marți, 2 septembrie 2014

A 46-a CONVENŢIE A BISERICILOR PENTICOSTALE ROMÂNE DIN STATELE UNITE ŞI CANADA!

  Un eveniment deosebit a avut loc: A 46-a CONVENŢIE A BISERICILOR  PENTICOSTALE ROMÂNE DIN STATELE UNITE ŞI CANADA. S-a încheiat ieri 1.09.2014! 
  Sănătoase şi bine organizate, în cea mai  mare parte, aceste convenţii ale penticostalilor români din Statele Unite ale Americii şi Canada au fost lăsat o mireasmă plăcută în sufletul celor care au participat la ele (nu sunt printre persoanele participante, dar am vorbit cu "cei care au văzut şi au pipăit").
  Fie ca aceste convenţii să se repete şi de fiecare dată copiii lui Dumnezeu să constate că s-au apropiat mai mult de cel Preaînalt!
 Cei care doresc să simtă puţin pulsul click aici: http://ropenti.com/

Acum este timpul nostru!


2 Petru 3:10-18.

    Există un timp, timpul tău. Există timpul când trebuie tu să vorbeşti. Există un timp  în care dacă taci eşti responsabil. Există un timp când orice iniţiativă sau orice tăcere are un preţ. Astăzi este timpul nostru!
 Petru împreună cu ceilalţi apostoli au avut timpul lor dar acum a venti timpul nostru ca să:

    Trăim imaculat (11,14). Într-o lume în care oamenii se târăsc în păcatele lor trăind potrivit poftelor lor, în această lume copilul lui Dumnezeu este chemat să trăiască aşa cum vrea Dumnezeu. Chemarea pocăitului și azi, în timpul nostru, în secolul XXI, este la o viață sfântă, evlavioasă, fără prihană, fără vină și având pace!
   Noe a conştientizat că a venit vremea lui ca să trăiască în neprihănire cu toate că lumea din jurul lui era o lume scufundată în mizeria păcatului[1]. Iov a fost şi a rămas neprihănit pentru vremea lui cu toate încercările astronomice care au lovit în fiinţa lui[2].  Lot cu toate că nu a făcut bine că s-a dus aproape de Sodoma şi Gomora totuşi, în ciuda acestei slăbiciuni a lui, el a rămas un neprihănit[3]. Petru a subliniat foarte exact paşii pe care TREBUIE să-i parcurgă omul sfânt  ca să rămână pe calea sfinţirii[4].
   Numai trăind imaculat ca efect al mântuirii primite prin credinţă omul va putea să aibă parte de Dumnezeu. Timpul lor, Noe, Iov, Lot, Petru  ..., a  fost! Acum este timpul nostru să umblăm pe cea mai nobilă cale!

 Fim conservatori (v.17). Pocăitul este chemat să nu se compromită sau să compromită adevărurile Bibliei ci să le conserve. Petru a spus clar (versetul 17) că nelegiuiții vor să-i târască pe copiii lui Dumnezeu în rătăcirea lor, rătăcire de la Adevăr, de la Sfânta Scriptură!
     Pavel, plin de Duhul Sfânt, fiind deplin conștient cât de grav este ca cineva să modifice Cuvântul a rostit un blestem teribil ca să-i descurajeze pe cei cu gânduri demonice[5]. Și vai mulți nu iau seama. Un alt blestem care stă să vină peste cei care vor ca să modifice standardele lui Dumnezeu, peste mulți a venit deja, este consemnat la Apocalipsa[6].  Dumnezeu încă din vechime s-a pronunţat pentru conservarea Cuvântului Lui[7].
    Astăzi Cuvântul este călcat în picioare de mulţi. În multe Biserici sunt păstoriţe, bijuterii, femei care nu se acoperă, nu mai e nevoie de lucrarea Duhului Sfânt, nu se mai predică împotriva lăcomiei, este blestemat cel care nu are,  stăruință după Duhul Sfânt este blamată ... Cuvântul lui Dumnezeu a fost înlocuit cu voia omului. Omul, cu multă viclenie şi din diferite motive şi-a ridicat voia mai sus decât voia lui Dumnezeu. Au „uitat” că Dumnezeu este conservator. Ştiu că acest cuvânt nu place multora dar asta este realitatea pe care o prezintă Scriptura. Acum e rândul nostru să apărăm Scripturile împotriva celor care cred că  Scripturile sunt o carte de desenat sau o bucată de plastelină.

   Aşteptăm pe Hristos (v. 10). Hristos revine. E o mare  problemă pentru cei care au făcut legământ cu Domnul în apa botezului şi care nu Îl aşteaptă să revină având plinătatea Duhului. Problema este că locul lui Hristos a fost luat de alte lucruri şi activităţi care le vor conduce pe persoanele respective direct la pierzare.
     Simeon l-a aşteptat pe Domnul([8]) şi cu toate acestea a murit. Ioan dorea venirea Domnului[9]. Venirea Lui este iminentă. Dar cu toate acestea pocăiţii nu-L mai doresc să revină. Sunt foarte puţini care conştientizează că acum e vremea noastră ca să-L aşteptăm pe Dumnezeul nostru având candela PLINĂ. Și foarte foarte puțini sunt convinși că Domnul o să vină în timpul generației noastre.
    Mai frumos decât să aştepţi ziua nunţii. Mai minunat decât aşteptarea primăverii. Mai splendid ca orice alt eveniment e momentul în care Biserica se va întâlni cu cel mai frumos OM: Isus Hristos.
    Acum e timpul nostru. Mă rog lui Dumnezeu ca generaţia noastră să poată să ofere celui ce este și vine, aproapelui, modelul unei vieţi imaculate, învăţătura Bibliei aşa cum a fost ea predicată de Domnul şi de către apostoli dar şi dorinţa înfocată de a striga MARANATA!





[1] Genesa 6:9.
[2] Iov 1.
[3]Petru 2:6-8.
[4]Petru 1:5-11.
[5] Galateni 1:6-10.
[6] Apcalipsa 22:18-19.
[7] Deuronom 4:2.
[8] Luca 2:25-30.
[9]Apocalipsa 22:20.

luni, 1 septembrie 2014

Urarea: "La multi ani!", degeaba!


Poză de la http://basilica.ro/
   "Un dar al tău pentru eternitate!" Sună frumos! Se vede bine! Problema este că nu numai veşnicia alături de Dumnezeu nu are capăt ci şi iadul tot etern este. Creştinii de azi, nu numai cei majoritari din România ci şi mulţi evanghelici, cred că multe (toate) dintre darurile lor sunt pentru eternitate (Împărăţia lui Dumnezeu) dar de fapt sunt pentru cealaltă "ţară" eternă - iad. 
  De multe ori Dumnezeu a fost ofensat, în perioada Vechiului Testament, de "darurile" poporului Său.  Oare azi nu este deranjat de slujirea din multe Case de Rugăciune? Pofta ochilor, iubirea lucrurilor din lume, muzică de mahala, fapte de ochii oamenilor, predici, bune, dar pornite dintr-un duh de  superioritate, competiţie, mândrie ...
      Să analizăm bine darurile noastre dacă ele chiar sunt pentru Cer sau, dimpotrivă, sunt pentru iad! Căci eterni suntem! Contează unde ne petrecem eternitatea!


Medici germani: "există viaţă după moarte"!

  O suită de doctori nemţi au descoperit o metodă, murdară, prin care au dovedit un fapt ştiut de orice cititor onest al Sfintei Scripturi: omul are suflet, viaţa nu se încheie la mormânt! 
  Nu ştiu pe cine încălzeşte acest studiu, oricum mulţi şi-au mai rotunjit conturile pe seama lui, pentru că scepticii tot necredincioşi rămân iar copiii lui Dumnezeu nu au nevoie de asemenea dovezi ca să creadă!
  Gălăgie pentru nimic ... şi la nemţi!

Institutul Teologic Penticostal - profesori, studenţi, angajaţi - "odinioară"!

