Eram acum două zile la Obor, în București, împreună cu soția mea Cătălina și cu Levi, băiatul nostru, pentru ca să facem niște cumpărături. Nici nu am ajuns bine că au trecut în vinteză trei autospeciale pentru stingerea incendiilor. Am aflat că s-a declanșat un incendiu în hala veche.
Soția mea a surprins un dialog între doi cetățeni. Unul îi povestea celuilalt că în timp ce oamenii își scoteau afară covoarele şi intrau după altele ca să mai salveze ceea ce se mai putea din faţa focului, unii furau din covoarele lăsate afară. Cei păgubiți acum nu știau cine este mai periculos: focul sau hoții care furau covoarele.
În Biserică sunt două categorii de oameni: oameni care comit păcatul accidental și oameni care răstălmăcesc voit adevărul și luptă pe față împotriva Evangheliei.
Mulți dintre noi ne raportăm exact ca niște hoți de covoare, de multe ori, față de cei care comit păcatul accidental. Nu îi ridicăm! Nu ne rugăm pentru ei! Nu avem inima lui Hristos care să caute oaia pierdută! Nu avem compasiune! Și pe lângă problemele pe care omul le are mai adăugăm și noi critica noastră, reacțiile noastre violente, "neprihănirea" noastă şi îl dărâmăm.
Îi punem pe aceşti oameni care comit păcatul accidental în situaţia să nu mai ştie cine le este aliat şi cine le este duşman. În loc să facem toţi front comun în faţa păcatului ajutându-i să iasă la liman, noi, de multe ori, le dăm în cap. Fraţilor, să nu fim hoţi de covoare! Să nu rupem trestia frântă! Să nu stingem scânteia care mai licăre!
Cu duriate maximă să ne raportăm faţă ereticii care vor pe faţă să schimbe Evanghelia, să nu-i tolerăm, să nu avem pace până nu sunt daţi pe faţă şi până când Biserica nu este protejată. Dar pe copiii Domnului sinceri care se confruntă cu poveri să-i ridicăm în dragoste!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu