Fiii lui Mamona în Casa lui Dumnezeu!

„Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri”. -1 Timotei 6:10.

Dumnezeu nu greşeşte! Rădăcina tuturor relelor este lăcomia de bani. Pentru cei puţin credincioşi vreau să aduc câteva argumente. Din cauza lăcomiei de bani sunt oameni care îşi fură semenii pentru organe, prostituţie, din cauza lăcomiei există trafic de droguri, industria tutunului duduie, cea a alcoolului aşişderea, industria armamentului a atins cote record, spargeri, corupţie generalizată, crime  etc. etc. - toate din cauza banului.

            Iubirea de bani este şi în Biserica lui Dumnezeu. Nu mă refer la cea care este între membrii Bisericii care sunt mai mult „consumatori”. Iubirea de bani este prezentă în rândul slujitorilor de la altar. Există o simonie generalizată în rândul multor cântăreţi şi predicatori, evanghelişti, păstori. Este catastrofal!

            Îmi spunea cineva odată despre un păstor că are o două reguli: „1. Nu refuza niciodată nimic! 2. Dacă nu ţi se oferă ceva, cere!”

            Credeţi că acesta este un caz izolat? Nu! În Biserica lui Dumnezeu au intrat nişte morţi spiritual, nişte mumii, au intrat fiii lui Mamona care nu mai au nici un pic de teamă de Dumnezeu şi care vând pe bani harul lui Dumnezeu. Au tarife prestabilite. Nu vin dacă nu sunt cazaţi la hotel, dar nu orice hotel, nu cântă mai mult decât este înțelegerea sau nu predică peste timpul stabilit în "contract".

Există o regula clară pe care nu o poate eroda timpul, cultura sau prestigiul:  „Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi, curăţaţi pe leproşi, scoateţi afară dracii. Fără plată aţi primit, fără plată să daţi” . - Matei 10:8

            Harul lui Dumnezeu pe noi nu ne-a costat nimic. Nu ne-a cerut Dumnezeu nici un ban, nici un bun în schimbul harului pe care El l-a dat. Cum îşi pot permite unii să aibe tarife? Să nu se deplaseze dacă nu au discutat preţul?

200 de euro  atât este tariful pentru a cânta la o nuntă care va avea loc pe 16 august 2014 şi banii ăştia, pe care eu îi câştig într-o lună întragă de muncă, îi câştigă unul, nu o „trupă”, care se crede mântuit prin har, dar el vinde harul lui Dumnezeu pe bani, pe bani mulţi! Ce are acest om de la sine? Nimic: sănătatea este de la Dumnezeu, harul mântuirii tot de la Dumnezeu, talentul său este meritul Lui, mesajul cântărilor, că sunt compuse de el sau sunt compuse de alţi fraţi sunt tot prin mila şi inspiraţia lui Dumnezeu. Ce contribuţie are acest om? Nici una. Dar el, cântăreţul, predicatorul, ce face?  Face din mila lui Dumnezeu sursa lui de câştig, se transformă în fiul lui Mamona. Cere câteva sute de euro pentru câteva cântri sau o predică de 45 de minute. Vă daţi seama ce sume ar pretinde dacă ar putea să facă minuni?

 Problema cea mai mare este că sunt pline Casele de Rugăciune de aceşti oameni, problema este că sunt chemaţi şi mulţi sunt „cercetaţi” la slujirea acestor fii ai lăcomiei.

            Să nu mă înţelegeţi greşit. Cred din toată inima că slujitorii lui Dumnezeu trebuie să fie ajutaţi, cheltuielile de transport, cazare, masă trebuie să fie acoperite, poate şi ceva pe deasupra, sunt de acord cu Bisericile care au posibilitatea să-şi salarizeze păstorul. Dar asta este una şi a cere tu, a stabili tu tariful, a negocia ca la târg suma – este total diferit. Slujitorul care cere, care nu trăieşte cu încrederea deplină că Dumnezeu îi va purta de grijă deoarece face lucrarea Lui, este un fiu al Mamonei, el nu duce lumină, cântările şi predicile lui care pot să fie pline de Numele Domnului, pentru că pornesc dintr-o inimă neagră, plină de lăcomie, (cântările şi predicile) sunt otravă, venin, moarte, dezastru. Mai bine unul care nu are vocea „chiar atât de bună” dar care are inima pentru Domnul pentru că ceea ce produce transformarea nu este sunetul şi vocea ci însoţirea Duhului Sfânt. Pe unul plin de lăcomie, chiar dacă tehnic cântă de nota 10, nu-l însoţeşte Dumnezeu şi nu vorbeşte prin el nici măcare cum a vorbit prin măgăriţa lui Balaam. În schimb unul, care tehnic este de nota 5, dar îşi dă silinţa, se încrede în Domnul, are o viaţă de sfinţire, umblă după plinătatea Duhului, are parte de însoţirea lui Dumnezeu şi Dumnezeu transformă inimi. Bine este să îşi facă partea lui de nota 10 şi să fie şi un sfânt care să se încreadă în Dumnezeu ca lucrarea să fie însoţită de Duhul Sfânt. Dar dacă încă nu poate să fie şi şi, mai bine cel de nota 5 dar care are parte de ungerea Duhului decât cel de nota 10 dar care vine cu legiunile de draci după el.

                                                                    

                     Doamne Isuse Hristoase ai milă de Biserica Ta că mulţi se cred purtători de har dar sunt purtători de draci, de duhuri de lăcomie, mândrie, neascultare şi Biserica se bucură de otrava lor crezând că au parte de apă de Sus!