Vali, Dorel şi Petrică - 10 ianuarie 2006

Subsemnatul şi Adi Vlad 04.02.2005

Cu Alin Cuc - 06.05.2005

Dan Olar 10.01.2006

Cu Petrică şi Beni - 16.12.2007

Petrică şi Ionuţ - 16.12.2007


Ovidiu Berce - Decembrie 2007

Tobias şi Cornel - 20.04.2005

Sala de computere.

Coraş Dorel.

Coraş Dorel şi Adi Vlad - 25.01.2008

Prânzul unui coleg "ascet".

Lucian Asan

Biblioteca

Adi Jurj şi Mihai Creţa

Gabi, Ovidiu, Marius şi ... colegi din al an.

Dani Cerna şi Ionuţ Danciu - 20.04.2005

Dani şi Ionuţ

Profesori - şi nu numai - decembrie 2007

Dorel Livanu cu Pop Florin

Cu Avram Niţu şi Boşteog S.

Lulciuc Claudiu.

Ivan Ruben

De la dreapta spre stânga: Dănuţ Mănăstireanu, Iacob C, Dănuţ Jemna, John Tipei ...

Emanuel Fedur şi Dorel Livanu


La pupitru preotul prof. Stelian Tofană

Iacob Coman - martie 2008

Ionuţ Chirodea

Marin Ciocan şi Iosif Borca

Cele mai bune bucătărese (fratele "Mario" nu e bucătar): surorile Tatiana şi Maricica

O parte dintre colegii de an

Coraş Dorel, concentrat, cu Ionuţ Chirodea

Pop Florin

Fratele Eugen Jugaru şi Dorel Coraş

Un prânz.


Sas Tobias şi Cornel Pânzariu, coleg din alt an.

Silviu

Sorin, coleg din alt an.

Un trup bolnav, două degete sănătoase şi zeci de milioane!

   
 poză luadă de pe www.eastdailyoffice.wordpress.com

  Povestea extraordinară a evreului devenit creştin, misionar în China, ulterior paralizat, care şi astăzi "atinge", cu doar două degete, zeci de milioane de creştini chinezi datorită efortului depus pentru a traduce Sfânta Scriptură, o găsiţi aici: http://semneletimpului.ro/we-like/povestea-misionarului-paralizat-care-a-tradus-biblia-in-chineza-cu-doua-degete.html.

Papa dărâmat de Martin Luther!

  În epoca lui Martin Luther cuvintele care urmează au avut un impact "atomic"! Poate că nouă astăzi nu ni se mai par atât de incisive, deşi sunt, dar atunci ele au avut un efect ca al unui cutremur!

 "De aceea, Sfinte Părinte, ar fi bine să nu-i mai asculţi pe cei care îţi picură vorbe dulci în urechi, zicînd că nu eşti om cu adevărat, ci asemănător lui Dumnezeu, care porunceşte şi dispune de toate. Căci una ca asta nu se va pomeni nicicînd şi n-o vei trăi nici tu. Tu eşti sluga tuturor slujilor lui Dumnezeu şi te afli într-o stare mai de primejdie şi mai nenorocită decît toţi trăitorii de pe pămînt. Nu te lăsa înşelat de cei ce se ţin în preajma ta, spunîndu-ţi cu făţărnicie că tu ai fi stăpînul lumii, lume care nu rabdă pe alt creştin, ci doar pe cel care îţi este supus; şi nu răbda nici pe cei care trăncănesc că tu ai avea putere în cer, în iad şi în purgatoriu, căci aceia îşi sunt duşmani şi încearcă să-ţi strice sufletul. Cum spune Isaia: Poporul meu iubit, cei care te laudă şi te ridică, aceia te înşeală. Se amăgesc toţi cei care îţi spun că tu ai fi deasupra conciliului şi a întregii creştinătăţi. Se amăgesc toţi cei care îţi dau doar ţie puterea de a tîlcui Scriptura."

            Martin Luther, Scrieri, vol. I, Editura Logos, Cluj-Napoca, 2003, p. 149-150.

duminică, 31 august 2014

Ne prefacem că nu vedem o molimă letală: pornografia!

