Credinţa în Hristos nu înseamnă imaginaţie

Penticostal și altceva sau doar penticostal?

(partea a II-a)

            Există tendinţa vădită de-a defini primirea mântuirii, mă refer la cea finală sau permanentă când pocăitul va ajunge în cer, ca fiind doar un rod al minţii. Adică de-a accepta la nivelul cugetului, raţiunii, că Hristos, Dumnezeu din Dumnezeu, a murit în locul omenirii şi că a înviat ca şi confirmare a faptului că acţiunea Lui a fost primită de Dumnezeu Tatăl şi astfel omul este mânuit. Este falsă o astfel de perspectivă. Este la fel de incompletă ca o masină fără motor. Credinţa în Hristos nu înseamnă doar imaginaţie. Nu! Credinţa în Hristos înseamnă a crede nu doar ce a făcut El la Cruce  ci şi ceea ce a predicat, învăţat, făcut.  Nu eşti mântuit datorită credinţei la nivel imaginativ ci datorită faptului că răspunzi chemării credinţei adică datorită faptului că aplici  ceea ce credinţa care te-a lumitat să înţelegi. Omul poate să spună că el crede în Hristos dar o asemenea credinţă la nivel de imaginaţiei nu inseamnă o credinţă mântuitorea. Cine crede în Hristos ascultă de Cuvântul lui Hristos, tot. Nu poţi să spui că eşti mântuit, sau că umbli în mântuire, dacă nu respecţi cuvântul lui Hristos. Care? Tot!

E dureros. E incomod. E stânjenitor. Cum să aplic, te poţi intreba, tot Cuvântul? Să nu poftesc?! Să dau şi cămaşa?! E greu! E greu, dar un mântuit trebuie să cultive în el Cuvântul. Să-L facă parte din trupul lui. Cum adică? Cuvântul să fie parte din trupul omului, sau să locuiască în trupul meu? E absurd. E mistic. Da! E mistic. Dar dacă spui că eşti mântuit spui implicit şi că eşti de acord cu mesajul lui Hristos. Iar mesajul Lui, Hristos cheamă omul la a face din trupul lui TEMPLU al lui Dumnezeu. Nu poţi să spui că eşti pocăit dacă nu faci din tine un templu al Duhului Sfânt. Tot trupul trebuie să fie locul unde să se manifeste Duhul Sfânt.

De ce spui asta? Te poţi înbreba. Nu cumva spui că trebuie să fim toţi botezaţi cu Duhul Sfânt? Nu. Nu eu spun asta ci Cuvântul. Cuvântul Lui îl cheamă pe om să fie penticostal. Nu te numi creştin dacă nu asculţi de chemarea Cuvântului. Şi la ce cheamă Cuvântul? La a fi plini de Duhul Sfânt! Să însetezi după plinătatea Duhului până întra-colo încât Duhul să inunde FIINȚA TA. Rugaciuna asta nu ai voie să o faci cu jumătate de gură sau de inimă. Trebuie să fie o sete!

Eşti legalist! Eşti conservator! Încerci să fi populist! Nu! Nu sunt nici legalist, nici consrvator, nici populist. Hristos în ziua de pe urmă a praznicului, ziua cea mare, a strigat către cei din jurul Lui. Ce moment! Să-L vezi pe Domnul că strigă. Câtă dorinţă in inima Lui ca oamenii să vină să audă mesajul Lui. Câtă pasiune pentru cei din jurul Lui. A strigat! Cu siguranţă că tot ce a spus Domnul a fost important, extraordinar! A strigat! Înseamnă că urma să spună ceava important.

„Cine crede in Mine, din inima lui, vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura. Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L primească ceice vor crede în El. Căci Duhul Sfânt nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit”.

Un mesaj extrem de important rostit cu strigăt. Dar de ce atât de puţini mai cred acest mesaj? Cât de puţini mai văd în el normalitatea la care cheamă Dumnezeu pe toată creştinătatea, pe toţi cei care spun că sunt mântuiţi. Dar toţi cei care nu cred acest cuvânt şi nu-l aplică se cred mântuiţi. Cum poţi să spui că eşti mântuit şi că tu crezi în Hristos dacă nu aplici cuvântul lui Hristos şi nu însetezi după Hristos încât din inima ta să curgă râuri de apă vie? Poate îmi răspunzi ... frate acest pasaj este valabil numai pentru predicatori, pastori, slujitori, misionari .... frate eu însetez dar la mine botezul Duhului nu este cu vorbirea în alte limbi. Când aud un astfel răspuns ... . Cum adică să fie numai pentru ei când Domnul a spus clar că oricine care crede în El va cunoaşte această experienţă. Oricine înseamnă numai pastorii, predicatorii, evangheliştii? Nu! Oricine care crede în El îi cuprinde pe toţi bărbaţi şi femei, tineri şi bătrâni, urâţi şi frumoşi, scunzi şi înalţi .... pe toţi și peste toți însetații după Hristos, când o sa ajungă proslăvit la Tatăl cu Slava pe care o avea înainte să se întrupeze,  Hristos Domnul avea să trimită făgăduința, botezul Duhului! Dacă spui că tu crezi în Hristos, eşti oricine despre care a vorbit El. Dar, există un dar. Şi ce bine că Domnul Isus l-a pus. Credinţa în El înseamnă primirea Duhului Sfânt. L-am primit. Ştii sunt născut din nou! Duhul e peste mine! E în mine. Este oare? Conform acestui pasaj NU este. De ce nu este? Pentru că Isus vorbrea despre momentul Cincizecimii ca despre momentul în care Duhul Sfânt se coboară în om.  Isus vorbea despre ceea ce noi astăzi numim botez cu Duhul Sfânt PE CARE AVEA SĂ-L TRIMITĂ PESTE UCENICI DUPĂ ÎNĂLȚARE.

Păcat că cei mai mulţi nu cred Cuvântul. E păcat penru că tocmai Cuvântul care-i cheamă să fie penticostali, în înţelesul de botezaţi cu Duhul Sfânt, îi va osândi pentru că nu au crezut El.