Nu mai este mult și lumea va arde; temeliile ei vor fi clătinate de mâna atotputernică a lui Dumnezeu, iar creștinii stau nepăsători în fața idolului lor - televizorul, irosindu-și timpul prețios. Cât de tare trebuie să râdă Satan și hoardele iadului când văd milioane de creștini postați înaintea idioatei cutii babiloniene și pierzându-și zelul pentru Dumnezeu.
Prin televiziune Satan câștigă teren într-un mod imposibil de realizat printr-un al timp de invazie demonică. Prin acest idol cuvântător el poate realiza în această generație ceea ce a reușit să facă în Eden. El ispitește și momește din nou prin aceleași trei seducții: lăudăroșia vieții, pofta ochilor și pofta firii pământești. Televiziunea face posibile toate aceste trei seducții.
Nu am știut că televiziunea a ajuns un idol atât de periculos! Nu am știut că stârnește atât de mult mânia lui Dumnezeu. Nu am știut că în aceste zile din urmă televizorul a devenit cea mai puternică armă a lui Satan împotriva bisericii lui Dumnezeu.
Mii de credincioși care stau în rugăciune au fost convinși de Duhul că se fac vinovați pentru că au adăpostit în casele lor acest lucru blestemat și au dat ascultare poruncii Duhului de a se descotorosi de el.
Cred că Satan a devenit proprietarul absolut al televiziunii seculare și acesta a devenit cazemata sau întăritura lui cea mai puternică. Cred că puterile și căpeteniile drăcești dețin acum control total asupra celor mai multe programe TV, inclusiv asupra oribilelor reclame erotice.
Când mă rugam pentru acest mesaj am auzit răsunând în urechile duhului meu cuvintele următoare: „Sodomiții au intrat în casă! Sodomiții sunt în casă!” Însă acum sodomiții sunt în casă - în casele noastre - și acum noi suntem cei orbiți. Autorii de literatură homosexuală, actorii și producătorii de filme își flutură cu nonșalanță căile lor rele chiar sub ochii noștri. Indiferent dacă recunoști sau nu, tu împreună cu toți cei din casa ta sunteți asediați de demonii sodomiți.
În timp ce urmăream un film de violență, crimă și mutilare comise de o echipă de cinci bărbați, Duhul Sfânt a venit peste mine și am început să tremur. L-am auzit spunându-mi în termeni clari că nu voi mai avea ungerea Sa dacă nu mă opresc din vizionarea acestui film - și că trebuie să privesc televizorul ca pe un idol animat al lui Satan și să îl scot din casă o dată pentru totdeauna.
Înlăturarea acestui idol echivalează cu înlăturarea uneia dintre cele mai mari piedici din calea plinătății lui Hristos în noi și a cerului deschis din care să vină mereu revelații glorioase.
Cine va critica cel mai tare mesajul acestui capitol? Prostituatele, toxicomanii, trișorii și infractorii? Nu! Critica va veni din partea predicatorilor evanghelici, penticostali și baptiști care îl vor respinge etichetându-l drept legalism.
Nu doresc să îi condamn pe oamenii în vârstă și pe cei imobilizați în locuințe care își primesc încurajarea spirituală din partea pastorilor și evangheliștilor de pe canalele de televiziune. Slujbele religioase televizate aduc o rază de speranță și binecuvântare multor credincioși care nu pot merge la biserică. Cu toate acestea, există câteva întrebări pe care trebuie să ni le punem în acest domeniu. Cum era înainte de invenția televizorului? Avem televizoare la îndemână de doar vreo patruzeci de ani (cartea e scrisă și publicată în SUA prima dată în 1985). Este Dumnezeu atât de neputincios, atât de neglijent încât nu poate umple acest gol? I-am uitat promisiunea că ne va păstra și la bătrânețile noastre?
Nimic nu a distrus mai mult viețile de rugăciune ale celor care odinioară au fost mame în Sion decât televiziunea (azi și facebook-ul, youtube-ul etc.) Mulți dintre acei scumpi bunici care își petreceau ore în șir în rugăciune și mijlocire își hrănesc azi sufletul cu gunoaiele lui Satan.
Televiziunea pretinde sacrificarea copiilor. Este gura iadului care înghite mulți dintre prețioșii noștri copii. Permitem idolului mistuitor să le fie dădacă.
Gândiți-vă numai la ceea ce ne spune Dumnezeu: „Nu mai sunt suficient pentru poporul Meu! Nu le mai potolesc setea, nu le mai pot satisface nevoile. M-au respins ca sursă a vieții lor; însetează după alte ape! Și-au întors fața spre poftele cărnii și ale ochilor și nu mai tânjesc după Mine!”
Multe nopți am provocat gelozia Domnului pentru că El aștepta cu nerăbdare ca eu să intru în prezența Sa și să am parte de o comuniune binecuvântată iar eu dădeam la o parte acel îndemn și mă așezam în fața idolului mei și îi aduceam ca jertfă timpul meu.
Pretutindeni pe unde merg, aud spunându-mi-se: „Televizorul are un buton; oricând îl putem opri. În aceste chestiuni trebuie să păstrăm o linie de mijloc și să nu devenim fanatici”. Ascultați-mă bine! Moderația este un cod pentru o inimă împărțită. Este folosită de creștinii căldicei care vor să rămână agățați de tot felul de idoli. Și cine închide aparatul? Cine vizionează doar „programele bune”? Cred că Dumnezeu ne-a chemat să urâm cuvântul moderație, deoarece El caută un creștinism radical.
Afară cu idolul informației! Nu avem timp pentru Cuvântul lui Dumnezeu, însă nu pregetăm să investim tot timpul necesar pentru a ne umple mintea cu informații.
Unul din motivele pentru care Dumnezeu vrea să renunțăm la televizor este ca astfel să ne facem timp pentru rugăciune, studiul Scripturii și creștere spirituală.
David Wilkerson, Sunați din trâmbiță, Capitolul 3 - „Poporul Meu și-a ridicat stâlpi idolești”, Life, Oradea, 2006.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu