Duhul Sfânt – Dumnezeu
– sau a te raporta la el exact cum s-au raportat la El Domnul Isus şi apostolii
(partea a IV-a)
Duhul Sfânt este Dumnezeu. Are aceiaşi natură ca
Dumnezeu-Tatăl şi Dumnezeu-Fiul. Pentru că acesta este adevărul apostolii la Fapte
15:28 au spus: „...Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă...”.[1]
Unii pot să râdă, să se amuze şi să spună cu dispreţ: „pe
baza acestei afirmaţii afirmi că Duhul Sfânt nu e obiect, energie, persoană ci
e Dumnezeu?”.
Da!!! Sunt şi alte pasaje, multe alte pasaje, din
Scriptură care spun că Duhul Sfânt este
Dumnezeu dar dacă acest pasaj nu ne lămureşte acest adevăr nici un altul nu ne
va lămuri.
Afirmaţia de mai sus nu este o afirmaţie ieftină.
Biserica se confrunta cu o mare porblemă. Erau în Biserică oameni care spuneau că nu este suficientă
credinţa în Domnul Isus pentru a fi mântuiţi ci trebuie şi tăierea imprejur. În
acest cotext la Ierusalim a avut loc un prim conciliu care nu a fost condus
nici de papa, nici de patriarhul ecumenic ci de însuşi Duhul Sfânt. Apostolii
erau călăuziţi de Duhul Sfânt nu doar teoretic ci în mod evident. Au înţeles
când Domnul le-a spus ceea ce Ioan a
consemant în evanghelia sa la capitolele 14, 16 că Mângâietorul care va veni
este o Persoană exact ca Domnul, de aceiaşi natură. Ei ştiau că Duhul Sfânt îi
însoţeşte, că le vorbeşte iar mai mult
ca toate ştiau că Duhul e Dumnezeu.
Problema care s-a ivit nu a fost orice problemă. Cei care
spuneau că este nevoie de tăierea împrejur ca omul să fie mântuit aveau ca
argumente legea. În acest context nu era suficientă autoritatea apostolilor
pentru a combate legea dată prin revelaţia de aceea a intervenit Cel care a dat
legea Dumnezeu-Duhul Sfânt. Prin autoritatea Lui de Dumnezeu a reglementat că
legea nu mai are nici un rol ca omul să ajungă la mântuire, omul nu este
mântuit prin lege.
Dincolo de toată această dezbatere teologică acceptată
sau nu de om ceea ce este cert este că pentru apostoli Duhul Sfânt era Dumnezeu
nicidecum obiect, energie sau persoană.
Dacă îl considerau pe Duhul Sfânt obiect, energie sau
persoană nu se bazau pe autoritatea Lui. Dar eu au fost convinşi că Duhul Sfânt
este Dumnezeu şi din acest motiv au ales nu doar să-I asculte vocea ci şi să o
respecte cu stricteţe.
Numai când vom înţelege că Duhul Sfânt este Dumnezeu aşa
cum l-a prezentat Domnul Isus, de aceiaşi natură cu El, Dumnezeu care mângâie,
apără, călăuzeşte, sfinţeşte, ridică, împuterniceşte .... noi vom căuta să ne
boteze. Dar dacă îl vom considera numai o împuternicire pentru lucrare suntem
în pericol de a-L limita şi considera doar un obiect sau o energie care ne e de
folos în lucrare.
Duhul
Sfânt este exact ca Hristos în natură, e Dumnezeu. Şi cum de Hristos toţi avem
nevoie ca să fim mântuiţi tot aşa toţi avem nevoie şi de Duhul Sfânt ca să ne
ajute să rămânem în mântuire. Să fiu mai explicit – omul prin sine nu se poate
mântui nici măcar prin lege şi de aceea Hristos Domnul a murit şi a înviat ca
noi să fim consideraţi neprihăniţi. Suntem neprihăniţi prin Domnul Isus dar
firea noastră nu a murit, ea este activă şi poate să ne determine să ieşim din
Hristos. Dumnezeu care e a toate ştiutor a pus la dispoziţia omului, ca acesta
să nu cadă de pe calea Lui, un ajutor – pe Sine-Duhul Sfânt, ca prin
ajutorul Lui, al Duhului Sfânt omul să poată să biruie firea din el. Duhul
Sfânt vine în ajutorul și în inima fiecăruia care însetează după El, crede în
lucrarea lui Hristos[2],
se pocăieşte şi curăţeşte în Sângele Mielului şi stăruie să-L primescă – Duhul
Sfânt intră în inima omului în urma rugăciunilor stăruitoare ale acestuia[3] -
iar apoi Îl ajută pe om în lupta pe care acesta o dă dacă omul ascultă de
glasul Duhului Sfânt.
E dureros
că în loc ca cei care se raportează greşit la Duhul Sfânt să se împuţineze
rândurile lor cresc. Cu toate acestea pentru cei care sunt sinceri sper ca
aceste rânduri să le fie de ajutor în a se raporta la Duhul Sfânt exact ca şi
la Dumnezeu, în a dorii prezenţa Lui în viaţa lorîn , a-I asculta glasul, a-I
pecetlui pentru ziua răscumpărării.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu