Omul făţarnic întotdeauna una are în inimă şi alta pe limbă, una are în minte şi alta la arătare. Omul făţarnic nu are nici mintea sănătoasă, nici inima, nici arătarea, ci toate îi sunt stricate cu aluatul acesta care creşte din vicleşugul inimii lui. Una spune, alta gândeşte, una te sfătuieşte, alta plănuieşte, una îţi arată că este şi alta este de fapt.
Dacă priveşti la făţarnic, îl vezi bocind, rugându-se, spunând că face bine. Dar toate astea le face urmărind sau câştigul, sau răzbunarea pe altul, sau vătămarea cinstei altuia. Şi câte chipuri nu ia făţărnicia, că nu ajunge vremea şi nimeni nu poate spune felurile vicleşugurilor făţarnicului. De aceea s-a spus că făţarnicul este ca un cameleon. Viaţa făţarnicului este pestriţă ca râsul. Aţi văzut blana râsului, că are numai ţepi, când albi, când negri, când vineţi. Aşa e viaţa făţarnicului; acum e într-un fel, acum în alt fel. Trece de la o stare la alta, că făţărnicia nu-l lasă să fie cinstit, nu-l lasă să aibă sinceritatea şi nerăutatea sufletului, cum a cerut Hristos: „Fie dar vouă cuvântul ce este da, da, şi ce este nu, nu. Că ce este mai mult, vine de la cel rău”. Hristos îmi cere: dacă inima mea zice da, da să zică şi limba mea; dacă limba mea zice nu, nu voi zice şi cu mintea. Iar dacă inima mea zice da, iar limba nu, sunt făţarnic şi pestriţ, sunt râs, sunt cameleon, sunt drac făţarnic, sunt blestemat de Hristos pentru făţărnicie, că una am în inimă şi alta pe buze.
Domnul vrea să-L reprezentăm pe El, noi să fim mici, să devenim invizibili, şi El să fie văzut şi doar El să fie înălțat, mare şi slăvit.
Ce avem noi bun şi să nu fi primit? Dacă de la Domnul ai sănătatea de ce te comporți cu atâta ipocrizie furându-I slava? Câte faci tu! Ce mare erou eşti! Hrăneşti mii de copii, tu! Şi Dumnezeu este mic, palid, în viața ta, imaginile cu tine, PRÂSLEA, un fel de super-man, super-eroul, ele contează, mâinile întinse, poze în bolid, poze în genunchi, poze în "lacrimi" cu haine extravagante. Unde e Dumnezeu? E doar fățărnicia că eşti al Lui dar faptele arată cu adevărat al cui eşti, plin de mândrie, viață de purpură şi in subțire, trăire după pofta lumii, dar pozăm în protectorii celor slabi, că astfel atragem atenția şi avantajele.
Niciodată unul care îşi scoate în evidență firea, imaginea, luxul şi mândria nu este şi nu poate să fie protectorul celor slabi! Niciodată! Un astfel de om e gol de esența credinței, smerenia lui Hristos, e gol de Hristos iar un om fară de Isus nu poate să fie sprijin, scut, ajutor! E un om GOL! Nu spun că nu dă, dă, dar când ajută o face pentru imagine nu ca Hristos să fie slăvit, o face pentru beneficii, bolizi, averi, nu fiind dispus să rabde foamea doar ca săracul să aibă şi el o masă.
El se scoate pe sine în prim plan, nu pe Hristos deşi spune că este al Lui! Aici e fățărncia, cu gura spune, dar faptele lui spun contrariul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu