Din Dumnezeul Preaînalt, Creatorul, o creatură a minţilor bolnave de mândrie

Ce este francmasoneria?

Trăim zilele când trebuie să ţinem cont de existenţa francmasoneriei. Dar ce este francmasoneria? Scopul ei? La aceste întrebări voi răspunde prin citate din cartea lui Daniel Beresniak.[1]

„Toţi cei evocaţi în această lucrare, ca şi zecile de mii care nu au putut fi evocaţi, şi-au pus toată energia, toate înaltele însuşiri, în slujba unei cauze  care le îmbrăţişează pe toate: în slujba libertăţii, în slujba neatârnării patriei lor, în slujba păcii şi a fericirii universale. Toţi au contribuit, pe această cale, sub eigida Marelui Arhitect al Universului, la înălţarea Templului Ideal al Umanităţii, azil de pace nu numai pentru ei, ci pentru toţi oamenii”.

„Încununând realizarea neatârnării naţionale, masoneria începe numai decât să militeze pentru acea <<pace eternă>> ... Pentru Templul ideal al Umanităţii”.

„Oprimată de ţari, hăituită de nazişti, persecutată de comunişti, francmasoneria a slujit de ţap ispăşitor fanaticilor de tot felul, naţionalişti, religioşi sau colectivişti. Francmasonii, care propovăduisc unirea în diversitate, încarnează pentru regimurile autocrate şi totalitare demonul subversiunii: sunt ca o sectă, o societate paralelă, un Stat în Stat; agenţi ai imperialismului şi ai burgheziei pentru unii, discopoli ai lui Satan şi ai bolşevicilor pentru alţii”.

Masoneria nu neagă  divinitatea. Însă este evident că acea divinitate nu este Dumnezul Bibliei. Masoneria pune în centru pe om şi principiul „nu stingheri libertatea altuia”. Masoneria, această „reţea universală de fraternitate” are ca scop formarea omului nou prin „tabula rasa: să măturăm toate ideile preconcepute, toate stereotipurile...”.

Francmasonii spun:

„Trebuie să realizăm o proterogeneză[2] a conştiinţei, adică naşterea „mai înainte”, care, în loc să schimbe o certitudine prin altă certitudine, în loc să înlăture Bisericile, inversându-le, în loc să reproducă prin ontogeneză etapele unei filogeneze, să opereze o mutaţie în structurile mentale”.

Scopul reţelei mondiale a francmasonilor nu este de a distruge Biserica prin eradicare. Scopul lor este de a-i reseta, schimba pe credincioşi în timp ce ei cred că sunt parte a Bisericii. Adică, dacă până ieri te închinai Dumnezeului Bibliei în Casa de Rugăciune acum să te închini unui dumnezeu căruia poate să i se închine şi un musulman pentru că nu ai voie să stinghereşti libertatea altuia. Și-au creat propriul dumnezeu după mintea lor și acum vor să-L înlăture pe Dumnezeul Preaînalt revelat pentru a pune în locul Lui  mintea lor că în fapt dumnezeul creat de ei este o născocire sau însuși Diavolul!

---

[1] Daniel Beresniak, Francmasoneria în Europa de Est, Editura Nemira, Bucureşti, 1994.

[2]  În contextul nostru: Modificare a conştiinţei oamenilor, naţiunilor după placul francmasonilor.