  Auzim, tot mai des, de tineri care slujesc în Casa lui Dumnezeu şi care trăiesc în curvie,  de pastori curvari, predicatori care au căzut în acest păcat ... 
  Stai şi te întrebi cum de se poate una ca asta? Slujitorul care predică, care se roagă pentru Cina Domnului, tânărul care cântă atât de minunat la chitară, face parte dintr-o "bandă" muzicală, tânăra care vizita bolnavii,  mulţi, cad în acest păcat groaznic atât de repede? Sau nu este un drum atât de scut până la curvie? În cele mai multe cazuri traseul care în final, un finat tragic, se încheie în Casa curviei trece şi pe la toroaca pornografiei. Încărcat de pofte creştinul" se duce ca BOUL, ca o oaie, la măcelărie! Totul porneşte de la ochi şi de la lipsa plinătăţii Duhului! Dacă ochiul vede lumină, în inimă lumină o să fie. Dacă ochiul vede păcat, pieirea este la "capătul tunelului"! Tunelul este foarte scurt!
  În Statele Unite ale Americii "54% dintre bărbații și 15% dintre femeile cu valori creștine admit că au vizionat materiale pornografice cel puțin o dată pe lună"(sursa aici).
  Pornografia este un pericol real în rândul tuturor copiilor lui Dumnezeu, indiferent de vârstă şi de loc, ţară!  Tinerii sunt mai expuşi pentru că ei petrec mai mult timp "navigând" pe internet, le au mai bine cu tehnologia, au mai mult timp liber şi mulţi au un anturaj dubios. Dar să nu ne ducă nimeni cu preşul spunând că în rândul celor trecuţi de vârsta tinereţii păcatul pornografiei nu face ravagii. Mulţi fraţi, care nu mai erau chiar tineri, pe vremea lui Ceauşescu, la lumina unui televizor obosit racordat la un aparat video urmăreau mizeriile, le aveau pe casete!  Oare azi ce fac?
  Păcatul acesta este devastator! Hristos Domnul a spus: 

"Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui".
                                                              Matei 5:28. 

  Este preacurvar cel care păcătuieşte în inima şi mintea lui cu o femeie! Iar de la păcatul din inimă până la păcatul fizic mai este foarte puţin! Este grav căci ştim că în Iad vor fi aruncaţi şi curvarii, preacurvarii!

"Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună!" 
                                                     Apocalipsa 22:15.  
  
  Predicatorii să predice Cuvântul curat în funcţie de nevoile poporului şi cu toţi să căutăm plinătatea Duhului! Atunci vom putea sta foarte departe de pornografie!  

sâmbătă, 30 august 2014

Sunt creştin ... PENTICOSTAL!

   Sunt multe religii "creştine" azi! Fiecare se laudă cu punctele ei "tari"! Sunt aproape  1000 de ani de când Biserica condusă de Papa se luptă cu Răsăritul "creştin ca să-şi arate superioritatea! Argumenele fiecărei tabere sunt  verbale, "păreri"! Prea puţine sunt argumentele, discuţiile, contrele, argumentate numai cu Biblia! 
   Şi între Bisericile Evaghelice sunt diferenţe. Dacă nu ar exista perspectivele deosebite cu privire la "interpretarea" Sfintelor Scripturi, dacă nu ar avea fiecare Biserică Evanghelică punctele ei tari, cu siguranţă că nu ne-am numi baptişti, adventişti, penticostali etc. ci am avea doar o singură Biserică NEOPROTESTANTĂ!
   Nu ştiu alţii de ce sunt aşa cum sunt eu ştiu de ce sunt penticostal! Îi dau laudă Domnului Hristos pentru că am descoperit Biserica Penticostală. Nu toţi care sunt în Casele de Rugăciune unde se strânge Biserica Penticostală sunt penticostali. Nu mă identific nu mulţi care se numesc penticostali, dar mă bucur de creştinii care cred în Hristos care a murit, este VIU şi s-a înălţat la Tatăl ca să Îl trimită pe Duhul Sfânt, mă bucur de creştinii care cred lucrarea Duhului Sfânt, cred minunile lui Dumnezeu, caută darurile Duhului Sfânt, cer plinătatea Duhului, se luptă să se sfinţească, îşi dau silinţele ca să se curăţească de vasele de ocară ...! Aceştia sunt penticostalii. Ei umblă pe calea strâmtă! Iubesc! Sunt apostolici!
  De ce sunt penticostal? Şi pentru asta - vă rog mult urmăriţi materialul: 

vineri, 29 august 2014

Un adventist preşedintele SUA?

  Poate ajunge preşedintele SUA unul care nu ştie, sau poate nu mai ştie, gustul HAMBURGERULUI? Unul care ştie cum arată restaurantele  McDonald's numai din exterior? 
  Poate ajunge un vegetarian şeful unui "stat" care consumă anual aproximativ 30 de milioane de tone de carne? Unul care probabil se luptă ca să nu mai mănânce lapte şi ouă?
  Poate ajunge preşedintele celei mai mari puteri militare din lume unul care nu pune mâna pe armă?  Unul care este pacifist?
  Un mormon nu a reuşit. Nu ştim clar care au fost motivele dar cert este că astărzi un mormon nu este preşedintele SUA. 
  Este greu de crezut că un adventist o să fie votat preşedintele entităţii statale  unde sunt infiltraţi homosexualii în tot sistemul administrativ. Greu de imaginat că sistemul din umbră, care manevrează lumea nu doar SUA, o să accepte preşedinte al  "Jandarmului lumii" pe unul care are o perspectivă militară total opusă de cea prezentă. Greu de crezut ...
   Dacă aş avea drept de vot, cu toate că nu-i dau nici o şansă să fie votat de majoritatea americanilor, l-aş vota pe Ben Carson preşedinte al Statelor Unite ale Americii!
 


Adevăruri despre tine, omule!

    Există adevăruri general valabile despre om: prin vene ne circulă sânge, omul are nevoie de odihnă, fără oxiden nu putem trăi etc. etc.
   Între miile de adevăruri despre om sunt unele pe care vreau să le subliniez:

Primul: Omul are nevoie să se simtă în siguranţă! 

   În timpul Războiului rece scopul celor două super-puteri a fost siguranţa - descoperirea unor arme cu o capacitate de distrugere cât mai mare ca să-şi intimideze adversarul! 
  Când oamenii au început să se înmulţească pe faţa pământului şi-au făcut şi cetăţi pentru ca să fie în siguranţă. Maşinile sunt prevăzute cu sisteme de siguranţă! Cuvântul siguranţă este lipit de om! Omul are nevoie să se simtă în siguranţă. 
  Psalmistul avea siguranţă chiar şi atunci când era încolţit: "O mie să cadă alături de tine, şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia". - Psalmul 91:7.
  Cei trei tineri, plilni de siguranţă, în faţa cuptorului încins au spus: "Şi chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălţat!” - Daniel 3:18.
  Pavel şi Sila în temniţă nu au intrat în panică, nu au început să cârtească căci erau conştienţi că erau în siguranţă! Au văzut că au picioarele în butuci dar au mai văzut că ei şi butucii care le strângeau picioarele erau în MÂNA LUI DUMNEZEU!. Avem siguranţă când rămânem în Cuvântul Lui! Atunci El ne ia în mâna Lui! 
 
Al doilea: Omul are nevoie să ştie că este iubit necondiţionat!

  Dumnezeu nu îl iubeşte pe om doar dacă a ajuns la o oră de rugăciune în fiecare zi. Nici doar când îşi dă jumătate din avere. Nu doar coatele rupte atrag dragostea Lui. Dumnezeu îl iubeşte pe om necondiţionat! 
  "Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi".     Romani 5:8.

  Dragostea a venit de la Dumnezeu spre om. Omul nu a făcut nimic ca să-L determine pe Dumnezeu să-l iubească. Dimpotrivă, mai mult păcat, mai multă nelegiuire! Dar cu toată putoarea omului, Dumnezeu îi oferă dragostea fără să-i pună condiţii: "Ţi-o dau  dacă faci asta!" Nu spune: "După ce vei ajunge la nivelul lui Pavel te voi iubi!" El, Dumnezeu, te iubeşte la nivelul la care eşti. Fiul risipitor în zdrenţele pline de putoare a fost iubit de tatăl lui! 
   Există o problemă. Să nu credem că dacă primim dragostea lui Dumnezeu necondiţionat, apoi, după ce am primit-o putem trăi în păcat. NU! O primim necondiţionat, dragostea lui Dumnezeu, dar apoi harul ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti. Dragostea lui Dumnezeu ne învaţă să nu iubim lumea nici lucrurile din lume! Ce rost ar mai avea Jertfa de la Golgota dacă Dumnezeu nu ne-ar cere să trăim în sfinţenie ci tot în păcat, plini de duhul lumii? Hristos  a murit ca să ne rupă de păcat. Cei care trăiesc în păcat nu au murit faţă de păcat!
 
  "Ce vom zice, dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul? Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat?"  Romani 6:1-2.
                                                  
Al treilea: Omul are nevoie să ştie că este valoros!

   Fiecare om este foarte valoros. Dacă am pune pe un taler un om iar pe celălalt toate bogăţiile lumii, toată materia, un singur om, un singur suflet, cântăreşte mai mult decât toată lumea! 

   "Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?"  Matei 16:26. 
   
  Fiecare om este foarte valoros! Hristos a părăsit cerul şi s-a smerit până la moarte pentru că omul este valoros! Suntem valoroşi! Dumnezeu ne-a dat valoare! Când ne-a creat a pus în noi valoare! Pământul o să fie distrus dar omul, sufletul omului, nu! De ce? Pentru că suntem valoroşi. Diavolul ştie şi el că omul este valoros şi de aceea se luptă. El nu se luptă pentru nişte gunoaie! Se luptă pentru valorile lui Dumnezeu, pentru oameni! 

    "Dar, dacă va face cineva să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât o piatră mare de moară şi să fie aruncat în mare".  Marcu 9:42.
    Omul este foarte valoros. Dar mai valoros decât omul care este mort în păcat este omul care crede în Hristos, care pe El îl urmează. Oamenii care-i fac pe cei sfinţi să păcătuiască, şi vai mulţi sunt azi, o să aibă parte de mânia lui Dumnezeu pentru că ei lovesc în valorile lui Dumnezeu. 


         Este bine să cunoaştem adevărul căci ADEVĂRUL ne face liberi!
   

Cu parul!

poză de la www.maramedia.ro
   Ieri seară, 28.08.2014, după părtășia de la Casa de Rugăciune, două surori, soacra mea și sora Doinița au avut parte de un incident dulce-amar pe principala arteră din Voluntari.
  În timp ce se îndreptau spre casele lor, îmbrăcate cuviincios, un cetățean din Voluntari, cu o botă în mână le-a  oprit. Cu agresivitate le-a luat din cap baticurile, le-a aruncat jos și le-a spus: "Să văd ce face Isus al vostru acum".
  Surorile fiind speriate au încept să se roage. Când au început să se roage şi să ceară Sângele Domnului Isus Hristos ca protecţie, omul, a ridicat parul să le lovească. Nu a reuşit! I-a căzut jos parul! A ridicat  din nou bota în timp ce ele continuau să se roage dar din nou i-a căzut din mână! 
  În timp ce surorile se rugau mergând spre casele lor el înjura, blestema, ocăra şi zicea: "Mă blestemaţi? Mă blestemaţi?" La un moment dat nu a mai făcut nici un pas către ele. A rămas stană şi doar le privea cum se îndepărtează!

   Isus al nostru are TOATĂ PUTEREA ÎN CER ŞI PE PĂMÂNT şi îşi ocroteşte Biserica! Nu ne ruşinăm de Domnul Isus Hristos chiar dacă suntem agresaţi căci ştim că El este cu noi. Şi chiar dacă uneori o să fie îngăduit parul pe spatele nostru, al pocăiţilor, noi de  Domnul Isus nu ne lăsăm căci este al nostru! Să mergem pe urmele Lui!