2. Muzica
rock este o „jertfă” care are cusur! Dumnezeu nu acceptă jertfele care au
cusur.
„Un fiu cinsteşte pe tatăl său şi o slugă, pe stăpânul
său. Dacă sunt Tată, unde este cinstea care Mi se cuvine? Dacă sunt Stăpân,
unde este teama de Mine? – zice Domnul oştirilor către voi, preoţilor, care
nesocotiţi Numele Meu şi care ziceţi: „Cu ce am nesocotit noi Numele Tău?” Prin faptul că
aduceţi pe altarul Meu bucate necurate! Şi dacă ziceţi: „Cu ce Te-am spurcat?”
Prin faptul că aţi zis: „Masa Domnului este de dispreţuit!” Când aduceţi ca jertfă o vită oarbă, nu este rău lucrul
acesta? Când aduceţi una şchioapă sau bolnavă, nu este rău lucrul acesta oare?
Ia adu-o dregătorului tău! Te va primi el bine pentru ea, va ţine el seama de
ea? – zice Domnul oştirilor.” Maleahi
1:6-8.
„Dar voi îl
pângăriţi prin faptul că ziceţi: „Masa Domnului este spurcată şi ce aduce ea
este o mâncare de dispreţuit!” Voi ziceţi: „Ce mai osteneală!” şi o dispreţuiţi, zice
Domnul oştirilor; şi aduceţi ce este furat, şchiop sau bolnav. Iată darurile de
mâncare pe care le aduceţi! Pot Eu să le primesc din mâinile voastre? – zice
Domnul. Nu! Blestemat să fie înşelătorul care are în turma lui o
vită de parte bărbătească, şi totuşi juruieşte şi jertfeşte Domnului o vită
bolnavă! Căci Eu sunt un Împărat mare, zice Domnul oştirilor, şi Numele Meu
este înfricoşat printre neamuri”. Maleahi
1: 12-14.
Suntem blestemaţi când cântările compuse sub inspiraţia
Duhului Sfânt de titanii credinţei, oameni plini de Duhul, în puşcării, vremuri de prigoană sau zile de
libertate, le considerăm învechite şi luăm mizeriile Diavolului şi le aducem ca
ofrande lui Dumnezeu.
Muzica rock este o muzică demonică. Marii compozitorii de
rock laic au trăiri demonice[1], intră
în transă, intră în contact cu demonii. Noi creştinii am lăsat deoparte muzica
sfântă, muzica plină de putere, muzica care ne înnobilează şi Îi aducem lui
Dumnezeu, pe altarul Său, mortăciunile celui rău. Este ştiut că muzica rock
este o adaptare a ritualurilor demonice care au fost practicate de africani
când aduceau jertfe umane zeităţilor lor, când săvârşeau acte de canibalism,
ritualuri pe care le-au luat cu ei în America şi care mai târziu au devenit
muzică, muzică pe care azi „pocăiţii” o cântă în Casa lui Dumnezeu.
Cineva a spus: „Pentru a schimba
obiceiurile oamenilor şi a le modifica datinile, nu există nimic mai bun ca
muzica”. Muzica este parte din
noi. Muzica contribuie la formarea
caracterului nostru. Depinde cu ce
muzică ne hrănim sufletul. Caracterul nostru, obiceiurile noastre,
spiritualitatea noastră şi în definitiv sfinţenia noastră sunt clădite sau
dărâmate şi de muzica pe care o ascultăm.
[1] Ozzy Osbourne spunea: ,,Niciodată nu par să ştiu cu
exactitate ce voi face în continuare. Îmi place doar să fac ceea ce spiritele
mă pun să fac. Aşa, am întotdeauna pe cineva sau ceva pe care să dau vina” (Faces,
noiembrie 1983, p. 24) sursă în format electronic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu