Când prin muzica lor, formația Beatles, rockeri de soi, Îl batjocoreau pe Isus Hristos și proslăveau drogurile prin muzica lor, ce fel de rod aduceau ei? În urmă cu ani de zile, când patru sute de mii de tineri s-au strâns la Woodstock și timp de trei zile nu au făcut altceva decât să cânte muzică rock și să consume droguri, marcând astfel începutul unui deceniu al violenței, ce rod a fost acesta? Din momentul concepției sale, rock and roll-ul nu a produs decât roade rele. ... Din nefericire, chiar dacă Dumnezeu Își descoperă mânia împotriva a ceea ce este născut din Satan, există o mare mulțime care „se va înfățișa în Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu și care va zice: << Suntem izbăviți!>> ... ca iarăși să faceți toate aceste urâciuni! (Ieremia 7:10)
În închinare sau laudă, Tatăl nostru nu va accepta, ci mai degrabă va respinge mânios, orice jertfă întinată sau pătată în cea mai neglijabilă măsură.
Mai aud creștini sinceri spunând: „Satan nu are o muzică a lui. Muzica Îi aparține lui Dumnezeu. Muzica nici nu contează atâta vreme cât cuvintele sunt corecte”. Absolut greșit! Toată muzica neevlavioasă și întinată îi aparține în întregime lui Satan. Iar cuvintele cu care Satan L-a ispitit pe Hristos au fost toate corecte. ... Ori de câte ori a ispitit, Satan a folosit cuvinte corecte amestecate cu multă Scriptură, și tot așa face fiecare înger de lumină care vine să înșele.
Muzica rock nu s-a născut doar cu un sunet specific; ea a fost zămislită de un duh și continuă să fie activată de același duh care i-a dat naștere. Acesta este duhul lui Anticrist și, cu cât te dărui mai mult lui Isus Hristos, cu atât mai ușor poți discerne prezența acelui duh. Nu cunosc nici un adevărat închinător al Domnului Isus Hristos care dorește să ofere muzică rock drept jertfă unui Dumnezeu sfânt.
În muzica rock nu există nici o fărâmă de convingere de păcat și Dumnezeu refuză să o atingă. Ce reușește să facă aceasta este să îndrepte auditoriul spre o manifestare firească a săritului pe scaune, a bâțâitului și dansului într-o manieră nicidecum spirituală.
Nu-mi pasă cine împrumută muzica născută în pântecele diavolului, și mă refer aici la predecesorii noștri. Dumnezeu nu va primi o jertfă care a fost luată de pe altarele diavolului și așezată pe altarul sfânt al lui Hristos.
Dumnezeul nostru este atât de măreț, atât de sfânt, atât de puternic și minunat, glorios - încât nu trebuie să îndrăznim să Îi aducem ceva întinat sau mânjit de păcat. Ochii Lui sunt prea curați, sfințenia Lui prea măreață pentru a-I oferi orice tip de muzică, mai cu seamă una care îi este închinată lui Satan în concertele rock din întreaga lume.
Atitudinea creștinilor admiratori de rock mă îngrijorează la fel de mult ca muzica în sine. Ei sunt asemenea copiilor care și-au bătut joc de Elisei, strigând după el: „Suie-te, pleșuvule!” Nici măcar nu vor să audă ce are de spus un om trimis de Dumnezeu.... Aceasta îmi dă de înțeles că în spatele muzicii rock există forțe demonice - duhuri mincinoase care provoacă deziluzii, determinându-i pe mulți să creadă o minciună.
Duhul zice: „Ieșiți cu îndrăzneală afară din rutina voastră; verificați căile vechi, imnurile vechi, muzica părinților voștri sfinți și ascultați-le cel puțin mesajul. Cântările lor au o învățătură sănătoasă, ceva de care astăzi avem nevoie disperată. Proșterneți-vă înaintea lui Dumnezeu și căutați o descoperire a ceea ce este corect, a ceea ce mulțumește într-adevăr cerul. Descoperiți muzica bună, curată și sfințită și umblați în ea. Faceți muzica așa cum îi place Domnului și veți afla multă pace și odihnă pentru sufletele voastre; altfel veți avea pate de tulburare și necaz.”
Ce există în inima iubitorilor și promotorilor muzicii rock? Aceasta este întrebarea care Îl preocupă cel mai mult pe Dumnezeu. Există răzvrătire? Zace acolo o iubire persistentă pentru această lume? Există dorința de-a avea muzica lumii, indiferent cât de întinată, și de-a avea în același timp și nădejdea cerului? Am observat că mulți dintre rockerii entuziaști foarte tineri trec printr-o fază de răzvrătire, iar muzica lor reflectă pur și simplu zbaterea și disperarea sufletului lor. Nici Dumnezeu Însuși nu i-ar putea convinge să renunțe la rock - idolul lor. ... Mulți dintre ei continuă să bea, mai ales vin și bere. ... Alții trăiesc în promiscuitate sexuală. Cu cât rockul este mai tare cu atât ei sunt mai compromiși.
Dumnezeu ține în mâna Sa cheile vieții și ale morții, și a făcut în acest sens o declarație puternică atunci când a cerut viețile unor rockeri precum Jimmy Hendrix, Janice Joplin, Elvis Presley și John Lennon. Vocile lor au fost reduse la tăcere. Sunt morți cu toții! Regele rockului nu mai este printre noi! Dacă judecata începe în casa lui Dumnezeu, ce șanse avem ca asemenea răutate să rămână multe vreme nepedepsită? Dacă moartea le este administrată atât de iute celor din afara casei Lui, cât de tragic va fi când El va intra pe neașteptate în propriul Lui locaș și va pune securea la rădăcina pomului! Continuă doar și slujește rockul - dumnezeul tău, însă făcând aceasta tu părăsești sfințenia Sa și te expui judecății... Vă jucați cu focul supranatural; flirtați cu domniile și puterile întunericului. Unii dintre ei sunt îngeri de lumină trimiși să înșele. Alții sunt sub călăuzirea duhurilor înșelătoare din infern și nu știu acest lucru.
Biserica este prea slăbită acum pentru a se curăța de toată această muzică detestabilă care întinează Casa lui Dumnezeu; prin urmare, cred că Dumnezeu o va purifica și o va judeca în mod suveran fără ajutorul nimănui. ... Cum a făcut odată schimbătorilor de bani din templu, Isus va izgoni din casa Lui orice urmă de mascaradă ieftină, pe producătorii lacomi, pe interpreții homosexuali, pe toxicomani și orice lucru senzațional, spectacolele de lumini și pe toți copiii întunericului ce pozează în fi ai luminii.
Dacă avem de gând să ne aliniem cu Dumnezeu, trebuie să ne împotrivim rockului, să ne unim în rugăciune pentru nimicirea lui și să renunțăm la a mai susține vreun interpret, grup sau formație creștină care continuă să promoveze această muzică.
Muzica rock ar deceda într-o singură săptămână în cercurile evanghelice dacă fiecare muzician s-ar frânge înaintea Domnului, având viziunea copleșitoare a sfințeniei lui Dumnezeu.
David Wilkerson, Sunați din trâmbiță, Capitolul 4 - Muzica dracilor în Casa Domnului, Life, Oradea, 2006
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu