albfaragri

vineri, 21 aprilie 2017

Muzica, perspectivă LAICĂ!

Desi putini oameni o stiu, chiar si astazi, muzica joaca in viata noastra un rol mai important decat cel aparent si imediat pe care oricine il poate percepe. Nu mai este pentru nimeni un secret faptul ca sunetele sunt create prin simpla miscare a aerului dar, structurate in portative si organizate muzical, ele pot influenta individul si chiar societatea. Valentele muzicii sunt numeroase, diverse si uneori contrastante. Ascultarea unor frecvente sporeste concentrarea si imbunatateste capacitatile cognitive, muzica fiind cu succes folosita in anumite terapii medicale. La anumite rezonante, tot muzica poate distruge materia, casand sticla sau sfaramamd pietrele. Este si un eficient “mediu” de stocare cronologica, prezentand particularitati diverse in functie de incadrarea sa istorica. Mai presus de toate insa – fenomen atent studiat de psihologi si manipulatori - muzica poate ingloba stari, ganduri si emotii pe care le poate transmite individului sau maselor, inoculand imagini si idei, uneori intamplator, alteori controlat.

Antica Scoala ezoterica a lui Pitagora sustinea ca anumite masuri, tempo-uri si ritmuri muzicale pot declansa diverse stari de spirit. Ilustrul matematician transformase aceasta premiza intr-o stiinta aproape omologata, incat oamenii il vizitau deja in vederea vindecarii pe Pitagora, cel care le recomanda terapia cu anumite ritmuri asa cum doctorii prescriu astazi o medicatie. Bazandu-se sau nu pe aceeasi stiinta, Biserica a inteles si ea dimensiunea psiho-emotionala a muzicii si a identificat rapid in natura sa o structura careia i-a atribuit caracteristici demonice.

Biserica Romano-Catolica a Evului Mediu a interzis folosirea in muzica bisericeasca a intervalului denumit triton, care reprezinta o sectiune formata din 3 tonuri sau 6 semitonuri succesive. Biserica zilelor in care muzica sacra era singura tolerata considera tritonul prea disonant pentru a fi folosit in procesiunile liturgice, gasindu-l incompatibil cu sfintenia. De aceea, fetele bisericesti au aruncat in ilegalitate acest interval muzical, suspectandu-l de provenienta demonica, in virtutea senzatiilor cu caracter ludic si sexual pe care le invoca. Biserica are si astazi, adanc ascunse in Vatican, mostre de muzica pe care o considera intunecata si muzica pe care o catalogheaza drept puternica si inaltatoare.

Tritonul a fost catalogat drept un sunet nenatural, specific disonantei si a capatat supranumele de "mi contra fa, diabolus est in musica" (“Diavolul din Muzica”), iar de atunci s-a construit o intreaga simbolistica religioasa legata de Diavol in jurul acestui acord muzical. Se pare ca sunetul era considerat chiar o apelare a Diavolului. El are anumite nuante grave care excita, iar in Evul Mediu, cand oamenii erau ignoranti si tematori, in momentul in care simteau fiori prin trup ascultand muzica, asociau acest sentiment cu prezenta sau apropierea Diavolului.

Multe superstitii au ajuns sa fie asociate cu tritonul si multi sfinti parinti au aderat la credinta ca el ar putea servi la invocarea Necuratului. Se speculeaza ca acest acord a fost asociat cu Diavolul si din cauza faptului ca el contine sase semitonuri. Acest lucru ar fi putut conduce doctrina religioasa la o oarecare corelare cu “insemnul Bestiei”, sau numarul diavolului: 666. Din cauza acestei asocieri negative, muzica acelor vremuri a evitat folosirea tritonului, iar el a fost exclus din predarea educatiei muzicale.

Dupa secole de stigmatizare, tritonul si-a recastigat, insa, treptat popularitatea in secolul XIX, odata cu eruperea curentului romantic in muzica. Datorita sonoritatii sale specifice, intervalul servea de minune scenelor sinistre sau momentelor de tensiune caracteristice noului stil artistic. Gotterdammerung-ul lui Wagner, spre exemplu, este una dintre cele mai incitante scene pentru auzul uman – o imprejurare pagana, demonica, sustinuta cu ritmuri de tobe si timpane, abundenta in intervale tritonice. Vivaldi, Beethoven si Debussy sunt alti trei compozitori romantici celebri care au uzitat neinfranat tritonul in muzica lor. De asemenea, erele muzicale baroca si clasica au folosit controversatul ritm.

Astazi, intervalul continua sa sugereze un sunet inspaimantator, rau, opresiv si este foarte popular in muzica rock heavy metal. Un emisar modern al tritonului a fost formatia rock Black Sabbath – din care se evidentia figura celebrului Ozzy Osbourne. Totusi, legatura cu “muzica Diavolului” este o surpriza chiar si pentru membrii acestei trupe de capatai in muzica rock, cei care au declarat ca atunci cand s-au apucat de compozitie au facut pur si simplu o muzica ce suna bine, nicidecum nu incercau sa obtina muzica demonica. Exista si destule formatii care folosesc in mod constient tritonurile, inclusiv celebra trupa Slayer, care chiar si-a oferit tributul intr-un album intitulat “Diabolus in Musica”.

Antony Pryer, coordonatorul unui curs postuniversitar de istorie muzicologica, crede insa ca trupele de rock heavy metal au inteles gresit ideea tritonului. “Tritonul era recunoscut drept o problema a muzicii inca din secolul IX. A fost denumit Diabolus in Musica de catre doi sau trei scriitori din perioada medievala sau renascentista. Era o muzica falsa, intervalele nu erau naturale. Probabil s-au gandit ca este demonic de greu sa ii dezvete pe elevi sa-l cante, dar nu cred ca s-au gandit vreodata ca este influenta Diavolului in muzica”.

Intervalul Diavolului are acum o gama foarte larga de stiluri muzicale care il folosesc, in special muzica de film, jazz si blues. Multe filme au in ele ceea ce muzicienii numesc Capitanul Triton, un exemplu fiind si serialul animat “The Simpsons”, a carui tema muzicala abunda in ritmuri de acest fel.

Indiferent, insa, de povestea reala a Intervalului Diavolului, legatura romantica intre Lucifer si si muzica va continua la nivel religios sau popular si, indiferent de natura influentei sale, muzica va ramane un factor important de determinare emotionala in randul oamenilor.

Sursa:http://www.descopera.ro/cultura/3486194-semnul-diavolului-in-muzica

Trebuie să fim extrem de atenți la muzica pe care o ascultăm şi o cântäm zilnic şi în Casa Domnului fiindcă muzica ne apropie de Dumnezeu sau ne dezbracă, nu doar spiritual. Muzica ne poate determina să fim duhovniceşti sau să fim plini de răzvrătire şi de duhul lumii, goliți de Hristos şi de Duhul Său.

Mare atenție la muzică!

Despre dreptate - în lumina a ceea ce se întâmplă

Cele mai întâlnite forme ale dreptății, conform juriștilor, sunt: dreptatea distributivă, dreptatea colectivă și dreptatea procedurală.

Dreptatea distributivă presupune împărţirea corectă a avantajelor (bunuri, recompense) cât şi a obligaţiilor (pedepse, plata taxelor) şi totodată presupune accesul fiecăruia la resurse, poziţii sociale, funcţii publice în stat, educaţie s.a. Criteriile de identificare sunt: trebuinţele, meritele, competenţele sau calităţile personale.

Dreptatea corectivă presupune repararea unei nedreptăţi, a unei greşeli prin încălcarea unor drepturi, având că scop restabilarea echilibrului, afectat, prin executarea unor măsuri reparatorii. Astfel, statul democrat a luat măsuri de remediere şi reparare a unor nedreptăţi comise într-un regim opresiv asupra următoarelor categorii de oameni: deţinuţii politici, cei deportaţi în Bărăgan, ţăranii deposedaţi de pămînt, proprietarii caselor naţionalizate.

Dreptatea procedurală se referă la modalităţi concrete de elaborare a unor decizii prin care se realizează dreptatea justiţiară. Fapta ilicită (infracţiunea) trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să fie săvârşită cu vinovăţie, să prezinte pericol social, să fie prevăzută şi pedepsită de legea penală.

Sursa: aici

Dumnezeu în Cuvântul Său spune:

Exodul 23:2 Să nu te iei după mulţime ca să faci rău şi la judecată să nu mărturiseşti trecând de partea celor mulţi, ca să abaţi dreptatea.
Leviticul 19:15 Să nu faci nedreptate la judecată: să nu cauţi la faţa săracului şi să nu părtineşti pe nimeni din cei mari, ci să judeci pe aproapele tău după dreptate.

Deuteronomul 1:16 Am dat, în acelaşi timp, următoarea poruncă judecătorilor voştri: ‘Să ascultaţi pe fraţii voştri şi să judecaţi după dreptate neînţelegerile fiecăruia cu fratele lui sau cu străinul.
Deuteronomul 1:17 Să nu căutaţi la faţa oamenilor în judecăţile voastre; să ascultaţi pe cel mic ca şi pe cel mare; să nu vă temeţi de nimeni, căci Dumnezeu e Cel care face dreptate. Şi când veţi găsi o pricină prea grea, s-o aduceţi înaintea mea, ca s-o aud

Deuteronomul 16:18 Să pui judecători şi dregători în toate cetăţile pe care ţi le dă Domnul, Dumnezeul tău, după seminţiile tale, şi ei să judece poporul cu dreptate.
Deuteronomul 16:20 Să urmezi cu scumpătate dreptatea, ca să trăieşti şi să stăpâneşti ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.

2 Cronici 6:23 ascultă-l din ceruri, lucrează şi judecă pe robii Tăi; osândeşte pe cel vinovat şi fă ca purtarea lui să cadă asupra capului lui; fă dreptate celui nevinovat şi răsplăteşte-i după nevinovăţia lui!
2 Cronici 6:35 ascultă din ceruri rugăciunile şi cererile lor şi fă-le dreptate!

Ezra 7:25 Şi tu, Ezra, după înţelepciunea lui Dumnezeu pe care o ai, pune judecători şi dregători care să facă dreptate la tot poporul de dincolo de Râu, tuturor celor ce cunosc legile Dumnezeului tău şi fă-le cunoscut celor ce nu le cunosc.

Psalmii 9:16 Domnul Se arată, face dreptate şi prinde pe cel rău în lucrul mâinilor lui. (Joc de instrumente. Oprire)
Psalmii 10:18 ca să faci dreptate orfanului şi celui asuprit şi ca să nu mai insufle groaza omul cel luat din pământ.
Psalmii 11:7 Căci Domnul este drept, iubeşte dreptatea, şi cei neprihăniţi privesc Faţa Lui.
Psalmii 17:2 Să se arate dreptatea mea înaintea Ta şi să privească ochii Tăi neprihănirea mea!
Psalmii 22:31 Aceştia vor veni şi vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naşte.
Psalmii 26:1 Fă-mi dreptate, Doamne, căci umblu în nevinovăţie şi mă încred în Domnul fără şovăire.
Psalmii 31:1 Doamne, în Tine mă încred: să nu fiu dat de ruşine niciodată. Izbăveşte-mă în dreptatea Ta!
Psalmii 33:5 El iubeşte dreptatea şi neprihănirea; bunătatea Domnului umple pământul

Isaia 42:4 El nu va slăbi, nici nu se va lăsa, până va aşeza dreptatea pe pământ, şi ostroavele vor nădăjdui în Legea Lui.”
Isaia 42:21 Domnul a voit, pentru dreptatea Lui, să vestească o Lege mare şi minunată.
Isaia 43:9 Să se strângă toate neamurile şi să se adune popoarele! Cine dintre ei a vestit aceste lucruri? Care dintre ei ne-au făcut cele dintâi prorocii? Să-şi aducă martorii şi să-şi dovedească dreptatea, ca să asculte oamenii şi să zică: ‘Adevărat!’”
Isaia 43:26 Adu-Mi aminte, să ne judecăm împreună, vorbeşte tu însuţi, ca să-ţi scoţi dreptatea.
Isaia 45:13 Eu am ridicat pe Cirus în dreptatea Mea şi voi netezi toate cărările lui. El Îmi va zidi iarăşi cetatea şi va da drumul prinşilor Mei de război, fără preţ de răscumpărare şi fără daruri”, zice Domnul oştirilor.
Isaia 45:24 ‘Numai în Domnul’, Mi se va zice, ‘locuiesc dreptatea şi puterea; la El vor veni şi vor fi înfruntaţi toţi cei ce erau mâniaţi împotriva Lui.
Isaia 59:4 Niciunuia nu-i place dreptatea, niciunul nu se judecă cu dreptate; ei se bizuie pe lucruri deşarte şi spun neadevăruri, zămislesc răul şi nasc nelegiuirea.
Isaia 59:8 Ei nu cunosc calea păcii şi în căile lor nu este dreptate; apucă pe cărări sucite: oricine umblă pe ele nu cunoaşte pacea.
Isaia 60:17 În loc de aramă, voi aduce aur; în loc de fier, voi aduce argint; în loc de lemn, aramă şi în loc de pietre, fier. Voi face ca pacea să domnească peste tine şi să stăpânească dreptatea.
Isaia 61:8 Căci Eu, Domnul, iubesc dreptatea, urăsc răpirea şi nelegiuirea; le voi da cu credincioşie răsplata lor şi voi încheia cu ei un legământ veşnic.
Isaia 64:5 Tu ieşi înaintea celor ce împlinesc cu bucurie dreptatea, celor ce umblă în căile Tale şi îşi aduc aminte de Tine. Dar Te-ai mâniat pentru că am păcătuit. Vom suferi noi veşnic sau putem fi mântuiţi?
Ieremia 4:2 Dacă vei jura: «Viu este Domnul!» cu adevăr, cu neprihănire şi cu dreptate, atunci neamurile vor fi binecuvântate în El şi se vor făli cu El
Ieremia 5:28 Se îngraşă, lucesc de grăsime; întrec orice măsură în rău, nu apără pricina, pricina orfanului, ca să le meargă bine, nu fac dreptate celor lipsiţi.
Ieremia 7:5 Căci numai dacă vă veţi îndrepta căile şi faptele, dacă veţi înfăptui dreptatea unii faţă de alţii,
Ieremia 9:24 Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul.
Ieremia 21:12 casă a lui David! Aşa vorbeşte Domnul: «Faceţi dreptate dis-de-dimineaţă şi scoateţi pe cel asuprit din mâinile asupritorului, ca să nu izbucnească mânia Mea ca un foc şi să se aprindă, fără să se poată stinge, din pricina răutăţii faptelor voastre!
Ieremia 22:3 Aşa vorbeşte Domnul: „Faceţi dreptate şi judecată; scoateţi pe cel asuprit din mâinile asupritorului; nu chinuiţi pe străin, pe orfan şi pe văduvă; nu apăsaţi şi nu vărsaţi sânge nevinovat în locul acesta!
Ieremia 22:15 Împărat eşti tu oare, de te întreci în cedri? Nu mânca tatăl tău şi nu bea şi el? Şi totuşi el făcea dreptate şi judecată, şi era fericit!
Ieremia 23:5 „Iată vin zile, zice Domnul, când voi ridica lui David o Odraslă neprihănită. El va împărăţi, va lucra cu înţelepciune şi va face dreptate şi judecată în ţară.
Ieremia 30:11 Căci Eu sunt cu tine, zice Domnul, ca să te izbăvesc; voi nimici pe toate neamurile printre care te-am risipit, dar pe tine nu te voi nimici; te voi pedepsi cu dreptate, nu pot să te las nepedepsit’.”

Mica 6:8 „Ţi s-a arătat, omule, ce este bine! Şi ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, să iubeşti mila şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?”
Mica 7:9 Voi suferi mânia Domnului, căci am păcătuit împotriva Lui – până ce El îmi va apăra pricina şi-mi va face dreptate; El mă va scoate la lumină şi voi privi dreptatea Lui.
Habacuc 1:4 De aceea legea este fără putere şi dreptatea nu se vede, căci cel rău biruie pe cel neprihănit, de aceea se fac judecăţi nedrepte.
Tefania 2:3 Căutaţi pe Domnul, toţi cei smeriţi din ţară, care împliniţi poruncile Lui! Căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia! Poate că veţi fi cruţaţi în ziua mâniei Domnului.
Zaharia 7:9 „Aşa a vorbit Domnul oştirilor: ‘Faceţi cu adevărat dreptate şi purtaţi-vă cu bunătate şi îndurare unul faţă de altul.

miercuri, 19 aprilie 2017

Smerenia, Ioan Gură de Aur

Dacă atunci când săvârşim păcate, dar suntem smeriţi, glasul nostru ajunge mai repede la cer, decât dacă suntem plini de virtuţi, dar mândri, gândiţi-vă unde ajunge virtutea însoţită de smerenie. Dacă cei care îşi spovedesc păcatele află mila lui Dumnezeu, oare câte cununi primesc pe capul lor cei care sunt pe deplin conştienţi de valoarea faptelor lor bune, dar, cu toate acestea, rămân smeriţi…

Ai săvârşit fapte bune fără număr? Ai dobândit multe virtuţi? Toate acestea sunt zadarnice dacă nu eşti un om smerit. Orice izbândă este fără valoare dacă nu este însoţită de smerenie.

Unul dintre motivele pentru care Dumnezeu l-a făcut pe om din trup şi suflet, adică dintr-un element material şi unul duhovnicesc, este acesta: atunci când este stăpânit de mândrie, omul să se smerească prin neputinţa şi lipsa de valoare a trupului său, iar atunci când îi vin în minte gânduri de înjosire a firii sale omeneşti, să prindă curaj, gândindu-se la valoarea sufletului său nemuritor. De aceea, este bine să cugetăm la originea noastră, să ne amintim din ce suntem făcuţi şi de ce.

Dumnezeu a pus în noi multe puteri, dar şi multe neputinţe. Prin puterile care ni s-au dat se slăveşte înţelepciunea Creatorului, iar prin neputinţe se pune stăvilar mândriei noastre. Ne-a dat, spre exemplu, limbă ca să vorbim şi să-L slăvim pe Dumnezeul Universului, să grăim despre frumuseţile zidirii, să discutăm despre cele cereşti şi cele pământeşti, despre cele veşnice şi cele vremelnice. Şi toate acestea le înfăptuieşte o bucăţică de carne, care nu măsoară nici două degete. Dar ca să nu creadă că este ceva important şi să se mândrească, cu voia lui Dumnezeu, uneori limba se răneşte sau se umflă. În felul acesta, află că deşi poate vorbi despre lucruri veşnice, ea însăşi este stricăcioasă; că Dumnezeu, despre Care vorbeşte, este atotputernic, iar ea este slabă.

Asemenea, Creatorul nostru ne-a dăruit ochiul, acest glob mic, cu care putem să privim întreaga zidire. Dar ca să nu se mândrească pentru faptul că vede atâtea frumuseţi, de multe ori, ochiul este vătămat de diferite boli, care scad sau duc la pierderea vederii. În felul acesta, ochiul află ce este cu adevărat şi că se cade să-L slăvească pe Ziditor prin zidirea cea văzută.

Gândeşte-te puţin, dacă omul, cu toate că poartă cu sine atâtea neputinţe, adesea uită de starea jalnică în care se află şi se răscoală cu neruşinare împotriva Binefăcătorului său, până unde ar ajunge trufia sa dacă ar fi cu totul izbăvit de aceste neputinţe…

Ia, aşadar, aminte, tu, care eşti cu nasul pe sus şi nu catadicseşti nici să-ţi priveşti aproapele, că acela este ca şi tine şi merită la fel de multă cinstire ca cea de care ai parte tu însuţi. Acela este sărac, iar tu bogat? El este neşcolit, iar tu învăţat? El este neînsemnat, iar tu persoană importantă? Dar ce valoare crezi că au toate aceste lucruri vremelnice şi zadarnice? Oare semenul tău nu este şi el chipul lui Dumnezeu? Atunci de ce îl dispreţuieşti? Nu înţelegi că dispreţuindu-l pe el, Îl dispreţuieşti pe Însuşi Dumnezeu? De ce nu îl slujeşti? De ce nu te îngrijeşti de el? De ce nu îl cinsteşti? Ştiu de ce: pentru că îl socoteşti mai prejos decât tine. Şi te întreb: cu cât mai prejos erau apostolii faţă de Hristos? Apostolii erau oameni, pe când Hristos era Dumnezeu. Şi totuşi, Domnul a primit să le spele picioarele. Nu ar trebui să faci şi tu măcar atât pentru semenii tăi? Dar tu nici nu vrei să auzi de aşa ceva.

Dacă nu urmezi exemplul de smerenie al lui Hristos, nu vei avea loc lângă El în viaţa viitoare. Prin urmare, interesul tău veşnic îţi cere să nu te mândreşti cu bunătăţile şi cu bogăţiile pe care le ai. Dar şi interesul tău de pe acest pământ îţi cere să faci la fel. Pentru că nici un om nu atrage mai mult invidia decât cel bogat. Iar atunci când cel bogat este şi trufaş, este invidiat şi urât de două ori mai mult. Dimpotrivă, dacă omul bogat este smerit, invidia celorlalţi nu este chiar atât de mare. Iar dacă mai este şi milostiv, atunci câştigă chiar dragostea semenilor săi. În felul acesta, avuţia sa este mai la adăpost. Smerenia este foarte importantă, pentru că ea nu ne aduce numai bunătăţile cereşti, ci ne foloseşte din plin şi în această viaţă.

Aşadar, să nu ne mândrim nici cu bogăţia noastră, nici cu alte daruri pe care le avem de la Dumnezeu. Să încercăm, în schimb, să ne gândim la slăbiciunea firii noastre şi la păcatele pe care le săvârşim şi să aflăm astfel cine suntem cu adevărat. Cunoaşterea de sine va aduce în sufletele noastre gândul smerit.

Cel care a ajuns să înţeleagă că nu valorează nimic, acela a ajuns la deplina cunoştinţă a propriei persoane.

Nimic nu este mai bine-plăcut lui Dumnezeu decât gândul smerit. Învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima (Mat. 11, 29), a spus Domnul. Şi cu adevărat, dacă nu era smerit, fiind Fiu al Preaînaltului Dumnezeu, ar mai fi ales să-i fie mamă o fiică neînsemnată din popor? Dacă nu era smerit, El, Care este Ziditorul lumii văzute şi a celei nevăzute, ar mai fi venit din cer pe pământ? Dacă nu era smerit, El, Care este Dătătorul de viaţă al întregii zidiri, ar mai fi primit să se nască într-o iesle sărăcăcioasă? Dacă nu era smerit, El, Care este nevinovat şi fără de păcat, ar fi primit să fie biciuit şi batjocorit şi ar mai fi murit pe cruce, pentru mântuirea oamenilor păcătoşi şi vinovaţi? Hristos a fost atât de smerit, încât S-a jertfit pentru păcatele pe care le-am făcut noi. Este atât de smerit, încât ne roagă pe noi, care suntem făpturile create de El, să ne pocăim, ca să nu ne pierdem sufletele.

Eşti smerit? Atunci nu te minuna cu un lucru ca acesta! Gândeşte-te cât de jos a coborât Domnul, şi vei vedea nu numai că nu ai de ce te minuna, dar şi că lăudându-te cu smerenia ta, te faci de râs. Chiar de ai fi cel mai smerit dintre oameni, tot nu ai făcut nimic pe lângă ceea ce a făcut Hristos. Şi care este câştigul tău dacă smerenia te duce la mândrie? Iar cine spune că este mai bine să câştigi o virtute şi să te mândreşti, decât să cazi în păcat şi să te smereşti, acela nu ştie paguba pe care o pricinuieşte sufletului nostru trufia şi câştigul pe care ni-l aduce smerenia. Pentru că omul care dobândeşte ceva, iar apoi se mândreşte cu ce a dobândit, după cum ne dovedesc întâmplările vieţii, îşi va pierde curând sufletul. Dimpotrivă, cel care săvârşeşte un păcat, iar apoi se pocăieşte, va căpăta înţelepciune şi degrabă se va ridica din păcatul său – bineînţeles, dacă vrea să se îndrepteze.

Îmi veţi spune că mulţi oameni mergeau cu hotărâre pe drumul cel drept, dar au fost ispitiţi, din care pricină au căzut în greşeală. Vă voi răspunde: în afară de atotcunoscătorul Dumnezeu, Căruia nimic nu Îi este ascuns, poate şti cineva dacă unul sau altul păşeşte pe drumul cel drept? Ştiţi doar că de multe ori oamenii pe care îi socotim buni şi drepţi se dovedesc a fi necinstiţi şi răi.

Dar să-i lăsăm pe aceştia şi să vorbim despre ceilalţi, care se nevoiesc pentru sufletele lor. Dacă au dobândit toate virtuţile, iar de una – care este cea mai importantă, şi anume smerenia – nu s-au îngrijit, sunt părăsiţi de Dumnezeu, ca să-şi dea seama că nu au dobândit nimic prin puterea lor, ci prin harul şi ajutorul Său. Pe de altă parte, Dumnezeu nu se îndepărtează niciodată de cei care sunt smeriţi şi Îl urmează cu credinţă.

Vă voi aminti câteva pericope din Sfânta Scriptură.

Atunci când Abimelec, regele din Gherara, şi ciobanii filisteni l-au alungat pe nedrept pe Isaac de la fântâna pe care cu multă trudă o săpase, el nu s-a pierdut cu firea şi nu s-a înfuriat; nu a gândit şi nu a făcut nimic împotriva acelor oameni care l-au nedreptăţit, nici împotriva lui Dumnezeu, Care nu îl apărase. A rămas smerit şi a plecat în altă parte. De aceea, Dumnezeu i-a dat mult ajutor şi multă cinstire. În aceeaşi noapte, i S-a arătat şi i-a spus: Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău! Nu te teme, că Eu sunt cu tine şi te voi binecuvânta (Facerea 26, 24). Când dreptul Isaac a auzit aceste cuvinte, s-a bucurat în inima sa şi a prins curaj. Iar făgăduinţa lui Dumnezeu nu a întârziat să se împlinească. Iată câtă putere are smerenia! Cei care mai înainte îl izgoniseră, au venit acum să îl întâlnească, să-şi ceară iertare şi să mărturisească faptul că are putere de la Dumnezeu. Am văzut bine că Domnul este cu tine (Fac. 26, 28). Cine poate fi mai puternic decât acela care Îl are pe Dumnezeu alături de el?

Acum, să vedem cum a ajuns Iacov, fiul lui Isaac, în pământ străin, alungat fiind de fratele său, căci mare folos vom avea din aceasta. Iacov ieşind din Beer-Şeba, s-a dus în Haran. Ajungând însă la un loc, a rămas să doarmă acolo, căci asfinţise soarele. Şi luând una din pietrele locului aceluia şi punându-şi-o căpătâi, s-a culcat în locul acela (Fac. 28, 10-11). Vezi câtă aplecare spre înţelepciune avea acest om? Vezi câtă simplitate la un tânăr ce se trăgea dintr-o familie bogată? Sub cap a pus o piatră şi s-a întins pe pământ. Şi s-a învrednicit să-L vadă pe Domul, Care i-a spus: Eu sunt Domnul, Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău, şi Dumnezeul lui Isaac. Nu te teme!… Eu sunt cu tine şi te voi păzi în orice cale vei merge; te voi întoarce în pământul acesta şi nu te voi lăsa până nu voi împlini toate câte ţi-am spus (Fac. 28, 13-15).

Aşadar, dacă vrei să înfăptuieşti lucruri mari, să nu le socoteşti mari şi nici să nu ceri răsplată pentru ele. Mereu să mărturiseşti că toate s-au făcut prin harul lui Dumnezeu. În felul acesta, adică prin faptele tale, prin recunoştinţa de care dai dovadă, dar şi prin smerenie şi cumpătare, Îl faci pe Domnul datornicul tău şi, în acelaşi timp, câştigi dragostea şi bunăvoinţa oamenilor, pentru că nimeni nu este mai iubit între oameni decât cel smerit.

Însă smerenia ta trebuie să fie sinceră şi bogată, nu mincinoasă şi părelnică. Trebuie să fie statornică şi să se manifeste faţă de toţi oamenii, fie că sunt prieteni sau duşmani, oameni mari sau neînsemnaţi. Asemenea, smerenia nu trebuie să fie numai în purtarea ta, ci mai ales în inimă.

Poţi învăţa ce înseamnă smerenia adevărată, însoţită de dreapta socotinţă, din următoarea pericopă evanghelică. Venind ei în Capernaum, s-au apropiat de Petru cei ce strâng darea (pentru Templu) şi i-au zis: „Învăţătorul vostru nu plăteşte darea?” (Mat. 17, 24).

Vedeţi, dar, că n-au îndrăznit să-I vorbească lui Hristos, ci i-au vorbit lui Petru, iar acestuia nu i s-au adresat cu vorbe grele, ci cu reţinere. Nu L-au batjocorit pe Hristos, ci au întrebat cu sfiiciune Învăţătorul vostru nu plăteşte darea? Chiar dacă nu credeau că este Fiul lui Dumnezeu, Îl respectau măcar pentru minunile pe care le săvârşea.

Ce a răspuns atunci Petru? „Ba da” Dar intrând în casă, Iisus i-a luat înainte, zicând: „Ce ţi se pare, Simone? Regii pământului de la cine iau dări sau bir? De la fiii lor sau de la străini?”. Iar Petru a răspuns: De la străini. Atunci, Domnul a zis: Aşadar, fiii sunt scutiţi (Mat. 17, 25-26). Ce a vrut să spună prin aceasta? Că dacă fiii unui rege, adică ai unei ţări, nu plătesc bir, cu atât mai mult El, Care este Fiul Regelui ceresc şi Rege El Însuşi, nu ar trebui să plătească bir. Cu toate acestea, a spus: Ca să nu-i smintim pe ei, mergând la mare, aruncă undiţa şi peştele care va ieşi întâi, ia-l, şi, deschizându-i gura, vei găsi un statir (un ban de argint). Ia-l şi dă-l lor pentru Mine şi pentru tine (Mat. 17, 27).

Vezi, dar, că nu refuză să plătească bir, nici nu-i spune pur şi simplu lui Petru să plătească. Plăteşte după ce arată mai întâi că nu este obligat să facă acest lucru. De ce plăteşte? Ca să nu-i smintească pe oamenii veniţi după bir şi pe ucenicii Săi. Aşadar, nu plăteşte bir pentru că ar fi fost silit să o facă, ci din cauza slăbiciunii firii celorlalţi.

Şi din ce pricină nu le spune să plătească birul din punga lor? Ca să arate şi de această dată că este Domnul şi Dumnezeul Universului şi că este stăpân şi peste mare. Aşadar, a spus, înainte să se întâmple, că din mare va ieşi un peşte care va avea un ban în gură. Şi cu adevărat, din porunca şi cu voia Sa, a fost prins peştele care avea în gură banul de argint. Oferind această monedă, marea a arătat supunere faţă de Ziditorul ei. Dar şi Domnul S-a purtat cu smerenie, căci a plătit birul care I s-a cerut. Dumnezeu S-a smerit dinaintea oamenilor, Ziditorul dinaintea zidirii, Binefăcătorul dinaintea celor cărora le face bine.

Aşadar, să nu ne mândrim sub nici un motiv. Să avem mereu gând smerit, orice izbânzi şi virtuţi am avea. Dacă ne smerim ca vameşul din Evanghelie, drepţi vom fi. Suntem drepţi? Atunci să credem cu smerenie că suntem păcătoşi şi ne facem de două ori mai drepţi. Pentru că Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har (Iacov 4, 6).

Sursa:https://www.ioanguradeaur.ro/744/smerenia/

Cam aşa, grețos dar sugestiv!

Sursa: aici

Comitetul Executiv al Cultului Penticostal a luat act de DEMISIA pastorului FLORIN IANOVICI

Comunicat referitor la retragerea pastorului Ianovici Florin

19.04.2017

Având în vedere mesajul pastorului Ianovici Florin la slujba din Joia Mare din Biserica Penticostală ”Betel” București, cât și comunicatul de pe pagina sa de facebook, prin care anunță retragerea sa din Cultul Creștin Penticostal, care au produs confuzie, tulburare și durere, ne vedem nevoiți să venim cu lămuriri pentru oamenii de bună credință, care vor să cunoască adevărul.

În data de 20.09.2016, pastorul Ianovici Florin a fost suspendat din funcția de pastor pentru 6 luni, urmând ca după această perioadă să fie analizat comportamentul lui din acest interval de timp și să se hotărască în consecință.

În zilele de 4 și 5 aprilie 2017, Comitetul Executiv a discutat și analizat comportamentul lui în perioada de suspendare și a constatat că s-a conformat cerințelor disciplinare impuse în această perioadă, dar nu a convins că în viața lui personală a intervenit pocăința, atât de necesară celor care trebuie recuperați pentru slujire.

Totuși, Comitetul Executiv a hotărât să-i ridice sancțiunea, să-i mai dea o șansă, dar și să îl ajute să corecteze ceea ce trebuie să corecteze în viața lui de slujitor. De aceea s-a hotărât monitorizarea lui și a Bisericii ”Betel” până la ultima ședință a Comitetului Executiv din 2017, urmând ca atunci să se reevalueze situația, iar la începutul anului 2018, care este an electoral în Cultul Creștin Penticostal, prin votul bisericii se va stabili cine va fi păstorul coordonator al Bisericii ”Betel” București.

Condițiile care i s-au cerut în perioada monitorizării au avut în vedere vulnerabilitățile lui și prin ele s-a urmărit să fie ajutat, să fie recuperat și nu să fie limitat în ceea ce privește implicarea sa viitoare în lucrarea lui Dumnezeu.

Înainte de a-i fi comunicată decizia Executivului, pastorul Ianovici Florin a declarat că el este gata să accepte orice decizie care va fi luată în dreptul său și se angajează să o respecte.

După ce i s-a comunicat decizia, pastorul Ianovici Florin a acceptat-o și a declarat că pentru el nu-i o problemă că nu este păstor coordonator și că în realitate niciodată în colaborarea dintre el și Ivan Ștefan, „nu s-a știut cine este numărul unu și cine e numărul doi.”

Am convenit cu cei doi păstori ai Bisericii „Betel”, ca joi 06 aprilie 2017, pastorul Ivan Ștefan să anunțe în Biserica ”Betel” București hotărârea Comitetului Executiv și apoi Ianovici Florin să-și reia activitatea de păstor în biserică. Nu s-a cerut ca cineva din Conducerea Cultului sau a Comunității Regionale București să meargă să facă anunțul acesta. Dacă s-ar fi dorit, am fi făcut acest lucru.

Conducerea Cultului Creștin Penticostal nu tratează cu dispreț sau cu indiferență Biserica ”Betel” București, și nici vreo altă biserică dintre cele 3000 care-i aparțin.

Pastorul Ianovici Florin și-a reluat activitatea în ziua de 09.04.2017 la Sărbătoarea Floriilor și a slujit duminică, luni, marți și joi 13.04.2017.

În Joia Mare, în mesajul pe care l-a transmis, în loc să determine credincioșii să se apropie de Dumnezeu și să se împărtășească din Trupul și Sângele Domnului Isus, a anunțat retragerea lui, surprinzând întreaga biserică.

În același moment comunicatul a apărut pe facebook, ceea ce dovedește că totul a fost pregătit din timp. De altfel el spunea că de câteva zile se gândește la lucrul acesta. Hotărârea sa este unilaterală. Nu s-a consultat cu nimeni dintre factorii responsabili și nu a comunicat înainte ceea ce vrea să facă, nici Conducerii Bisericii, nici Comunității Regionale București și nici Conducerii Cultului Penticostal.

Prezentarea motivelor pentru care a luat această hotărâre este făcută cu rea credință și plină de inexactități, încercând să arunce vina pe Conducerea Cultului Penticostal și să denigreze Cultul Penticostal din care a făcut parte aproape 24 ani.

Răspunsul nostru față de motivele invocate de Ianovici Florin este următorul:

Comitetul Executiv i-a dat dreptul să participe la orice fel de acțiuni de evanghelizare, dar i-a cerut să nu inițieze el însuși astfel de acțiuni pentru a nu destabiliza Biserica „Betel”. I s-a comunicat că poate predica oriunde este chemat.

De fapt pastorul Ianovici Florin se contrazice în discursul din Joia Mare, în care și-a prezentat retragerea, spunând o dată că are voie să predice numai în Biserica „Betel”, iar apoi că el nu va putea să adune fonduri în bisericile în care va merge la evanghelizare.

În realitate conducerea penticostală l-a oprit de la acțiuni de evanghelizare tip Renovatio, care puneau în pericol unitatea Bisericii „Betel”, pe a cărei platformă spirituală erau organizate. Înainte de suspendarea sa, în vara anului 2016, a organizat câteva astfel de acțiuni, duminica seara, în timp ce în Biserica „Betel” erau servicii divine.

În rest pastorul Ianovici Florin a primit libertatea de a evangheliza oriunde, atât în țară cât și în străinătate.

Acuzația pe care el o aduce, cum că i s-ar fi interzis să evanghelizeze este neadevărată și rău intenționată. Dimpotrivă, Cultul Creștin Penticostal încurajează fiecare credincios să fie un evanghelist, căutând să aducă cât mai mulți oameni la Cristos.
De asemenea Comitetul Executiv al Cultului Creștin Penticostal i-a cerut să nu facă strângeri de fonduri pentru Fundația Viață și Lumină în cadrul evanghelizărilor la care este invitat. S-a făcut mențiunea clară în fața pastorului Ianovici Florin, că va putea să primească sponsorizări, inclusiv din partea bisericilor pentru această fundație, dar nu este normal să amestece evanghelizarea cu adunarea de fonduri, tocmai pentru că s-a dovedit vulnerabil pe acest plan. Dovadă stau câteva sesizări venite la centrul Cultului Creștin Penticostal pe această speță. Condiția pusă de conducerea Cultului avea menirea să-l protejeze în punctele sale vulnerabile. Acuzația adusă de pastorul Ianovici Florin Cultului, că îi interzice să adune fonduri pentru Viață și Lumină și să hrănească orfanii, este de asemenea mincinoasă și rău intenționată. În Cultul Creștin Penticostal sunt multe biserici care susțin orfelinate și ajută orfani, iar ajutorarea orfanilor și a săracilor este una dintre valorile promovate de Cultul Creștin Penticostal.
Pastorul Ianovici Florin acuză de asemenea conducerea penticostală de folosirea a două măsuri, publicând cele două adrese, una pentru biserica Betel iar cealaltă pentru el personal. Cităm din afirmațiile sale scrise în articolul de retragere:

„Ceea ce amărăște peste măsură sufletul meu este faptul că bisericii Betel i s-a citit o versiune a deciziei – din care lipsea interdicția de a strânge bani pentru nevoiași – iar mie mi s-a transmis o altă versiune în care interdicția era enunțată. (foto 2) Biserica nu trebuie să știe tot adevărul? De ce tratăm situațiile și oamenii cu două măsuri?”

Cultul Creștin Penticostal nu tratează situațiile și oamenii cu două măsuri, dar în încercarea sa de a denigra Cultul Creștin Penticostal, pastorul Ianovici Florin se face că nu vede că avem de a face cu două adrese diferite, una adresată lui însuși, în care i se arată că nu e normal să amestece evanghelizările cu strângerile de fonduri, iar cealaltă adresată Bisericii Betel, căreia nu i se mai menționează acest lucru, pentru că nu biserica era implicată în Fundația Viață și Lumină sau în strângerea de fonduri pentru aceasta, ci el personal.

Pe lângă discursul din Joia Mare, în care chema credincioșii să fie martori ai retragerii sale, comunicatul scris pe pagina de facebook și apoi transmis masiv în mediul virtual, în care își anunță retragerea din Cultul Creștin Penticostal, în data de 17 aprilie și-a depus în scris la Biserica „Betel”, hotărârea de a se retrage din calitatea de membru și pastor al bisericii.

Pastorul Ianovici Florin a fost invitat la o întâlnire cu Comitetul Executiv al Cultului, pentru data de 19 aprilie, dar nu a răspuns acestei invitații. În schimb a remis o adresă spre știința membrilor Comitetului Executiv (adresa nr. 178/18.04.2017), în care reafirmă decizia sa de a se retrage prin următoarele cuvinte:

Având în vedere cele de mai sus, Comitetul Executiv al Cultului Creștin Penticostal din România, întrunit în ședința din data de 19.04.2017, la care a fost invitat și Biroul Permanent al Comunității Regionale Penticostale București, ia act de decizia pastorului Ianovici Florin de retragere din Cultul Creștin Penticostal și respectă această decizie. În consecință va trebui să depună legitimația de pastor la sediul Cultului în termenul cel mai scurt cu putință.

COMITETUL EXECUTIV

AL CULTULUI CREȘTIN PENTICOSTAL – BISERICA

LUI DUMNEZEU APOSTOLICĂ DIN ROMANIA

Sursa: http://www.cultulpenticostal.ro/comunicate/

Provocarea de a fi sfinți - pastor Nelu Brie

Hai luptă, frate, luptă

Au apărut imaginii cu reprezentanții celor "aproape o sută de biserici", protestatarii!

Sursa foto: facebook Frământând Gânduri

Mascaradă de doi bani. Au dus, după modelul autocarul, în jur de 20 de inşi, să pună presiune.

Oameni buni, de ce vă lăsați înşelați. Chiar nu vedeți că faceți ceva împotriva voii lui Dumnezeu.

Cum poate sä mintă persoana care a scris pe Frământând gânduri în acest fel, a scris că vor fi reprezentanții a aproape o sută de Biserici. Au anunțat că vor participa .... Şi rezultatul e zero.

Aceste minciuni cu reprezentanții a aproape o sută de Biserici, cam toată Comunitatea de Bucureşti, combătute chiar de pozele de mai sus, arată multă disperare. Foarte multă! Ce jos s-a putut coborî cel care atacă Biserica lui Hristos pentru ca nu mai poate strânge bani şi nu vrea să se pocăiască!

Dumnezeu să binecuvinteze Biserica Lui!

P. S. Am mai văzut ceva poze mai demult cu unii care protestau în Casa Domnului, oare nu i-a învățat pe toți acelaşi om cum să procedeze?

Aproape toți s-au lămurit cine este!