A ieși și a proclama valorile Bibliei în fața ambasadei Norvegiei nu este o acțiune rușinoasă. Cum putem să spunem că este rușine să ieșim și să apărăm VALORILE lui DUMNEZEU? Cum putem să spunem că postim și ne rugăm pentru familia Bodnariu și să mergem să apelăm la ajutorul Parlamentului este OK dar să ieșim în stradă este rușine? Este o fractură în gândire!
Cum poți să afirmi: ”De ce să vin înaintea celor care mă
disprețuiesc și care nu mă ascultă și care nu vor face nimic, când pot să vin
înaintea Împăratului Isus Hristos, care vrea să îmi asculte glasul rugăciunii,
care mă iubește și care poate schimba vremuri, decizii și autorități?” dar să te duci în Parlement. În Parlament este bine să mergi dar în stradă nu mai este bine? Nu înțeleg.
Domnul ne-a trimis, ne-a spus să mergem, ca niște oi în mijlocul lupilor! Ne este frică? De cine ne este frică?
A ieși și a proclama eliberarea familiei Bodnariu în fața ambasadei Norvegiei pentru un copil al lui Dumnezeu care are în sânge valorile cerului este O MARE BINECUVÂNTARE! Dacă îți este rușine să ieși în public și acolo să demonstrezi că suferi cu cei care suferă și mai mult să proclami valorile Domnului Isus Hristos cred că este o mare problemă. Duhul Domnului ne face martori în lume! Dacă ție îți este rușine sunt semne de întrebare cu privire la valorile tale și ești și o piedică pentru alții!
Pentru noi cei care o să ieșim este o ONOARE extraordinară să ieșim și să ne vadă toți că existăm și că avem valori sfinte. Noi suntem o cetate așezată pe munte! Ne vede lumea pe noi? Nu, că ne este rușine!
Vedem noi acest prilej mare de a răspândi lumina EVANGHELIEI? Să ne pocăim și să ieșim afară pentru că timpul trece și rănile copiilor familei Bondariu se adâncesc. Au ajuns unii să ne facă să dăm înapoi și acum trebuie să convingem că a ieși este ceva natural, normal, biblic. Familia Bodnariu se îneacă iar noi stăm pe mal și ne certăm unii cu alții! De ce nu sărim în apă? De ce nu sărim în ajutorul lor? Cei care simt rușine măcar să nu o spună!
Câți spun că postesc și că se roagă ... dar ei doar spun. Cine te vede că ai postit? Pe stradă toți te văd că ești acolo și că te DOARE! Să unim postul cu acțiunea! Ezra a postit dar s-a dus și a acționat în mijlocul celor care îi disprețuiau. Ezra nu s-a bazat numai pe post! Câți azi nu-l trimit pe Domnul și la bolnavi, săraci, să ofere consiliere? Dacă ar putea l-ar trimite să le spele și mașinile! Ezra a acționat și înaintea oamenilor nu numai înaintea lui Dumnezeu. Ezra s-a expus! Ezra a făcut kilometrii călare și pe jos. Noi ce facem pentru a demonstra că inima noastră este străpunsă de durere?
În fiecare an prin iunie homosexualii ies pe stradă în București. Mulți au ieșit pentru cei de la clubul care a ars. Noi, Biserica lui Hristos, unde suntem? În tufișuri? În boscheți? Cu laptopul în brațe? După amvon, ne ascundem după amvon! De acolo dăm lecții de sfințire? De acolo predicăm cu putere Evanghelia? Din confort și căldură? Simțim noi cu adevărat durerea familie Bodnariu? Abuzul statului Norvegian care este de nedescris nu întărâtă duhul în noi?
Cu mic și cu mare, cu bunici și nepoți, cu mămici și tătici să ieșim și să condamnăm public ororile unui stat care se luptă să distrugă familia la modul general și familia Bodnariu în mod special!
Cu mic și cu mare, cu bunici și nepoți, cu mămici și tătici să ieșim și să ne lăudăm cu Dumnezeu care iubește familia, cu Dumnezeu care vrea copiii împreună cu părinții!
Tăcerea noastră înseamnă complicitate, favorizarea infractorului, încurajarea statului norvagian care numai lucrarea lui Dumnezeu nu o face!
Perfect adevarat!
RăspundețiȘtergere