifică bătrânilor noştri bunici şi părinţi, totuși cred bazat pe cuvântul lui Dumnezeu că şi generaţia de creștini tineri din secolul XXI are nevoie de revărsarea proaspătă a Duhului Sfânt pentru a reînnoi Biserica Penticostală care deja îmbătrânită a ajuns la venerabila vârstă de 100 dea ani la nivel internaţional iar la noi de peste 85 de ani. Deşi este una din marile mişcări religioase de trezire din sânul creştinismului, cu o pondere de peste 600 de milioane de adepţi (din diferite confesiuni)  penticostalismul a ajuns să se oprească din avântul înnoitor produs de Duhul Sfânt. Astfel mişcarea Penticostală clasică, se află în plin proces de instituţionalizare şi poate chiar stagnare. Din acest motiv cred că este necesar  ca Biserica Penticostală să se întoarcă la doctrina ei definitorie şi anume Lucrarea şi Botezul în Duhul Sfânt. Motivele pentru căuta umplerea cu Duh Sfânt nu sunt de ordin confesional sau de tradiţie penticostală. Nu trebuie să căutăm umplerea cu Duhul Sfânt doar pentru că au experimentato părinţii şi bunicii noştri ci pentru că Sfânta Scriptură o porunceşte! Plinătatea Duhului Sfânt este un imperativ biblic afirmat într-un mod extraordinar de către apostolul Pavel în Efeseni 5:18 unde spune „fiţi plin de Duh!”  Astfel umplerea sau Botezul cu Duhul Sfânt  este un imperativ Biblic şi nu o tradiţie confesională.

Deşi apare tot mai mult în Bisericiile Penticostale tendinţa creştinismului modernist, comod și  superficial care spune că Botezul cu Duhul Sfânt nu este necesar, cred că aceştia ar trebui să îşi aducă aminte de imperativul Scripturii care nu vorbeşte de plinătatea Duhului ca despre o alegere.  Umplerea cu Duhul Sfânt nu este o opțiune cum sunt acele opțiuni extra ce pot fi alese  la achiziţionarea de autovehicule în care unele dotări din fişa tehnică a maşini sunt o opţiune pentru client. Botezul cu Duhul Sfânt este o necesitate la fel cum este puterea de propulsie pentru un vehicul. Nu vreau să depersonalizez a treia persoană a Trinităţi dar cred că următoarea comparaţie este foarte relevantă: cum un autovehicul nu poate să meargă fără motor la fel viaţa credinciosului penticostal contemporan nu poate să meargă la  standarde înalte fără plinătatea Duhului ci de fapt el rămâne pe loc sau în cel mai bun caz se mişcă puţin, în urma convertirii sau puțin… împins de alţii.

Un alt lucru care ar trebui să ne conștientizeze că avem nevoie să fim plini de Duhul Sfânt este  evoluția Biserici Primare, care a zguduit din temelii Imperiul Roman în urma revărsării proaspete a Duhului Sfânt. Acest lucru îl spune în primul rând nu Istoria Bisericii nici Istoria Laică ci Scriptura care ne arată în mai multe pasaje din cartea Faptele apostolilor că odată cu umplerea cu Duhul Sfânt apostolii şi primi creştini au vestit cu autoritate Evanghelia, care a fost confirmată de vindecări şi minuni. Un alt argument este Istoria recentă a Biserici, şi anume cazul mişcării penticostale din România ce a fost o înviorare spirituală pentru mediul evanghelic de la noi, în special la începutul mişcării penticostale care a fost însoţită de revărsări extraordinare al Duhului care ducea adesea la manifestări supranaturale: vorbire în limbi, vindecări, minuni etc.  Astfel spus pentru a avea creştini duhovniceşti şi Biserici vii umplerea cu Duhul Sfânt trebuie să fie pentru noi o necesitate nu o opţiune!

Dar Botezul şi umplerea cu Duhul Sfânt ca şi orice fenomen spiritual are anumite manifestări care îl autentifică ca fiind o experienţă reală a Duhului Sfânt. La fel cum în cazul unui om proaspăt întors la Domnu’ aşteptăm ca naşterea din nou să fie autentificată de anumite semne şi anume: un caracter schimbat şi în cazul Botezului cu Duhul Sfânt aşteptăm anumite semne care să autentifice experienţa cu Duhul. Este vorba de trei feluri de evidenţe: semnul vizibil, schimbări în  relaţia cu oamenii şi mai ales transformări radicale în relaţia cu Dumnezeu.

Semnul vizibil este asociat cu o manifestare fizică pe care noi ca penticostali credem că trebuie să fie supranaturală. Este vorba de vorbirea în limbi, deşi în ultimul timp începe să se vorbească tot mai mult despre o multitudine de manifestări supranaturale care să fie evidenţe ale faptului că un om a fost Botezat cu Duhul Sfânt. Totuşi Scriptura și în special cartea Faptele Apostolilor arată că majoritatea botezurilor cu Duhul Sfânt au fost autentificate de vorbire în limbi. Este cazul zilei Cinzecimii prezentate în Fapte capitolul 2 în care apostolii au fost umpluţi de Duhul Sfânt iar manifestarea care a însoţit umplerea cu Duh Sfânt a fost vorbirea în limbi.  Iar Petru a interpretat a această manifestare ca fiind revărsarea Duhului spunând în Fapte 2:33 despre Hristos că după ce s-a înălţat „şi a primit de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt a turnat ce vedeţi şi ce auziţi”  cu alte cuvinte manifestarea ce o vedeau ei era felul în care se manifestă Duhul când se revarsă din ceruri peste credincioşi. Un alte text care vorbeşte despre acest lucru este Fapte 10:45-46 unde se spune că „toţi credincioşii tăiaţi împrejur cari veniseră cu Petru au rămas uimiţi când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a revărsat peste neamuri căci îi auzeau vorbind în limbi”  Prin urmare motivul pentru care credincioşi iudei au înțeles  că  Duhul Sfânt s-a revărsat peste cei din casa lui Corneliu  nu a fost intuiţia lor, sau perspectiva ce trecea dincolo de realitatea naturală, nu pentru că au avut o sensibilitate paranormală sau niște ,,ochelari spirituali care ajutau să se vadă dincolo de trup,, ci după cum spune versetul 46 au ştiut „căci îi auzeau vorbind în limbi”.  Pentru creştini din Biserica primară argumentul suprem că un creştin era umplut de Duhul Sfânt era vorbirea în limbi.

Dar a ne opri aici cu evidenţele care confirmă că un om este plin de Duhul Sfânt ar putea să fie o mare greşeală dat fiind că mai sunt încă două evidenţe importante şi aume:

Relaţia cu Dumnezeu se bucură de transformări semnificative în bine, realitate ce este o evidenţă a umplerii cu Duhul… Odată cu botezul Duhului legătura cu Dumnezeu în comuniunea rugăciuni este mult mai profundă, atât în rugăciunile inteligibile cât şi în rugăciunea în limbi despre care Pavel spune că zideşte (întărește) pe credincios conform 1Corinteni 14:4. În plus omul care deja este în relație cu Dumnezeu experimentează schimbări radicale în comportamentul său și în viața sa de credință.

Caracterul creștinului care are deficiențe este transformat. Ca de exemplu omul umplut de Sfântul Duhu nu se mai rușinează de relația sa cu Dumnezeu, pentru că aceasta este mult consolidată în urma experienței botezului cu Duhul Sfânt. Prin urmare credinciosul mărturisește despre ea, o afirmă, lucru evident în cazul apostolului Petru care în vinerea mare se lepădase de Domnul (lipsa de loialitate este un defect de caracter) iar în urma umplerii cu Duhul Sfânt de la Cinzecime lașitatea este înlocuită de curaj, încât apostolul îi confruntă pe iudei cu adevărul Evangheliei.

O altă evidenţă a faptului că un om este umplut cu Duhul Sfânt este relația cu oamenii care se schimbă, astfel credinciosul va fi echipat pentru a putea mărturisii cu îndrăzneală Evanghelia deşi până atunci  fie nu făcea acest lucru fie îl făcea rar şi timid. Exact acest lucru s-a întâmplat cu ucenicii după ce au fost umpluţi cu Duhul Sfânt. Petru a avut curaj să confrunte în predicarea sa criminalii Domnului Isus şi să-i conştientizeze de nevoia lor de-a se pocăi iar în Fapte 4 se spune despre ucenici că în urma rugăciunii „toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală”  Interesant este că în Fapte de fiecare dată când se vorbeşte despre revărsarea Duhului Sfânt fenomenul care însoţeşte prezenţa Duhului mai des decât vorbirea în limbii este proclamarea cu putere a Evangheliei. Iar acest lucru se întâmpla dat fiind că umplerea cu Duh Sfânt nu ar trebuie să aibă scop doar manifestările supranaturale, ci vestirea Evangheliei! De fapt Botezul în Duhul nu este un scop în sine, ci mijlocul prin care Duhul Sfânt începe să domnească în viaţa noastră pentru a-L mărturisi şi proslăvii pe Hristos Domnul.  Duhul Sfânt nu vine ca să posedăm noi putere ci a fi plin de Duhul Sfânt înseamnă a fi condus de El, înseamnă că Duhul Sfânt este Domn în viaţa noastră şi nu noi facem ce vrem cu El ci facem ce zice El. Dumnezeu să umple fiecare credincios din Biserica Penticostală din Săcele cu Duhul Sfânt spre a fi o mărturie pentru oameni și pentru gloria lui Dumnezeu!

Sursa:

http://bisericapenticostalasacele.ro/2015/05/necesitatea-botezului-cu-duhul-sfant-si-evidentele-acestui-fapt/