joi, 7 august 2014

Fenomenul Pitești în Biserica lui Hristos!

 "Atunci ei au zis: <<Veniţi să urzim rele împotriva lui Ieremia! Căci doar nu va pieri Legea din lipsă de preoţi, nici sfatul din lipsă de înţelepţi, nici cuvântul din lipsă de proroci. Haidem să-l ucidem cu vorba şi să nu luăm seama la toate vorbirile lui!>>"  - Ieremia 18:18

     La Pitești comuniștii, în1949, au introdus un mod inedit de tortură. Călăul nu era unul din sistem, un comunist, ci prietenul tău, colegul tău, tovarășul de suferință. Acel despre care credeai ca îți este prieten, acel despre care credeai ca este gata să sufere alături de tine, acel în care aveai încredere era și coleg de celulă și torționar, el pe care-l considerai fratele tău. Nu exista nici o graniță între călău și victimă, fiecare deținut putea să "îmbrace" ambele ipostaze.
    Reeducatul trebuia să mărturisească toate detaliile dorite a fi auzite de anchetatori, trebuia să divulge numele celor care l-au ajutat în detenţie, apoi să batjocoreacă cu glas tare, în public, valorile fundamentale ale societăţii creştine: Dumnezeu, familia, sărbători creştine etc. şi, el personal, să-l reeduce pe cel mai bun prieten al său, reeducare prin producerea suferinţei fizice şi psihice!
    Fenomenul Piteşti deşi nu a rezistat în perioada comunistă decât 3 ani, aproximativ, el este prezent în Biserica lui Hristos.
     Fraţi tineri crescuţi de părinţii lor, de prieteni, de bătrâni, ajung să-i ucidă spiritual pe cei de care Dumnezeu s-a folosit ca să fie binecuvântaţi. Astăzi, pentru foarte mulţi, cântările, rugăciunile, idealurile părinţilor noştrii sunt demodate, retrograde,  ruşinoase! Sunt ucişi cu vorba, sunt torturaţi psihic prin "cântări", "predici", materialism, auto-suficienţă,  aroganţă, mândrie, semne, îmbrăcăminte  etc. etc. cei care ştiu ce înseamnă rugăciunea, cei care ştiu ce înseamnă postul, părinţii care au învăţat să rămână cu Domnul mai ales la greu ...
     De ce vrem să ne ucidem părinţii? De ce promovăm ruptura între generaţii? De ce ne blestemăm singuri prin nesupunerea faţă de valorile sfinte ale Scripturilor în care trăiesc părinţii nostrii?
   Tatuaje, cercei, dansuri creştine, lecţii de karate la Casa lui Dumnezeu, rock, invidie, materialism, comoditate, dispreţ ... Unde vrem să ajungem? În cer? Nu! Dacă nu revenim cu pocăinţă la Hristos nu putem să moştenim Raiul. În Rai deja au ajuns mulţi oameni pe care noi aici îi dispreţuiam şi îi credeam înapoiaţi! Dacă vrem cerul trebuie să devenim "înapoiaţi" ca îanintaşii noştrii! Trebuie să adoptăm tiparul lor, să dobândim Duhul rugăciunilor lor, Duhul postului lor, Duhul sfinţeniei lor.
                  Să renunţăm la FENOMENUL PITEŞTI!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu