joi, 3 iulie 2014

Şalvari şi mofturi - Bucureștiul la începutul secolului al XIX-lea



Şalvari şi mofturi - Bucureștiul la începutul secolului al XIX-lea
             
Într-un context în care domnea mizeria, în București, altături de ea se găsea şi eleganţa dusă la ipocrizie, eleganţă care cumva este caracteristică şi zilelor noastre, eleganţă devenită moft pe care au subliniat-o mai mulţi martori ai ei:

“Moda de a merge cu trăsura s-a întins atât de mult şi acum a ajuns atât de răspâdită încât nimeni, de orice sex ar fi şi care are pretenţii să fie respectat, nu poate ieşi pe poarta casei decât în trăsură, chiar pe vreme cea mai frumoasă. Boierii socotesc că s-ar înjosi dacă s-ar folosi de  picioarele lor şi ei lasă poporului îndeletnicirea vulgară de-a merge pe jos...şi cum ei se uită mult mai puţin la frumuseşea cailor, a harnaşamentului şi a veşmintelor vizitiilor lor, întâlneşti adeseori pe staradă o trăsură lucind sub podoaba aurăriei sale, trasă de două mârţoage nenorocite şi mânată de un ţigan zdrenţuros.”[1]
           
Aşadar în acest context al luxului după moda din Imperiul Otoman, la clasele superioare adică la boieri, dar mai ales după cea europeano-orientală la boieroaice[2], viaţa vestimentară fiind completată de viaţa cafenelelor astfel că “în afara cafenelelor  europene  care sunt destul de numerose la Bucureşti, mai sunt destule şi după moda turcească”, cafenele care constituie climatul propice pentru consumarea altor mofruri, mofturi consumate de către “jucători de dame, sau de șah” sau de către cei care petrec dansând pe “cântecul şi muzica ţiganilor, panglicanilor şi lăutarilor ale căror schimonoseli şi gesturi necuviincioase distrează mult pe spectatori.” [3]
            Viaţa categoriei sociale numite  boieri este una a risipei timpului frunzărind “uneori romane franţuzeşti”[4], sau a orelor umplute de jocul de cărţi,  scuturătoarea plimbare pe uniţe sau în frecventarea carnavalului care era consumat prin petrecerea la balurile publice de două sau trei ori pe săptămână.[5]
            Dincolo de orice exagerare este cert faptul că boierii se prezentau ca o categorie de oameni luxoşi cărora le plăceau ceremoniile, ospeţele, balurile dar şi jocurile.[6]


[1] Paul Cernovodeanu, coord, Călători Străini despre Ţările Române în sec. al XIX-lea, vol. I, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2004, p. 627-628.
[2] Ibidem, p. 640.
[3] Ibidem, p. 644.
[4] Ibidem, Kosmeli, p. 788.
[5] Ibidem,  p. 747.
[6] N. Iorga, Istoria românilor prin călători,  Bucureşti, Editura Eminescu, 1981, p. 484.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu