 |
"Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră."
Luca 21:34
Am devenit o Biserică grasă, obeză, abia ne mai mişcăm. Tot mai greu ne mai deplasăm spre Casa Domnului. Ne-au crescut trigliceridele. Tot mai greu postim şi ne rugăm. Din cauza grăsimii se înmulţesc bolnavii cronici. Ne-am îngrăşat. Am deveni o Biserică a cărei inimă este învelită în slănină şi care tot mai mult aleargă după grăsime. Abia mai mişcăm. Nu vorbesc despre cei supraponderali! Nu vorbesc despre persoanele care au luat în greutate! Nu! Scriu despre Biserica de azi.
Biserica de azi cunoaşte o stare de obezitate nesănătoasă. Cântăreţii, mulţi, prea mulţi, cântă pe bani, pe tarif, pe grăsime. Nu mai dorm leviţii, mulţi, în casele amărâte ale fraţilor, dorm la hoteluri, hoteluri cu steluţe. Predici predicate pentru bani. Suma nu depinde numai de eveniment ci şi de ţară. Grăsime! Azi tot mai puţini fac, se jertfesc. Dar şi celor puţini care se implică li se încearcă tăierea aripilor cu drujba "maturităţi". Căutăm să predicăm bine nu pentru a da hrană poporului ci pentru a avea faimă şi a primi "borcanele" cu grăsime. Şi câţi mai predică tot?
Biserica este în pericol din cauza îmbuibării. Iar pentru că Biserica este grasă, din cauza grăsimii ei, societatea se sodomizează. Statul, societatea coboară spre iad în mod ireversibil din cauza Bisericii care din cauza grăsimii nu mai poate sta în genunchi. Obezitatea îi închide ochii, pleoapele, şi nu mai vede să citească Biblia. Inima i s-a îngâmfat tot privind borcanele cu untură şi nu mai simte cu cel căzut între tâlhari ce să mai vorbim de teama de Dumnezeu pe care trebuie ca să o avem înaintea ochilor.
Ni se stinge lumina în timp ce umblăm după shaorma şi mcpuişor. Nu mai tânjim după Duhul Domnului căci acum gonim după genţi şi fuste tot mai scurte. Şi sodomiţii câştigă turn după turn, baricadă după baricadă, dărâmă zid după zid ... vai ... au intrat. Au intrat pentru că Biserica lui Hristos a uitat ce înseamnă cumpătarea, au intrat pentru că Biserica lui Hristos caută senzaţii tari, au intrat pentru că Biserica lui Hristos Domnul se ruşinează de pocăinţă, Duhul Domnului este numai pentru misiune şi Domnul e bun şi ne iubeşte.
Cât de jos am căzut, Doamne?
Este vremea pocăinţei. Este timpul să plângem între tindă şi altar. Este vremea să căutăm vechile cărări. Acum, căci mâine s-ar putea ca să fie mult prea târziu!
- "Când vei mânca şi te vei sătura, când vei zidi şi vei locui în case frumoase, când vei vedea înmulţindu-ţi-se cirezile de boi şi turmele de oi, mărindu-ţi-se argintul şi aurul şi crescându-ţi tot ce ai, ia seama să nu ţi se umfle inima de mândrie şi să nu uiţi pe Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei, care te-a dus în acea pustie mare şi grozavă, unde erau şerpi înfocaţi şi scorpioni, în locuri uscate şi fără apă, care a făcut să-ţi ţâşnească apă din stânca cea mai tare şi care ţi-a dat să mănânci în pustie mana aceea necunoscută de părinţii tăi, ca să te smerească şi să te încerce şi să-ţi facă bine apoi. Vezi să nu zici în inima ta: <<Tăria mea şi puterea mâinii mele mi-au câştigat aceste bogăţii>>."
